Un român diagnosticat cu cancer de prostată, nevoit să plece în Germania pentru o operație care nu putea fi făcută la timp în România, a deschis una dintre cele mai importante bătălii juridice din ultimii ani împotriva birocrației din sistemul medical. După ce Casa de Asigurări de Sănătate i-a refuzat rambursarea celor peste 13.000 de euro plătiți pentru intervenția salvatoare pe motiv că nu avea un „bilet de internare” emis în România, cazul a ajuns până la Curtea de Justiție a Uniunii Europene și apoi la Înalta Curte de Casație și Justiție, care a eliminat oficial condiția considerată incompatibilă cu dreptul european. Decizia, publicată acum oficial, schimbă regulile pentru pacienții români care se tratează în alte state UE.
Instanța Supremă a anulat o parte dintr-o Hotărâre de Guvern
Publicarea în Monitorul Oficial a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție produce un efect uriaș pentru mii de români care au fost nevoiți să se trateze în alte state ale Uniunii Europene și s-au lovit apoi de refuzurile Caselor de Asigurări de Sănătate.
Instanța supremă a decis anularea unei prevederi-cheie din HG 304/2014 privind asistența medicală transfrontalieră, regula care permitea autorităților să respingă rambursarea costurilor medicale pe motiv că pacientul nu avea un „bilet de internare” emis în România.
Dincolo de formularea juridică, miza este una uriașă: statul român nu mai poate bloca accesul la rambursarea tratamentelor medicale din UE prin formalități birocratice considerate incompatibile cu dreptul european.
Cazul care a dus la această decizie are în centru drama unui pacient român diagnosticat cu cancer de prostată, operat în Germania după ce în România nu a putut beneficia la timp de intervenția necesară.
Povestea pacientului care a deschis un conflict juridic uriaș cu statul român
Totul începe în 2018. Un român este diagnosticat în țară cu adenocarcinom de prostată, o formă de cancer pentru care medicii recomandă prostatectomie radicală prin chirurgie robotică.
În teorie, robotul exista la Cluj. În practică, nu era funcțional la acel moment. Varianta în sistem privat însemna costuri de aproximativ 13.000 de euro.
Pacientul a ales să plece în Germania, la Spitalul Sf. Antoniu din Gronau, unde a fost operat de urgență. Intervenția a costat 13.069 de euro.
Înainte de plecare, omul încercase să obțină formularul E112/S2, documentul european prin care tratamentele în alt stat membru pot fi decontate.
Potrivit relatării prezentate inclusiv de avocații implicați în dosar, instituțiile i-ar fi refuzat practic înregistrarea cererii, iar ulterior i s-au invocat lipsa formularului tip și lipsa unor documente.
După operație, pacientul a cerut Casei de Asigurări de Sănătate Mureș rambursarea banilor. Dar a fost refuzat.
Motivul? Nu exista „bilet de internare” emis în România.
Birocrația care a blocat ani întregi decontările
Punctul central al scandalului juridic este art. 3 alin. (1) lit. b) pct. (i) din HG 304/2014.
Prevederea obliga pacientul care cerea rambursarea tratamentului făcut într-un alt stat UE să prezinte un bilet de internare emis de un medic din sistemul public românesc.
Practic, dacă românul mergea în străinătate, era tratat acolo și revenea ulterior în țară pentru a cere rambursarea, Casa de Asigurări putea refuza plata doar pentru că lipsea acel document birocratic.
Exact acest mecanism a fost atacat în instanță.
Iar ÎCCJ a ajuns până la Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
CJUE: România nu poate bloca tratamentele din UE prin „hârtii”
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a analizat dacă legislația românească respectă Directiva europeană privind asistența medicală transfrontalieră și libertatea de circulație a serviciilor medicale în UE.
Răspunsul a fost categoric.
Potrivit analizei prezentate de societatea de avocatură Costaș, Negru & Asociații, CJUE a stabilit că România nu poate condiționa rambursarea tratamentelor din UE exclusiv de existența unui document emis de un medic din sistemul public românesc.
Curtea europeană a arătat că documentele medicale echivalente trebuie acceptate, inclusiv cele emise de clinici sau medici din alte state membre.
Judecătorii europeni au concluzionat că regula românească reprezenta un obstacol disproporționat și nejustificat în calea liberei circulații a pacienților și serviciilor medicale în Uniunea Europeană.
Ce a anulat concret ÎCCJ
În urma acestei interpretări obligatorii venite de la CJUE, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis anularea prevederii din HG 304/2014 care condiționa rambursarea de acel bilet de internare.
Decizia publicată acum în Monitorul Oficial, partea I, nr. 447 din 27 mai 2026 are o importanță majoră pentru toate litigiile similare și, mai mult, pentru modul în care CNAS și Casele județene vor trebui să soluționeze viitoarele cereri.
Miza nu este doar juridică.
Vor fi afectate procedurile de rambursare pentru tratamente în UE, practica CNAS, modul în care sunt analizate documentele medicale străine, precum și condițiile de decontare pentru pacienții români tratați în alte state membre.
ÎCCJ și CJUE au vorbit despre libertatea de circulație și dreptul la sănătate
În motivările analizate în dosar apare constant ideea că tratamentele medicale reprezintă servicii care intră sub protecția libertății de circulație în Uniunea Europeană.
Curtea europeană a reamintit că statele membre pot organiza propriile sisteme medicale, dar nu pot introduce reguli administrative excesive care fac aproape imposibil accesul pacienților la tratamente în alte state UE.
Judecătorii au subliniat că pot exista verificări și controale administrative, însă acestea trebuie să fie proporționale și să nu transforme birocrația într-o barieră abuzivă.
Ce se schimbă pentru românii care se tratează în străinătate
Decizia este văzută de specialiști drept una dintre cele mai importante hotărâri privind drepturile pacienților români în Uniunea Europeană.
În practică, efectele pot fi uriașe: Pacienții care au fost tratați în alte state UE și au plătit intervenții medicale din propriul buzunar, dar au primit refuzuri pentru lipsa unor formulare românești sau au fost blocați de proceduri administrative pot folosi această jurisprudență în relația cu CNAS sau în instanță.
În același timp, decizia pune presiune pe autorități să modifice normele privind asistența medicală transfrontalieră și să accepte documente medicale echivalente din alte state membre.
Nu toate limitele dispar: CJUE a lăsat loc plafonării rambursărilor
Hotărârea nu înseamnă însă că statul trebuie să ramburseze automat integral orice tratament făcut în străinătate.
CJUE a precizat că România poate avea formule de calcul și plafoane pentru rambursare, dar acestea trebuie să fie obiective, transparente și nediscriminatorii.
În anumite situații, mai ales când refuzul autorizației a fost nejustificat sau pacientul nu a putut aștepta din motive medicale urgente, rambursarea poate ajunge însă la nivelul integral care ar fi fost acordat dacă autorizația exista.