Reflecții asupra politicii actuale
Se afirmă, cu o certitudine dezarmantă, că politica este o ocupație profund neserioasă, care îi îndepărtează chiar și pe cei mai respectabili și pregătiți oameni de subtilitățile necesare. Ceea ce se întâmplă în interiorul partidelor generează, periodic, o atmosferă de ignoranță care pare străină observației exterioare.
Legea din 2004 și perspectivele viitoare
Acum două decenii, Parlamentul a adoptat o lege care îi permitea atunci președintelui Ion Iliescu să candideze pentru Senat pe listele Partidului Social Democrat. „Legea adoptată cu o majoritate considerabilă va fi aplicată o singură dată. Abia peste 20 de ani se va repeta situația în care alegerile parlamentare și prezidențiale se desfășoară simultan. Totuși, este puțin probabil ca în 2024 condițiile politice să permită reactivarea acestei legi,” sublinia jurnalistul Horațiu Pepine în 2004, într-un articol publicat de Deutsche Welle. Pesimist, dar totodată optimist, nici nu putea anticipa ridicolul general la care un întreg partid s-ar putea deda în încercarea de a-i face pe plac unui singur individ.
Problemele unui mandat prezidențial
Una dintre cauzele posibile ar putea fi lipsa unei tradiții politice solide, o cultură a puterii care nu se cedează ușor sau o fugă din fața timpului, care nu îi ocolește nici pe președinți. Este evident că mandatele lui Klaus Iohannis, care au început cu așteptări mari din partea alegătorilor, se transformă, pe final, într-o atmosferă de meschinărie. La 65 de ani, vârsta standard de pensionare, fostul primar din Sibiu nu se mulțumește doar cu titlul de „fost” și cu indemnizația generoasă oferită pe viață de statul român.
Strategii discutabile în plan internațional
În ultimul an, președintele Iohannis a folosit o strategie de încercare a obținerii unei îmbunătățiri a condițiilor sale, similară tacticilor folosite de fotbaliști. Au apărut diverse speculații care îl plasau în funcții de conducere la nivel internațional, inclusiv în fruntea NATO sau în fruntea Consiliului European. Chiar și ideea de a deveni comisar european părea ridicolă. Aceste ambiții planetare s-au dovedit a fi ineficace, mai ales ca tactică de negociere, iar presa internațională a descris situația ca pe o tentativă încăpățânată de manipulare a partenerilor externi.
Provocările PNL
Eșecul internațional al președintelui se traduce în dificultăți pentru PNL, care încearcă să redreseze o situație deja complicată. De pe platformele NATO, numele lui Klaus Iohannis pierde din relevanță, iar partidele din România se confruntă cu crize de identitate și de susținere electorală. În încercarea de a-l susține pe Nicolae Ciucă pentru al doilea tur al alegerilor prezidențiale, PNL, paradoxal, își sabotează propriile șanse. PSD nu are niciun motiv să refuze acest demers, beneficiind de pe urma nepăsării adversarului care pășește pe o cale sinucigașă.
Alegerea și extravagantele politice
Social-democrații nu trebuie decât să le reamintească alegătorilor că ne aflăm la finalul unei serii de excese, în care s-au evidențiat scandaluri precum secretizarea costului călătoriilor de lux, mutarea alegerilor locale, și renovările extravagant de scumpe ale vilelor de protocol.
Un viitor sumbru pentru ambițiile prezidențiale
Observațiile prezentate nu oferă motive de bucurie. Declanșarea progresivă a ambițiilor prezidențiale creează o imagine sumbră. Totodată, se prefigurează un naufragiu inevitabil al unui partid liberal, afectat de mari inconsecvențe. Cei care își vor asocia numele cu acest curent de-a lungul timpului vor fi înlocuiți de generațiile următoare din partid, iar noi, privind retrospectiv, ne vom aminti cu umor absurdul acestui moment, în zilele în care senatorul Klaus Iohannis își va desfășura activitatea tăcut, dar elocvent. Sau poate peste 20 de ani, când istoria se va repeta în mod ironic.
