Grăsimea brună consumă energie atunci când ne este frig. Acum, oamenii de știință încearcă să valorifice proprietățile acesteia pentru a combate obezitatea și diabetul de tip 2, scrie BBC.
Pe măsură ce nopțile devin mai lungi, frunzele cad din copaci, iar lumea din jur este acoperită de brumă, mulți dintre noi suntem tentați să ridicăm temperatura din locuință. Când ieșim afară, ne înfășurăm în fulare, ne punem căciuli și purtăm mai multe straturi de haine, încercând să ne protejăm de frig. Totuși, senzația de frig și disconfortul ar putea reprezenta cheia îmbunătățirii sănătății și a pierderii în greutate.
Explicația ține de un tip special de țesut adipos, numit grăsime brună. Spre deosebire de grăsimea albă, care se acumulează cu încăpățânare pe coapse, talie și șolduri, grăsimea brună arde calorii, transformându-le în căldură, atunci când ne este frig.
Unii cercetători consideră că, dacă proprietățile acesteia ar putea fi valorificate corespunzător, grăsimea brună ne-ar putea ajuta să slăbim. Interesant este că, teoretic, tot ce ar trebui să facem pentru a o activa ar fi să facem un duș rece sau să consumăm multe alimente picante și cofeină.
Totuși, înainte să săriți într-un lac înghețat sau să beți a patra ceașcă de cafea, merită să analizăm dacă entuziasmul din jurul grăsimii brune este justificat.
Prin ce se deosebește grăsimea brună?
La naștere, fiecare dintre noi are rezerve importante de grăsime brună, care funcționează asemenea unui sistem intern de încălzire. Bebelușii nu au suficientă masă musculară pentru a tremura de frig, astfel că depind de grăsimea brună pentru a transforma zaharurile și grăsimile în căldură.
Celulele grăsimii brune conțin un număr neobișnuit de mare de mitocondrii, structurile responsabile de producerea energiei în interiorul celulelor.
Însă, spre deosebire de mitocondriile obișnuite, care produc adenozin trifosfat (ATP), un fel de monedă energetică universală utilizată de organism, mitocondriile din celulele grăsimii brune conțin o proteină numită termogenină, sau UCP1.
Această proteină le permite să transforme direct caloriile provenite din alimente în căldură.
„Atunci când este stimulată, grăsimea brună are capacitatea de a produce de 300 de ori mai multă căldură pe unitatea de masă decât orice alt țesut sau organ din organism”, explică Michael Symonds, profesor de fiziologie a dezvoltării la Universitatea din Nottingham, Marea Britanie.
Majoritatea informațiilor pe care le avem despre grăsimea brună provin din studii realizate pe mamifere mici, precum șoarecii și șobolanii.
Aceste rozătoare dispun de rezerve importante de grăsime brună, care le ajută să își mențină temperatura corporală în lunile de iarnă, când intră în hibernare.
„Pentru strămoșii noștri sau pentru animalele mici, precum șoarecii, temperaturile scăzute ar fi reprezentat o amenințare majoră pentru supraviețuire. Prin urmare, era avantajos să existe un țesut capabil să transforme sursele de energie în căldură”, explică Paul Cohen, profesor asociat la Universitatea Rockefeller din New York, care studiază metabolismul molecular.
Decenii de cercetări au arătat că, cel puțin în cazul șoarecilor, grăsimea brună absoarbe zaharurile și grăsimile din sânge.
De asemenea, grăsimea brună pare să protejeze șoarecii împotriva obezității și a bolilor metabolice asociate excesului ponderal, precum diabetul și afecțiunile cardiovasculare.
Grăsimea brună la adulți
Adulții au însă la dispoziție numeroase alte metode pentru a se încălzi: pornesc sistemul de încălzire, se învelesc cu o pilotă groasă sau îmbracă o haină călduroasă.
Din acest motiv, multă vreme s-a presupus că grăsimea brună dispare aproape complet până la pubertate, fiind înlocuită de grăsimea albă obișnuită, pe care o cunoaștem cu toții.
Această presupunere i-a determinat pe majoritatea oamenilor de știință să considere că grăsimea brună nu ar putea avea un rol semnificativ pentru sănătate după copilărie.
Situația s-a schimbat însă în 2009, când cercetători din Finlanda și Suedia au demonstrat că adulții nu doar că păstrează grăsime brună, ci și că, la temperaturi sub 16 grade Celsius, aceasta se activează și începe să absoarbă glucoză și grăsimi din sânge.
Este posibil ca grăsimea brună să nu ne ajute să pierdem kilograme, dar să ne îmbunătățească sănătatea în alte moduri.
Mai mult, cercetătorii au identificat o corelație clară între greutatea corporală și rezervele de grăsime brună.
Persoanele mai slabe aveau cantități mai mari de grăsime brună, în timp ce persoanele cu obezitate aveau rezerve mai reduse.
De asemenea, persoanele cu mai multă grăsime brună prezentau rate metabolice mai ridicate atunci când erau expuse la frig.
Împreună, aceste descoperiri au sugerat că grăsimea brună ar putea deveni o țintă pentru tratarea obezității.
Domeniul a primit un nou impuls în 2021, datorită unui studiu realizat de Cohen și colegii săi de la Universitatea Rockefeller din New York.
Echipa a analizat tomografii cu emisie de pozitroni (PET) efectuate la peste 52.000 de persoane.
Cercetătorii au comparat persoanele la care nu putea fi identificată grăsime brună cu cele la care aceasta era prezentă.
Rezultatele au arătat că diabetul de tip 2, bolile cardiovasculare, accidentele vasculare cerebrale și hipertensiunea arterială erau mult mai puțin frecvente în rândul persoanelor care aveau grăsime brună.
De asemenea, persoanele slabe aveau o probabilitate mai mare de a prezenta grăsime brună decât cele cu obezitate.
În plus, persoanele cu rezerve mai mari de grăsime brună aveau niveluri mai scăzute de glucoză și trigliceride în sânge, o sensibilitate mai bună la insulină și concentrații mai ridicate de colesterol „bun”, adică lipoproteine cu densitate mare (HDL).
Toate acestea sunt considerate indicatori ai unui metabolism sănătos.
Poate grăsimea brună să contribuie la pierderea în greutate?
Nu este însă clar dacă grăsimea brună este direct responsabilă pentru aceste beneficii asupra sănătății.
În realitate, organismul uman este probabil prea mare și conține prea puțină grăsime brună pentru ca aceasta să poată arde suficientă grăsime albă încât să producă o diferență semnificativă în greutatea corporală.
Majoritatea adulților au cantități extrem de mici de grăsime brună, între 0,02 și 300 de grame, reprezentând mai puțin de 0,5% din masa corporală totală.
„În timp ce grăsimea albă are o capacitate aproape nelimitată de a se extinde – există persoane care au peste 100 de kilograme de grăsime albă –, grăsimea brună probabil nu depășește câteva sute de grame”, explică Cohen.
Totuși, chiar dacă grăsimea brună nu ne ajută să slăbim, este posibil să contribuie la îmbunătățirea sănătății în alte moduri.
De exemplu, în loc să ardă un număr semnificativ de calorii, grăsimea brună ar putea îmbunătăți sănătatea metabolică, adică abilitatea organismului de a procesa și utiliza eficient energia provenită din alimente.
Persoanele cu o sănătate metabolică precară nu reușesc să elimine rapid glucoza din sânge, ceea ce le crește riscul de diabet de tip 2.
Grăsimea brună ar putea acționa prin simpla absorbție a glucozei din sânge sau prin secreția unor hormoni care influențează alte țesuturi și reglează sensibilitatea la insulină.
„În ceea ce privește consumul total de energie al organismului, grăsimea brună probabil nu joacă un rol la fel de important la oameni precum la șoareci”, afirmă Cohen.
„Prin urmare, opinia mea personală, bazată pe date, este că activarea grăsimii brune nu va reprezenta o metodă eficientă pentru tratarea obezității sau pentru pierderea unei cantități semnificative de greutate.”
„Cu toate acestea, datele sunt mult mai convingătoare în ceea ce privește posibilitatea ca activarea grăsimii brune să reducă nivelul glucozei și să îmbunătățească sănătatea metabolică. Așadar, cred că, dacă va exista o aplicație terapeutică, aceasta va fi mai degrabă în tratarea complicațiilor obezității și ale îmbătrânirii decât în tratarea obezității în sine.”
Șocul provocat de scufundarea în apă rece determină organismul să perceapă o situație de pericol.
Dar cum putem activa grăsimea brună și cum putem valorifica proprietățile pe care aceasta le-ar putea avea?
O metodă este expunerea la frig, oricât de inconfortabilă ar fi.
Aceasta poate include băile cu gheață, înotul în apă rece sau camerele de crioterapie, dispozitive specializate care expun corpul la temperaturi extrem de scăzute timp de unul până la trei minute, în scopul promovării recuperării și stării de bine.
Șocul provocat de scufundarea în apă rece determină organismul să creadă că se află în pericol, activând reacția de „luptă sau fugi”.
Această reacție duce la eliberarea neurotransmițătorului noradrenalină, care se leagă de celulele grăsimii brune și le activează.
Susanna Søberg, cercetătoare în domeniul metabolismului și fondatoarea Institutului Søberg din Danemarca, care promovează beneficiile pentru sănătate ale terapiei prin frig și căldură, a studiat ani întregi efectele înotului în apă rece asupra organismului uman.
Într-un studiu, echipa sa a comparat bărbați care se scufundau în mod regulat în lacurile înghețate din Scandinavia, în timpul iernii, cu bărbați care nu practicau această activitate aparent extremă.
Participanții au primit un pahar cu apă îndulcită cu zahăr, iar după două ore le-au fost măsurate nivelurile de glucoză și insulină.
Cei care înotau în apă rece au reușit să elimine glucoza din sânge mult mai rapid și au prezentat o sensibilitate mai bună la insulină.
Cercetarea a arătat că doar câteva minute de expunere la temperaturi extrem de scăzute, de două sau trei ori pe săptămână, erau suficiente pentru a activa grăsimea brună, a îmbunătăți sensibilitatea la insulină și a reduce stresul.
Totuși, este rezonabil să presupunem că persoanele care se scufundă regulat în apă înghețată sunt și mai predispuse să înoate sau să facă exerciții fizice în general, ceea ce ar putea explica starea lor de sănătate mai bună.
Echipa lui Cohen investighează, de asemenea, dacă aceleași efecte pot fi observate la persoanele care înoată regulat în lacurile înghețate din Minneapolis, Minnesota, în timpul iernii.
„Iarna este atât de frig acolo încât lacurile îngheață, așa că înotătorii trebuie adesea să facă o gaură în gheață pentru a intra în apă”, explică Cohen.
Cum putem crește cantitatea de grăsime brună
Este însă posibil ca aceleași efecte să fie obținute și prin expunerea la temperaturi răcoroase, dar nu neapărat înghețate.
De exemplu, într-un studiu din 2014, cinci bărbați sănătoși au dormit timp de o lună într-o cameră menținută la 19 grade Celsius, având la dispoziție doar haine subțiri de spital și lenjerie de pat pentru a se încălzi.
La finalul experimentului, volumul grăsimii brune crescuse cu 42%.
De asemenea, rezistența la insulină a participanților, un indicator important al sănătății, s-a îmbunătățit.
Totuși, atunci când cercetătorii au ridicat temperatura camerei la 24 de grade Celsius, grăsimea brună acumulată a dispărut din nou.
În 2013, cercetători din Țările de Jos au expus 17 adulți sănătoși la temperaturi de 15–16 grade Celsius, timp de șase ore pe zi.
Doar 10 zile de expunere au fost suficiente pentru a crește activitatea grăsimii brune și pentru a reduce tremuratul provocat de frig.
Participanții au declarat că, după încheierea experimentului, tolerau mai bine temperaturile scăzute.
Între timp, echipa lui Cohen investighează dacă purtarea unei „veste de răcire” timp de trei ore pe zi ar putea produce efecte similare.
„Vesta de răcire seamănă aproape cu o vestă de salvare și are apă rece care circulă prin interiorul ei”, explică Cohen.
„Scopul nu este ca oamenii să tremure de frig, ci să ajungă la temperatura la care încep să tremure, iar apoi temperatura să fie crescută cu aproximativ două grade Celsius.”
Este posibil ca reducerea temperaturii din locuință sau dușurile reci să îmbunătățească sănătatea într-un mod asemănător.
Un studiu a arătat că șederea într-o cameră încălzită la 14–15 grade Celsius a fost suficientă pentru a îmbunătăți sensibilitatea la insulină în cazul a opt pacienți cu diabet de tip 2.
În același timp, un studiu clinic randomizat realizat în Țările de Jos a constatat că persoanele care făceau zilnic dușuri reci au avut mai puține zile de absență de la serviciu din motive de sănătate.
Doar 30 de secunde petrecute sub apă foarte rece au fost suficiente pentru a observa acest beneficiu.
„Studiile de mici dimensiuni sugerează că activități precum dușurile reci ar putea avea efecte benefice, deși persoanele care aleg să le practice ar putea fi deja mai sănătoase”, afirmă Symonds.
„Majoritatea oamenilor consideră că un duș rece reprezintă o provocare destul de dificilă, chiar și pentru o perioadă scurtă.”
Activarea grăsimii brune ar putea contribui la îmbunătățirea sănătății și la pierderea în greutate, dar numai împreună cu alte schimbări benefice ale stilului de viață.
Așadar, există și alte metode de stimulare a grăsimii brune fără a fi nevoie să suportăm temperaturi extrem de scăzute?
Cercetările lui Symonds sugerează că cofeina, în special cea din cafea, poate stimula grăsimea brună, determinând-o să înceapă să ardă glucoză și să o transforme în căldură.
Totuși, alți cercetători susțin că, pentru a obține aceste beneficii, ar fi necesar consumul a 100 de cești de cafea pe zi, o cantitate nerealistă chiar și pentru cei mai pasionați consumatori de cafea.
Capsaicina, o substanță prezentă în ardeii iuți, s-a dovedit capabilă să activeze grăsimea brună la șoareci, iar unele indicii sugerează că ar putea avea același efect și la oameni.
Într-un studiu, zece bărbați au luat zilnic capsule cu capsaicină, timp de șase săptămâni.
La finalul experimentului, bărbații care luaseră capsulele au prezentat o activare mai puternică a grăsimii brune atunci când au fost expuși la temperaturi scăzute, comparativ cu începutul studiului.
Așadar, ar trebui să renunțăm să mai ridicăm temperatura din locuință și să acceptăm puțin mai mult frigul?
Posibil. Totuși, dacă dorim o metodă sigură și dovedită de îmbunătățire a sănătății, există probabil alte lucruri pe care ar trebui să le încercăm mai întâi.
Cohen subliniază importanța unei alimentații benefice pentru inimă, a exercițiilor fizice regulate, a menținerii colesterolului, tensiunii arteriale și glicemiei sub control, precum și a unei greutăți corporale sănătoase sau apropiate de aceasta.
De asemenea, este esențial să consultați un medic înainte de a încerca înotul în apă rece, deoarece această activitate nu este sigură sau potrivită pentru toată lumea.
Symonds consideră că activarea grăsimii brune ar putea contribui la îmbunătățirea sănătății și la pierderea în greutate, dar numai în combinație cu alte schimbări benefice ale stilului de viață.
„Când am publicat studiul nostru despre beneficiile cofeinei pentru activarea grăsimii brune, am primit mesaje de la oameni care îmi spuneau că beau zece cești de cafea pe zi și tot au probleme cu greutatea”, povestește Symonds.
„Nu înseamnă că, pe măsură ce consumi mai multă cofeină, ai șanse mai mari să slăbești. Cofeina este unul dintre factorii potențiali care pot stimula grăsimea brună.”
„Dar, în cele din urmă, totul se rezumă la o alimentație sănătoasă și echilibrată, la un stil de viață sănătos, la menținerea activității fizice și la evitarea sedentarismului prelungit. Și cred că este important să evităm alimentele procesate.”







This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .