Cum îți dai seama dacă lucrezi cu un psihopat. Semnele care îl pot da de gol

Cei mai mulți dintre noi am avut, la un moment dat, colegi cu care a fost dificil să lucrăm.

Unii pot acționa impulsiv, pot manipula sau chiar minți pentru a avansa în carieră. Dar cum poți face diferența dintre un coleg pur și simplu neplăcut și o persoană care manifestă trăsături psihopatice?

Geraint Anderson, fost bancher în Londra și în prezent autor, spune că a fost evaluat de un psiholog clinician, care i-ar fi spus că este posibil să fi dezvoltat o formă de „psihopatie situațională” pentru a putea reuși într-un mediu corporatist extrem de competitiv, conform BBC.

„A trebuit să devin, într-un fel, o versiune mai rea a mea pentru a prospera în acest mediu”, a spus el.

Anderson, în vârstă de 53 de ani și stabilit acum în Monmouthshire, susține că unele medii moderne de lucru și anumite influențe sociale recompensează trăsături asociate psihopatiei.

El a lucrat timp de 12 ani ca analist în districtul financiar al Londrei și a câștigat milioane de lire sterline înainte de a-și părăsi locul de muncă, cu puțin timp înainte de criza financiară din 2008.

„City-ul recompensează acest tip de comportament din triada întunecată: să fii extrem de încrezător, să poți controla și manipula alți oameni, să nu te implici emoțional în decizii și să fii foarte hotărât”, a explicat el.

„M-am adaptat la City și am început să scot la suprafață partea cea mai urâtă din mine.”

Cum îți poți da seama dacă cineva are trăsături psihopatice

Psihopatia nu reprezintă, în sine, un diagnostic clinic separat, fiind asociată mai degrabă cu tulburarea de personalitate antisocială.

Persoanele cu astfel de trăsături pot gândi și acționa diferit față de ceilalți și pot manifesta, printre altele, următoarele comportamente:

• îi exploatează sau îi manipulează pe ceilalți;

• nu simt regret sau remușcare;

• se comportă iresponsabil;

• au dificultăți în menținerea relațiilor de lungă durată;

• își controlează greu furia;

• nu simt vinovăție și tind să îi învinovățească pe ceilalți pentru problemele din propria viață.

La puțin peste 20 de ani, Anderson se bucura de viață în Goa, India, unde vindea suveniruri turiștilor pe plajă.

Fratele său l-a convins să aplice pentru un job în domeniul financiar, pe care inițial intenționa să îl păstreze doar câțiva ani.

„Mi-am tăiat coada de cal, mi-am ras barba, mi-am scos toți cerceii și mi-am cumpărat un costum de 60 de lire. Totul este complet adevărat. Am făcut toate astea cu o zi înainte de interviu.”

După ce a reușit să intre în industrie ca stagiar, succesul a devenit o obsesie, iar bonusurile au ajuns să fie pentru el „o modalitate de a măsura cât de extraordinar de reușit eram ca om”.

Suma bonusului îi permitea să se compare cu angajații altor bănci și, după cum spune el, „îmi hrănea foarte mult spiritul competitiv”.

Anderson crede că unele dintre trăsăturile care l-au ajutat să avanseze în carieră sunt asociate și cu psihopatia.

„Aveam un anumit grad de lipsă de frică. Aveam și puțin, dacă pot să spun așa, acel farmec superficial. Nu eram foarte afectat emoțional de lucrurile care se întâmplau în sala de tranzacționare.”

El spune că multe dintre trăsăturile asociate psihopaților sunt, de fapt, „recompensate de mediul corporatist” și pot fi „incredibil de utile în joburile foarte solicitante din City”.

Anderson a adăugat că cel mai important lucru de reținut în legătură cu psihopații este: „nu îi promovați, nu vă căsătoriți cu ei și nu îi votați”.

Cum este evaluată psihopatia

Robert Snowden, psiholog la Cardiff University, studiază psihopatia de aproximativ 25 de ani și a lucrat cu Robert Hare, creatorul scalei PCL-R, una dintre cele mai cunoscute metode de evaluare a trăsăturilor psihopatice.

Testul conține 20 de criterii, fiecare fiind notat cu zero, unu sau două puncte, scorul maxim fiind de 40.

Snowden spune că majoritatea oamenilor obțin un scor sub cinci, în timp ce un scor de 25 sau mai mare este, de regulă, considerat pragul relevant pentru psihopatie.

Anderson spune că, dacă s-ar evalua singur, ar obține un scor de aproximativ opt sau nouă.

„Psihopatia există pe un continuum, pe care te-aș putea plasa pe tine și m-aș putea plasa și pe mine”, a explicat Snowden.

„Pot fi persoane foarte puternice și, în anumite privințe, pot deveni lideri buni. Dar există și multe deficiențe în felul lor de a conduce, pentru că totul este despre ei și nu despre ceilalți.”

El a adăugat că trăsătura fundamentală a psihopatiei este lipsa empatiei față de alte persoane.

„Cei mai mulți psihopați nu omoară pe nimeni. Dar pot profita de ceilalți, îi pot exploata și pur și simplu să nu le pese de ei.”

Snowden spune că anumite medii corporatiste pot fi atractive pentru persoanele cu trăsături psihopatice, deoarece succesul poate cere uneori o abordare lipsită de empatie și o concentrare exclusivă asupra profitului.

Nu există un tratament specific pentru psihopatie, iar una dintre dificultăți este că „psihopații consideră adesea că nu este nimic în neregulă cu ei”.

„Psihopatie situațională”, nu psihopatie propriu-zisă

Anderson a fost evaluat recent de Kerry Daynes, psiholog consultant și specialist în psihologie criminalistică, care a ajuns la concluzia că el nu este psihopat.

În schimb, aceasta a sugerat că Anderson ar fi putut deveni un „psihopat situațional”, adaptându-și comportamentul pentru a reuși într-un mediu care recompensa ambiția nemiloasă.

„Nu trebuie să fii psihopat pentru a prospera, cel puțin pentru o perioadă, într-o cultură psihopatică”, a explicat Daynes.

Potrivit acesteia, Anderson a reușit să își „amplifice” trăsăturile mai întunecate ale personalității pentru a avea succes în acel mediu, ajungând într-un punct pe care „majoritatea oamenilor nu îl pot atinge”.

În ciuda ascensiunii sale rapide în lumea financiară londoneză, Anderson spune că, în timp, a devenit dezamăgit de „lăcomia, asumarea iresponsabilă a riscurilor și încălcarea regulilor din industrie”.

„M-am uitat în jur și m-am gândit: «Sunt în echipa greșită». Ce naiba faci? Ești parte din problemă.”

În cele din urmă, a părăsit industria și a devenit editorialistul anonim „City Boy”, publicând în fiecare vineri în London Paper articole despre o lume marcată de excese, mese și petreceri luxoase, droguri și relații sexuale ilicite.

Textele sale au stat ulterior la baza cărții „Cityboy”, care s-a vândut în peste 400.000 de exemplare și a fost tradusă în șase limbi.

Recent, Anderson și-a publicat și cea de-a cincea carte, în care analizează modul în care adoptarea unor trăsături psihopatice îi poate ajuta pe oameni să urce pe scara corporatistă.

El spune că, în perioada în care lucra în finanțe, era „o persoană mai puțin plăcută”, însă speră că acum a devenit „un om mai cald”.

„Acum sunt mai capabil să simt că trebuie să încerc să am integritate și să nu manipulez și să nu fiu nemilos.”

Cu toate acestea, a glumit el, soția sa s-ar putea să nu fie pe deplin de acord cu ideea că toate trăsăturile sale psihopatice au dispărut.