O echipă de cercetători din Elveția a reușit să întinerească parțial neuroni implicați în stocarea amintirilor și să restabilească funcția de memorie la șoareci. Descoperirea deschide o direcție nouă de cercetare pentru afecțiunile neurodegenerative, inclusiv Alzheimer, însă metoda nu a fost testată până acum la oameni.
Pierderea memoriei este una dintre consecințele firești ale îmbătrânirii, dar poate deveni severă în cazul bolilor neurodegenerative. Cercetătorii încearcă de ani de zile să afle dacă amintirile pierdute sunt într-adevăr șterse din creier sau dacă problema este că neuronii care le păstrează nu mai funcționează corespunzător.
Un studiu realizat de cercetători de la École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL), în Elveția, oferă indicii că unele amintiri ar putea rămâne accesibile chiar și atunci când funcționarea creierului se degradează odată cu vârsta, notează Popular Mechanics.
Rezultatele, publicate în revista Neuron, au fost obținute însă la șoareci, iar cercetătorii nu susțin că metoda reprezintă în prezent un tratament pentru pierderea memoriei la oameni.
Trei gene, folosite ca „buton” de reprogramare
Cercetătorii s-au concentrat pe trei gene, Oct4, Sox2 și Klf4, cunoscute împreună sub denumirea de OSK. Studii anterioare au indicat că activarea acestor gene poate contribui la restabilirea unor caracteristici mai tinere ale celulelor în anumite țesuturi.
Echipa EPFL a dezvoltat un sistem viral capabil să activeze OSK rapid și controlat. În loc să intervină asupra întregului creier, cercetătorii au vizat engramele, grupuri de neuroni asociate cu stocarea unor amintiri specifice.
Conceptul de engramă este vechi de peste un secol, însă dezvoltarea tehnologiilor moderne le-a permis oamenilor de știință să identifice și să studieze mai precis aceste grupuri de neuroni.
Ideea este importantă: dacă anumite amintiri sunt păstrate în grupuri identificabile de celule, atunci degradarea funcției acelor celule nu înseamnă neapărat că amintirea a dispărut definitiv.
Memoria șoarecilor a revenit la niveluri mai apropiate de cele ale animalelor tinere
După tratament, cercetătorii au observat că neuronii vizați au prezentat caracteristici moleculare asociate unor celule mai tinere.
În mai multe teste de memorie, inclusiv într-un labirint acvatic, șoarecii tratați au avut rezultate care indicau o recuperare a funcției cognitive.
Efectul a fost observat în mai multe regiuni ale creierului. În girusul dentat al hipocampului, o zonă implicată în învățare și memorie, performanța animalelor tratate a revenit la niveluri apropiate de cele observate la grupurile de control mai tinere.
Cercetătorii au observat, de asemenea, recuperarea unor amintiri formate cu săptămâni înainte. Acest rezultat a fost asociat cu reprogramarea engramelor din cortexul prefrontal medial, regiune implicată în procesele de memorie pe termen lung.
Amintirea nu ar fi ștearsă, ci inaccesibilă
Una dintre ipotezele interesante sugerate de cercetare este că, în anumite situații, îmbătrânirea neuronilor ar putea afecta accesul la amintiri fără ca informația să fie neapărat eliminată.
Nik Papageorgiou, membru al echipei de comunicare a EPFL, a explicat că rezultatele sugerează că „hardware-ul” neuronal care păstrează memoria poate deveni prea îmbătrânit pentru a funcționa eficient.
Prin reprogramarea acestor neuroni, creierul ar putea recăpăta o parte din flexibilitatea necesară pentru accesarea și procesarea amintirilor.
Ar putea funcționa și la oameni?
Aici cercetătorii păstrează deocamdată distanța necesară.
Studiul a fost realizat pe șoareci, iar trecerea de la un rezultat experimental la un tratament destinat oamenilor presupune numeroase etape de cercetare și verificare a siguranței. Terapia genică implică, la rândul ei, riscuri importante, motiv pentru care precizia intervenției este esențială.
Autorii consideră însă că rezultatele schimbă perspectiva asupra declinului cognitiv. În loc ca pierderea funcției cognitive să fie explicată exclusiv prin dispariția neuronilor, cercetarea sugerează că îmbătrânirea și pierderea flexibilității celulare ar putea avea un rol important.
Dacă această ipoteză va fi confirmată și în cercetări ulterioare, inclusiv la oameni, reprogramarea selectivă a neuronilor ar putea deveni o direcție de studiu pentru recuperarea unor funcții afectate de îmbătrânire și de bolile neurodegenerative.
Deocamdată, însă, concluzia este una prudentă: cercetătorii au reușit să „întinerească” anumite celule implicate în memorie și să recupereze funcția de memorie la șoareci, nu să inverseze pierderea memoriei la oameni.
This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .