Pe măsură ce ne apropiem de Congresul PSD din 24 august, unde Marcel Ciolacu pare să fie reconfirmat fără prea mari emoții în fruntea partidului, adevărata „bătălie” politică se conturează în culisele luptei pentru cele 16 funcții de vicepreședinte și cele două locuri de prim-vicepreședinte. Această cursă pentru putere ridică o serie de întrebări legate de valorile și principiile care stau la baza alegerii liderilor unui partid care pretinde că reprezintă interesele cetățenilor.
Electorala cu Cod QR – Democratizarea votului sau o nouă fațadă?
Congresul PSD din acest an aduce o noutate tehnologică: votul electronic prin intermediul unui cod QR. Acesta este prezentat ca un pas înainte spre modernizare și eficiență, dar ridică și suspiciuni legate de transparența procesului electoral. Într-un partid în care liderul este ales fără contracandidați, introducerea unei astfel de tehnologii pare mai degrabă un exercițiu de cosmetizare a unui proces democratic limitat, decât un veritabil avans spre o democrație internă autentică.
Ciolacu – Un candidat fără contracandidați – O nouă „formă fără fond”?
Marcel Ciolacu, singurul candidat la președinția PSD, nu se confruntă cu nicio provocare serioasă din partea colegilor săi. Această situație nu reflectă neapărat o susținere largă și entuziastă, ci mai degrabă un climat politic în care dezbaterea și competiția sănătoasă lipsesc. Un lider fără contracandidați este un semnal clar al stagnării în interiorul partidului, unde pluralismul de idei și abordări este înlocuit de un consens forțat.
Bătălia pentru funcții – O competiție de putere, nu de idei
Departe de a fi o confruntare de idei și viziuni pentru viitorul partidului, bătălia pentru funcțiile de vicepreședinte și prim-vicepreședinte se reduce la o competiție pentru influență și putere. Așa cum sugerează sursele din interiorul PSD, nu ideologia sau competențele sunt criteriile de bază pentru aceste funcții, ci loialitatea și relațiile personale. Acest tip de politică bazată pe clientelism continuă să submineze încrederea publicului în capacitatea partidului de a aduce schimbări reale.
Schimbările la vârf – Un joc al înlocuirilor?
În ceea ce privește funcțiile de conducere, se preconizează schimbări care par să fie mai degrabă un joc de înlocuiri decât o reală reorganizare. Mihai Tudose, fost premier, este favoritul pentru preluarea șefiei Consiliului Național de la Vasile Dîncu. Acesta din urmă ar putea primi, drept „premiu de consolare”, o funcție de vicepreședinte responsabil cu Afacerile Europene. Această „rocadă” nu face decât să întărească percepția că în PSD, funcțiile se distribuie pe criterii de influență politică și nu pe merite.
Lupta pentru prim-vicepreședinte – O competiție falsă?
În cursa pentru funcțiile de prim-vicepreședinte, ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, este văzut ca un câștigător sigur, în timp ce Gabriela Firea și Daniel Băluță par să fie într-o competiție strânsă pentru cel de-al doilea loc. Totuși, indiferent de rezultat, învinsul nu va pleca cu mâinile goale, ci va primi o funcție de vicepreședinte pe regiunea București-Ilfov. Această abordare, în care toți cei importanți sunt „premiați”, denotă o lipsă de reală competiție și consolidarea unui sistem de putere care prioritizează loialitatea față de lideri, în detrimentul unei competiții democratice autentice.
Lista de vicepreședinți – O continuare a vechilor practici?
Pe lista vicepreședinților cu care Ciolacu se va prezenta la Congres, numele vehiculate sunt în mare parte figuri cunoscute: Radu Moldovan, Claudiu Manda, Gabriel Zetea și Lia Olguța Vasilescu. Această continuitate sugerează o lipsă de deschidere către noi viziuni și idei în partid, preferându-se menținerea aceleiași echipe care a dominat scena politică internă a PSD în ultimii ani.
Cu semnul întrebării – Un partid încă sub zodia incertitudinii
În ciuda faptului că Marcel Ciolacu încearcă să prezinte o echipă solidă și bine închegată, există încă multe necunoscute în ceea ce privește viitorul conducerii PSD. Figuri ca Mihai Weber și Alexandru Rafila sunt încă în competiție pentru funcții de vicepreședinte, dar este incert dacă acestea vor aduce un suflu nou partidului sau dacă vor continua linia de status quo.
PSD – Între modernizare și stagnare
Congresul PSD din august 2024 pare să fie mai degrabă un exercițiu de consolidare a puterii actualei conduceri decât un moment de reînnoire pentru partid. Votul electronic și competiția aparentă pentru funcții nu reușesc să ascundă realitatea unui partid care pare să se agațe de vechile practici ale politicii românești: clientelism, loialitate și o competiție internă mai degrabă simbolică decât reală. Această stagnare riscă să îndepărteze și mai mult electoratul, care așteaptă de la liderii politici nu doar vorbe, ci și fapte care să demonstreze un angajament real față de valorile democratice și de progresul social.
