Chist ovarian sau endometriom? Diferențele care pot conta pentru fertilitate și alegerea tratamentului

Descoperirea unui chist ovarian în timpul unei ecografii este frecventă și nu înseamnă automat existența unei probleme grave. Unele formațiuni apar în mod natural în timpul ciclului menstrual și dispar fără tratament. Există însă și chisturi care au alte cauze și care necesită investigații și monitorizare atentă.

Din această categorie face parte endometriomul, cunoscut și sub numele de chist endometriozic sau „chist de ciocolată”. Acesta apare la nivelul ovarului în asociere cu endometrioza și trebuie diferențiat de chisturile ovariene funcționale, mai ales în cazul femeilor care își doresc copii, conform Medicool.

Dr. Andreas Vythoulkas, medic specialist obstetrică-ginecologie, cu supraspecializare în infertilitate, explică diferențele dintre cele două tipuri de formațiuni, situațiile în care este nevoie de tratament și modul în care endometriomul poate influența fertilitatea.

Chistul ovarian funcțional apare frecvent în timpul ovulației

Chisturile ovariene sunt formațiuni care se dezvoltă la nivelul ovarului și pot avea origini diferite. La femeile aflate la vârstă fertilă, cele mai întâlnite sunt chisturile funcționale, care apar în legătură directă cu ovulația.

În fiecare lună, în ovar se dezvoltă un folicul care conține ovocitul. În mod normal, foliculul se rupe și eliberează ovocitul. Uneori însă acest proces nu se produce sau, după ovulație, în interiorul foliculului se poate acumula lichid. Astfel se poate forma un chist funcțional.

De cele mai multe ori, acesta nu provoacă simptome și este observat întâmplător în timpul unei ecografii. În numeroase cazuri, formațiunea se resoarbe spontan în decurs de câteva săptămâni sau luni.

Potrivit dr. Andreas Vythoulkas, simpla identificare a unui chist nu înseamnă că pacienta are automat o afecțiune și nici că este necesară intervenția chirurgicală. Primul pas este stabilirea tipului de chist. În cazul formațiunilor funcționale, medicul poate recomanda doar urmărirea ecografică, deoarece acestea pot dispărea fără tratament.

Durerea bruscă și intensă poate semnala o complicație

În majoritatea situațiilor, un chist ovarian nu reprezintă o urgență. Există însă anumite manifestări care necesită consult medical rapid.

O durere foarte puternică, instalată brusc și localizată în special pe o parte a abdomenului, poate indica ruperea unui chist sau torsiunea ovarului. Durerea poate fi însoțită de greață, vărsături, amețeală sau alterarea stării generale.

Specialistul atrage atenția că o astfel de durere este diferită de disconfortul menstrual obișnuit. Atunci când simptomul apare brusc și este foarte intens, evaluarea medicală nu ar trebui amânată până la următorul control programat.

Endometriomul apare în contextul endometriozei

Endometriomul este tot o formațiune ovariană, însă mecanismul prin care se dezvoltă este complet diferit de cel al unui chist funcțional.

Acesta este asociat cu endometrioza, boală în care țesut asemănător endometrului, adică mucoasei care căptușește interiorul uterului, se dezvoltă în afara uterului.

Atunci când boala afectează ovarul, în interiorul acestuia se poate forma un chist care conține sânge vechi. Aspectul acestui conținut a dus la denumirea populară de „chist de ciocolată”.

Dr. Andreas Vythoulkas subliniază că un endometriom nu trebuie confundat cu un simplu chist funcțional. Odată identificată o astfel de formațiune, trebuie analizată și posibilitatea existenței endometriozei în alte zone, simptomele pacientei și planurile sale privind o eventuală sarcină.

Un chist funcțional nu evoluează în timp într-un endometriom. Sunt două tipuri distincte de formațiuni, cu mecanisme diferite de apariție.

Menstruațiile foarte dureroase pot ridica suspiciunea de endometrioză

Atât chisturile ovariene, cât și endometrioamele pot exista fără simptome și pot fi descoperite întâmplător în timpul unui control ginecologic.

În cazul endometriomului, însă, pot apărea manifestări asociate endometriozei. Printre acestea se numără menstruațiile foarte dureroase, durerile pelvine recurente, durerea în timpul contactului sexual și dificultățile în obținerea unei sarcini.

Absența durerii nu exclude însă diagnosticul.

Potrivit specialistului, există femei care au endometriom fără să prezinte simptome importante, în timp ce alte paciente pot avea dureri severe chiar dacă leziunile observate la investigațiile imagistice nu par foarte extinse. Prin urmare, intensitatea durerii nu reflectă întotdeauna severitatea bolii.

O altă problemă este tendința de a considera durerile menstruale severe drept ceva normal. Femeile care se confruntă cu ele încă din adolescență ajung uneori să creadă că acestea fac parte dintr-un ciclu menstrual obișnuit.

Atunci când durerea împiedică desfășurarea activităților zilnice, determină absențe de la școală sau serviciu ori impune administrarea constantă de analgezice, este recomandată o evaluare ginecologică.

Ecografia poate orienta diagnosticul

Ecografia transvaginală reprezintă una dintre investigațiile de bază în evaluarea chisturilor ovariene și are un rol important și atunci când există suspiciunea de endometrioză.

Recomandările NICE includ ecografia transvaginală printre investigațiile utilizate în cazul suspiciunii de endometrioză, inclusiv pentru identificarea endometrioamelor ovariene.

Medicul nu analizează doar dimensiunea formațiunii, ci și aspectul acesteia, conținutul, pereții chistului, ovarul afectat și aspectul ovarului de partea opusă.

Toate aceste informații sunt interpretate împreună cu simptomele și istoricul medical al pacientei.

În anumite cazuri, pot fi necesare investigații suplimentare, precum o ecografie specializată pentru endometrioză sau un examen RMN, în special atunci când există suspiciunea că boala afectează și alte regiuni pelvine.

Dimensiunea chistului nu decide singură tratamentul

Un chist de 2-3 centimetri poate părea mai puțin important decât unul de 5-6 centimetri, însă mărimea formațiunii nu este singurul criteriu care influențează alegerea tratamentului.

Medicul ia în calcul tipul chistului, aspectul acestuia, simptomele, evoluția de la un control la altul, vârsta pacientei și planurile reproductive.

În cazul endometriozei, recomandările actuale pun accent pe individualizarea tratamentului în funcție de simptomele, preferințele și prioritățile fiecărei paciente.

Dr. Andreas Vythoulkas explică faptul că două femei cu endometrioame de aceeași dimensiune pot primi recomandări complet diferite. Situația unei paciente tinere, fără simptome și care nu își dorește în viitorul apropiat o sarcină, nu poate fi abordată la fel ca în cazul unei femei de peste 35 de ani care încearcă deja să rămână însărcinată.

De aceea, simpla prezență a unui endometriom nu reprezintă automat o indicație pentru intervenție chirurgicală.

Tratamentul hormonal poate fi o opțiune în anumite cazuri

Abordarea terapeutică a endometriomului se stabilește de la caz la caz. Uneori poate fi indicată operația, în timp ce în alte situații medicul poate recomanda monitorizarea sau tratamentul medicamentos.

Dacă principala problemă este durerea și pacienta nu încearcă în acel moment să obțină o sarcină, tratamentul hormonal poate reprezenta o variantă.

În funcție de situație, pot fi utilizate contraceptive hormonale combinate, medicamente pe bază de progestative sau, în anumite cazuri, tratamente care acționează asupra hormonului GnRH.

Scopul acestora este în principal reducerea durerii și controlul simptomelor endometriozei.

Specialistul subliniază însă că tratamentul hormonal nu este potrivit în aceeași formă pentru toate pacientele. Alegerea depinde de vârstă, simptome, istoricul medical și intenția de a obține sau nu o sarcină.

Tratamentul hormonal nu trebuie confundat cu intervenția chirurgicală și nu reprezintă o metodă prin care endometriomul este pur și simplu eliminat.

În plus, în cazul femeilor care încearcă să obțină o sarcină, terapia hormonală supresivă nu este utilizată cu scopul de a crește șansele unei concepții spontane.

Tratamentul hormonal poate fi recomandat și după intervenția chirurgicală, în cazul pacientelor care nu doresc imediat o sarcină, pentru controlul simptomelor și reducerea riscului de recurență.

Recomandările ESHRE susțin utilizarea pe termen lung a tratamentului hormonal după operația pentru endometriom la pacientele care nu urmăresc obținerea imediată a unei sarcini.

Operația trebuie analizată și prin prisma rezervei ovariene

Înaintea unei intervenții chirurgicale trebuie luat în calcul un aspect important: protejarea țesutului ovarian sănătos.

Acest lucru este cu atât mai important în cazul femeilor aflate la vârstă fertilă și care își doresc copii.

Operațiile efectuate la nivelul ovarului pot avea un impact asupra rezervei ovariene. Din acest motiv, beneficiile intervenției trebuie cântărite în raport cu riscul de afectare a țesutului ovarian.

Potrivit dr. Andreas Vythoulkas, decizia de a opera nu ar trebui luată doar cu scopul de a elimina formațiunea. În cazul pacientelor care își doresc o sarcină, medicul trebuie să evalueze și rezerva ovariană și să aleagă strategia care protejează cât mai bine fertilitatea.

Ghidurile de specialitate recomandă ca alegerea tratamentului chirurgical să țină cont atât de intenția pacientei de a avea copii, cât și de rezerva ovariană existentă.

Operația poate fi necesară în anumite cazuri, dar nu este recomandată automat tuturor femeilor care au un endometriom.

Cum poate afecta endometriomul șansele de a obține o sarcină

Impactul endometriomului asupra fertilității diferă de la o pacientă la alta și poate apărea prin mai multe mecanisme.

Pentru că se dezvoltă direct în ovar, endometriomul poate fi asociat cu afectarea țesutului ovarian sănătos din jur și cu reducerea rezervei ovariene.

Studiile realizate asupra țesutului ovarian au identificat în ovarele afectate de endometriom o densitate mai mică a foliculilor, precum și modificări de tip fibrotic.

Practic, ovarul poate avea la dispoziție un număr mai mic de foliculi din care să se dezvolte ovocitele.

Specialistul explică faptul că, în cazul unei paciente care își dorește copii, nu contează doar dimensiunea endometriomului. Este importantă și cantitatea de țesut ovarian sănătos, valoarea rezervei ovariene și dacă boala afectează un singur ovar sau ambele.

Endometrioza poate modifica și anatomia pelvisului

Endometriomul reprezintă doar una dintre manifestările endometriozei.

Dacă boala este prezentă și în alte regiuni ale pelvisului, aceasta poate provoca inflamație și aderențe care modifică raporturile normale dintre ovare și trompele uterine.

În formele mai avansate, aceste modificări pot îngreuna eliberarea ovocitului, captarea acestuia de către trompă sau transportul său.

Endometrioza este asociată și cu apariția unui mediu inflamator pelvin. Cercetările analizează efectele acestuia asupra ovocitelor, spermatozoizilor, embrionilor și funcției trompelor uterine.

Aceste mecanisme nu explică în același mod infertilitatea tuturor pacientelor, dar fac parte dintre motivele pentru care endometrioza poate reduce fertilitatea în unele cazuri.

Și operația poate influența fertilitatea

Atunci când se stabilește tratamentul, trebuie evaluat nu doar efectul endometriomului asupra ovarului, ci și impactul unei eventuale intervenții chirurgicale.

Operația poate fi necesară și benefică în anumite situații, însă în timpul îndepărtării chistului se poate pierde și o cantitate de țesut ovarian sănătos.

Din acest motiv, avantajele intervenției trebuie analizate în raport cu riscul unei scăderi suplimentare a rezervei ovariene.

Totuși, diagnosticul de endometriom nu înseamnă automat infertilitate.

Dr. Andreas Vythoulkas arată că șansele unei femei de a avea copii depind de mai mulți factori: vârsta, rezerva ovariană, afectarea unuia sau ambelor ovare, starea trompelor uterine, existența altor leziuni de endometrioză și fertilitatea partenerului.

În cazul unei paciente care încearcă deja să obțină o sarcină, toate aceste elemente pot influența alegerea tratamentului.

Ghidul NICE pentru fertilitate, actualizat în 2026, recomandă ca strategia terapeutică în cazul pacientelor cu endometrioză să țină cont de vârstă, rezerva ovariană, durata infertilității, simptome, severitatea bolii și eventualii factori masculini de infertilitate.

AMH și ecografia oferă informații despre rezerva ovariană

Rezerva ovariană poate fi evaluată prin mai multe metode.

La ecografie poate fi determinat numărul foliculilor antrali, iar printr-o analiză de sânge poate fi măsurat hormonul anti-Müllerian, cunoscut sub abrevierea AMH.

Valoarea AMH poate oferi informații despre rezerva ovariană, însă nu stabilește singură dacă o femeie poate sau nu să rămână însărcinată.

Potrivit specialistului, rezultatul trebuie interpretat împreună cu vârsta pacientei, aspectul ecografic și celelalte investigații efectuate în cadrul evaluării fertilității.

În cazul femeilor cu endometriom care urmează proceduri de reproducere asistată, decizia privind o eventuală intervenție chirurgicală înaintea tratamentului trebuie, de asemenea, individualizată.

ESHRE nu recomandă intervenția chirurgicală de rutină asupra endometriomului înainte de reproducerea asistată doar cu scopul de a crește rata de nașteri, întrucât un astfel de beneficiu nu a fost demonstrat, iar operația poate afecta rezerva ovariană.

Monitorizarea endometriomului nu înseamnă lipsa tratamentului

Atunci când medicul recomandă supravegherea endometriomului în locul intervenției chirurgicale, acest lucru nu înseamnă că formațiunea este ignorată.

Evoluția este urmărită prin controale ecografice periodice, iar conduita poate fi modificată dacă endometriomul crește, apar simptome noi sau se schimbă planurile reproductive ale pacientei.

Dr. Andreas Vythoulkas explică faptul că există situații în care monitorizarea este cea mai potrivită variantă, iar intervenția este rezervată momentului în care apare o indicație clară.

Endometrioza este o boală cronică, iar operația nu poate garanta că afecțiunea sau endometriomul nu vor reapărea.

Tocmai din acest motiv, recomandările ESHRE includ strategii destinate reducerii riscului de recurență după tratamentul chirurgical.

Același diagnostic nu înseamnă același tratament pentru toate pacientele

Deși atât chistul ovarian funcțional, cât și endometriomul apar la ecografie ca formațiuni ovariene, ele au cauze, evoluții și implicații diferite.

Diagnosticul corect este esențial înainte de stabilirea conduitei terapeutice.

În cazul endometriomului, alegerea tratamentului nu depinde exclusiv de mărimea chistului. Simptomele, vârsta pacientei, rezerva ovariană, dorința de a avea copii și existența altor leziuni de endometrioză sunt elemente la fel de importante.

Potrivit dr. Andreas Vythoulkas, primul lucru pe care pacienta trebuie să îl afle este ce tip de chist are. Abia după stabilirea exactă a diagnosticului se poate decide dacă este suficientă monitorizarea, dacă este nevoie de tratament medicamentos sau chirurgical ori dacă fertilitatea trebuie evaluată mai atent.

Prin urmare, două femei cu același diagnostic pot avea nevoie de strategii terapeutice complet diferite, iar conduita trebuie adaptată fiecărui caz în parte.