Cercetătorii au găsit o cale de a opri El Nino. Metoda poate avea efecte adverse pentru Europa

Fenomenul climatologic El Nino, aflat în prezent în etapa de formare, ar urma să doboare recordurile sale de intensitate în lunile următoare. Însă un studiu publicat miercuri în revista Science Advances propune o modalitate de a „opri” apariţiile viitoare ale fenomenului, înainte ca acesta să se formeze, prin sporirea luminozităţii norilor, informează AFP.

Oamenii de ştiinţă au folosit modele computerizate pentru a demonstra că o astfel de acţiune, dacă este sincronizată corect, ar putea neutraliza fenomenul meteorologic El Nino şi atenua efectele sale negative.

El Nino este o variaţie naturală a climei de pe Terra, care creşte temperaturile la suprafaţa apei în centrul şi estul Oceanului Pacific ecuatorial, declanşând schimbări climatice la scară globală.

În combinaţie cu schimbările climatice de origine antropică, cel mai recent fenomen El Nino a contribuit la situaţia în urma căreia 2023 a ocupat locul al doilea în clasamentul celor mai călduroşi ani înregistraţi vreodată de meteorologi, iar 2024 a fost cel mai călduros an înregistrat vreodată.

Fenomenul poate să determine, de asemenea, secete în anumite regiuni ale lumii şi inundaţii în altele.

O nouă abordare în geoinginerie

În contextul în care cercetările anterioare privind geoingineria – modificarea artificială a climei folosind diverse metode – s-au concentrat pe ideea răcirii întregii planete, noul studiu propune, în schimb, intervenţii mai ţintite.

„Aceste intervenţii pe termen scurt ar putea fi o modalitate foarte puternică de a încorpora geoingineria în ansamblul de răspunsuri la schimbările climatice”, a declarat Jessica Wan, o cercetătoare înscrisă la studii postdoctorale la Universitatea din Chicago şi autoarea principală a studiului.

Cercetările precedente au arătat că incendiile de vegetaţie din „Vara Neagră” care au afectat Australia în 2019-2020 au jucat un rol cheie în formarea unui eveniment La Nina întins pe mai mulţi ani – omologul rece al fenomenului El Nino.

Atunci când particulele de fum au pătruns în nori, acestea au declanşat o reacţie în lanţ care a determinat o sporire a luminozităţii norilor, reflectând mai multă energie solară înapoi în spaţiu.

Model de predicţie

Motivaţi de acel „experiment natural”, Jessica Wan şi colegii ei s-au întrebat dacă ar obţine un rezultat similar prin introducerea în nori a sării de mare – un element deja prezent în mod natural în norii care se formează deasupra oceanului – în locul particulelor de fum.

Ei au folosit un model puternic de predicţie meteorologică pentru a evalua impactul acestor nori într-o vastă zonă a Oceanului Pacific ecuatorial în timpul evenimentelor El Nino din 1997-1998 şi 2015-2016.

Cercetătorii şi-au dat seama apoi că intervenţia funcţiona cel mai bine dacă începea devreme – în iunie – şi continua până în luna februarie a anului următor.

Jessica Wan s-a declarat mulţumită de „modul în care consecinţele (acestei manipulări) se manifestă asupra uscatului”.

Sporirea luminozităţii norilor inversează majoritatea efectelor asupra temperaturii şi precipitaţiilor: zonele care s-au încălzit în timpul fenomenului El Nino devin mai reci, iar zonele care deveniseră mai umede devin astfel mai uscate, şi viceversa.

„Un neajuns”

Însă o astfel de tehnică este încă departe de a putea fi pusă în practică. De exemplu, tehnologia nu este încă pregătită.

Autorii studiului estimează că 2.400 de avioane – reprezentând 2% din flota comercială globală – ar trebui să fie echipate cu duze pentru a dispersa sarea de mare în atmosferă.

Astfel de echipamente se află deja în faza de testare, însă „pulverizatoarele funcţionează în prezent cu două niveluri sub nivelul la care ar trebui să funcţioneze”, a declarat Jessica Wan.

Riscuri și efecte secundare neprevăzute

Şi chiar dacă provocarea tehnică ar fi depăşită, rezervele privind această metodă continuă să existe.

Nu toate regiunile lumii ar avea de câştigat de pe urma inversării fenomenului El Nino; simulările au evidenţiat, de exemplu, o încălzire a Europei şi Asiei drept consecinţă neaşteptată a acestei manipulări a climei.

„Un alt neajuns este faptul că noi nu am analizat efectele pe termen lung”, recunoaşte Jessica Wan – mai exact, ce s-ar întâmpla cu variabilitatea naturală a climei de pe Terra dacă tehnica de sporire a luminozităţii norilor ar fi aplicată în mod repetat.

Ea îi contrazice însă pe criticii geoingineriei, care văd în aceasta un risc moral, întrucât le-ar permite marilor poluatori să-şi continue activităţile, bazându-se pe posibilitatea răcirii artificiale a climei.

„Am depăşit deja momentul în care simpla oprire a emisiilor ar fi fost suficientă pentru a evita problemele. Suntem deja angajaţi pe o traiectorie de încălzire. Aşadar, perspectiva mea asupra geoingineriei este următoarea: ‘Cum putem atenua cele mai grave impacturi în timp ce lucrăm la o soluţie pe termen lung?'”, a explicat coordonatoarea noului studiu.