Ce înseamnă pentru viața de zi cu zi a românilor diagnosticul de țară „Baa3 cu perspectivă negativă” primit de la agențiile financiare de rating

Agenția de evaluare financiară Moody’s a menținut, vineri, ratingul de țară al României la „Baa3 cu perspectivă negativă”. Verdictul poate părea o formulă tehnică fără legătură cu viața de zi cu zi. În realitate, ratingul țării influențează cât de scump se împrumută statul și, printr-un lanț de efecte, poate ajunge să conteze pentru dobânzile plătite de populație și firme, pentru cursul leului, investiții, locuri de muncă și chiar pentru deciziile privind taxele și cheltuielile bugetare, conform Mediafax.

Moody’s a reconfirmat pe 7 august ratingul suveran al României care rămâne în categoria țărilor care sunt considerate încă eligibile pentru numeroși investitori instituționali.

Cartea de vizită a României

Ratingul este una dintre cărțile de vizită cu care statul român merge pe piețele financiare atunci când are nevoie să împrumute bani.

Scala Moody’s începe cu „Aaa”, nivelul acordat debitorilor cu cel mai redus risc de credit, și coboară treptat până la „C”.

Baa3 este ultima treaptă înainte de nivelul cunoscut în limbajul piețelor drept „junk” (nerecomandat investițiilor).

Cu alte cuvinte, România a rămas deasupra liniei care separă statele considerate recomandate investițiilor de cele cu un risc mai ridicat.

Ce este perspectiva negativă

Moody’s explică faptul că perspectiva indică direcția probabilă în care ratingul s-ar putea deplasa pe termen mediu.

O perspectivă negativă arată o probabilitate mai ridicată ca ratingul să fie modificat în jos decât în cazul unei perspective stabile.

De regulă, agenția reevaluează situația după aproximativ 12-18 luni, deși modificarea poate interveni mai devreme sau mai târziu.

Moody’s indică printre vulnerabilități dificultatea continuării consolidării fiscale într-un context politic fragmentat, necesarul mare de finanțare, costurile cu dobânzile și datoria publică în creștere.

Cel mai direct efect al ratingului

Cel mai direct efect al ratingului apare atunci când Ministerul Finanțelor împrumută bani.

Investitorii cer o dobândă care să compenseze riscul pe care și-l asumă. Cu cât percepția asupra capacității unei țări de a-și plăti datoriile se deteriorează, cu atât finanțarea poate deveni mai scumpă.

Iar dobânzile statului sunt plătite, în cele din urmă, din buget.

Dacă o parte tot mai mare din veniturile statului merge către serviciul datoriei, rămân mai puțini bani disponibili pentru investiții, spitale, școli, infrastructură, salarii sau alte programe.

Alternativa poate fi reducerea altor cheltuieli, creșterea veniturilor prin taxe sau continuarea împrumuturilor.

Cum poate escalada spre taxe mai mari

FMI avertizează, la nivel general, că facturile tot mai mari pentru dobânzile datoriei publice ajung să concureze direct cu celelalte priorități bugetare și pot impune în timp alegeri între taxe mai mari și cheltuieli mai mici.

Pentru omul obișnuit, acesta este probabil canalul cel mai important, chiar dacă este și cel mai puțin vizibil.

ROBOR, IRCC și dobânzile oferite de bănci nu sunt stabilite direct de Moody’s. Există însă o legătură între riscul statului și întregul sistem financiar. Băncile dețin titluri emise de stat, iar obligațiunile suverane sunt un reper important pentru costul banilor în economie.

Într-un scenariu în care investitorii ar cere României dobânzi semnificativ mai mari, presiunea se poate transmite în timp și către finanțarea companiilor și populației.

Efectul combinat

Asta nu înseamnă că o retrogradare cu o treaptă ar majora mecanic rata unui credit ipotecar cu o anumită sumă. Efectul depinde și de inflație, politica BNR, lichiditatea băncilor și situația piețelor internaționale.

Nici cursul valutar nu este stabilit de agențiile de rating.

Totuși, ratingurile reprezintă unul dintre elementele urmărite de investitorii străini atunci când decid dacă păstrează sau cumpără active românești.

O deteriorare accentuată a încrederii în finanțele statului ar putea crește presiunea asupra activelor românești, inclusiv asupra monedei naționale.

Un leu mai slab ar avea apoi efecte mai ușor de observat de populație: importurile devin mai scumpe, de la energie și combustibili până la produse electronice sau alimente provenite din exterior, iar creditele în valută devin mai costisitoare în lei.

Din nou, însă, o perspectivă negativă nu înseamnă automat deprecierea leului. Este un factor de risc, nu o relație mecanică.

Ratingul contează și pentru companii

Riscul suveran este unul dintre reperele utilizate de investitori când analizează o economie. Dacă finanțarea unei țări devine mai riscantă și mai scumpă, companiile care operează acolo pot întâmpina la rândul lor condiții mai dificile de finanțare.

Un cost mai mare al capitalului poate însemna proiecte amânate, investiții mai puține sau o prudență mai mare la angajări.

În sens invers, păstrarea categoriei investment grade limitează acest risc și ajută România să rămână accesibilă unui bazin mai larg de investitori.

Verdictul de vineri nu închide dosarul României

Moody’s spune că perspectiva ar putea reveni la stabilă dacă apare un consens politic suficient de solid pentru continuarea consolidării fiscale și după 2026. Printre semnalele urmărite se află continuarea reducerii deficitului și capacitatea autorităților de a implementa reformele asumate.

Problema este că România continuă să se împrumute masiv, iar datoria și factura dobânzilor rămân pe o traiectorie ascendentă.

Statul a evitat pentru moment o retrogradare care i-ar putea face finanțarea și mai dificilă, dar trebuie să continue să își reducă dezechilibrele pentru a rămâne deasupra pragului investment grade.