Curtea Constituțională a României (CCR) a pronunțat miercuri, 18 noiembrie 2026, o decizie cu potențiale consecințe majore asupra dosarelor penale în care au fost instituite sechestre asupra bunurilor și conturilor bancare. Judecătorii constituționali au stabilit, cu majoritate de voturi, că termenele legale pentru verificarea periodică a măsurilor asigurătorii sunt imperative, nu de recomandare. Potrivit unor surse din cadrul CCR, consultate de stiripesurse.ro, consecința deciziei este încetarea de drept a sechestrelor care nu au fost verificate în termenele prevăzute de lege, efect care se va produce după publicarea hotărârii în Monitorul Oficial.
Decizia ar putea afecta un număr important de dosare penale aflate în curs de soluționare, inclusiv cauze de corupție, evaziune fiscală sau alte infracțiuni economice în care bunurile unor persoane fizice sau juridice sunt indisponibilizate de perioade îndelungate.
Potrivit informațiilor obținute de stiripesurse.ro, există în prezent dosare în care sechestrele instituite asupra unor bunuri nu au mai fost verificate de ani de zile, deși Codul de procedură penală obligă organele judiciare să examineze periodic dacă se mai justifică menținerea acestora. În asemenea situații, titularii bunurilor au fost lipsiți, pentru perioade îndelungate, de posibilitatea de a dispune de proprietățile lor, fără o reevaluare periodică a necesității restrângerii dreptului de proprietate.
Ce a decis CCR: Termenele de verificare a sechestrelor sunt obligatorii
Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate privind articolul 250² din Codul de procedură penală, stabilind că termenele reglementate de această dispoziție legală au caracter imperativ.
„Admite excepția de neconstituționalitate și constată că dispozițiile art. 250² din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care se interpretează că termenele pe care le reglementează sunt termene imperative (peremptorii)”, a stabilit CCR.
Decizia a fost adoptată cu majoritate de voturi și este definitivă și general obligatorie, urmând să producă efecte juridice de la data publicării în Monitorul Oficial.
Articolul 250² din Codul de procedură penală, introdus prin Legea nr. 6/2021, stabilește că procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată trebuie să verifice periodic dacă mai subzistă motivele care au determinat instituirea ori menținerea unei măsuri asigurătorii.
Legea prevede două termene maxime pentru efectuarea verificărilor: șase luni în cursul urmăririi penale și un an în cursul judecății.
Cu ocazia verificării, organul judiciar competent poate dispune menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii asigurătorii, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.
Până în prezent, aceste termene au fost considerate de numeroase instanțe ca având caracter de recomandare, ceea ce permitea menținerea sechestrelor chiar și atunci când verificările nu erau efectuate în intervalele stabilite de lege.
Prin decizia de miercuri, CCR înlătură această interpretare.
Sechestrele neverificate la termen încetează de drept
Consecința principală a hotărârii privește sancțiunea aplicabilă atunci când procurorul sau instanța nu respectă obligația de verificare periodică a măsurii asigurătorii.
Interpretarea stabilită prin decizia de miercuri presupune că sechestrele care nu au fost verificate în termenele legale vor înceta de drept după publicarea hotărârii CCR în Monitorul Oficial.
Aceasta înseamnă că nerespectarea obligației legale de verificare nu mai poate rămâne fără consecințe juridice, iar o măsură asigurătorie nu poate fi menținută la nesfârșit prin simpla inacțiune a organelor judiciare.
O asemenea interpretare poate avea efecte inclusiv asupra sechestrelor instituite cu mai mulți ani în urmă, în dosare în care procurorii sau judecătorii au omis să verifice periodic legalitatea și necesitatea menținerii lor.
Din punct de vedere practic, încetarea de drept a măsurii presupune dispariția temeiului juridic al indisponibilizării bunurilor. Punerea efectivă în aplicare a acestei consecințe, inclusiv deblocarea conturilor bancare sau radierea înscrierilor privind sechestrele, va necesita însă efectuarea demersurilor procedurale corespunzătoare.
Trebuie făcută o distincție între expirarea termenului de verificare și durata totală a unui sechestru. Legea nu interzice menținerea unei măsuri asigurătorii mai mult de șase luni sau un an, dacă aceasta este verificată periodic și continuă să fie justificată.
În schimb, potrivit interpretării CCR, nerespectarea acestor termene atrage încetarea de drept a măsurii. Argumentele juridice complete și modalitatea de aplicare vor putea fi analizate după publicarea motivării deciziei.
Dreptul de proprietate, afectat ani întregi fără verificări judiciare
Decizia CCR are o importanță deosebită din perspectiva protecției dreptului de proprietate, garantat de articolul 44 din Constituție și de articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Măsurile asigurătorii au rolul de a împiedica ascunderea sau înstrăinarea unor bunuri care ar putea servi la recuperarea prejudiciilor, confiscarea specială sau extinsă, executarea amenzilor penale ori plata cheltuielilor judiciare.
Instituirea unui sechestru nu presupune însă stabilirea definitivă a vinovăției persoanei vizate.
Chiar dacă proprietarul rămâne titularul bunului, acesta nu îl poate înstrăina sau greva în mod liber, iar în cazul sumelor de bani indisponibilizarea poate afecta inclusiv capacitatea de desfășurare a unei activități economice.
În dosarele care se prelungesc ani întregi, menținerea unor asemenea restricții fără verificări reale poate conduce la ingerințe disproporționate în exercitarea dreptului de proprietate.
Tocmai pentru prevenirea unor asemenea situații a fost introdusă, în 2021, obligația de verificare periodică a măsurilor asigurătorii.
Prin interpretarea adoptată miercuri, CCR stabilește că această obligație nu poate fi redusă la o simplă formalitate, iar termenele prevăzute de lege nu pot fi ignorate fără consecințe.
ÎCCJ a considerat anterior că termenele sunt de recomandare
Hotărârea Curții Constituționale intervine pe fondul unei practici judiciare neunitare, inclusiv la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin Decizia nr. 449 din 18 iunie 2025, Secția penală a ÎCCJ a respins, cu majoritate de voturi, o contestație prin care se solicita constatarea încetării de drept a unor măsuri asigurătorii.
În motivarea soluției, majoritatea completului a apreciat că termenele de șase luni și un an sunt termene procedurale de recomandare, iar depășirea lor nu conduce la încetarea de drept a măsurilor.
Instanța supremă a argumentat că legislația procesual penală nu prevedea expres o asemenea sancțiune pentru nerespectarea termenelor de verificare, spre deosebire de reglementările aplicabile măsurilor preventive.
În același dosar a fost formulată însă și o opinie separată, în sensul admiterii contestației și al constatării încetării de drept a măsurilor asigurătorii.
Decizia CCR din 18 noiembrie 2026 contrazice astfel interpretarea privind caracterul de recomandare al termenelor, adoptată anterior de majoritatea completului ÎCCJ.
Problema ajunsese, de altfel, în repetate rânduri în fața instanței supreme. Prin Deciziile nr. 38 din 9 iunie 2022 și nr. 64 din 19 octombrie 2022, ÎCCJ a respins ca inadmisibile două sesizări pentru pronunțarea unor hotărâri prealabile, care vizau natura juridică a termenelor de verificare a măsurilor asigurătorii. În consecință, cele două hotărâri nu au oferit o dezlegare obligatorie asupra problemei de drept.
Mai mult, pe 28 octombrie 2026, la ÎCCJ a fost înregistrată o nouă sesizare, în dosarul nr. 1999/1/2026, care urmărește clarificarea a două probleme: natura termenelor de verificare și sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestora.
Decizia CCR de miercuri tranșează constituțional prima problemă, stabilind caracterul imperativ al termenelor, în timp ce consecințele procedurale concrete vor trebui corelate cu hotărârea Curții Constituționale.
Ce se întâmplă după publicarea deciziei în Monitorul Oficial
Potrivit articolului 147 alineatul (4) din Constituție, deciziile CCR sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial și au putere numai pentru viitor. Prin urmare, hotărârea pronunțată miercuri nu produce încă efectele obligatorii specifice unei decizii CCR publicate.
După publicare, organele judiciare vor trebui să aplice interpretarea constituțională a articolului 250² din Codul de procedură penală.
În dosarele în care termenele au fost depășite, persoanele interesate vor putea invoca decizia CCR pentru constatarea consecințelor juridice asupra măsurilor asigurătorii și pentru înlăturarea restricțiilor care nu mai au temei legal.
Aplicarea în cauzele aflate pe rol nu trebuie confundată cu desființarea automată a hotărârilor judecătorești definitive, pentru care legea prevede reguli distincte.
De asemenea, ridicarea unui sechestru nu echivalează cu încetarea urmăririi penale, achitarea inculpatului sau dispariția eventualelor obligații de reparare a prejudiciului. Procesul penal poate continua independent de măsura asigurătorie.
Decizia CCR aduce însă o schimbare majoră de abordare: măsurile asigurătorii nu vor mai putea fi menținute fără respectarea termenelor obligatorii de verificare.
Pentru persoanele ale căror bunuri au rămas indisponibilizate ani întregi, fără reevaluări periodice, hotărârea poate reprezenta temeiul juridic pentru încetarea restricțiilor asupra proprietății.
Amploarea efectelor va depinde de numărul dosarelor în care termenele au fost încălcate, de situația procedurală a fiecărei măsuri și de aplicarea concretă a deciziei după publicarea motivării în Monitorul Oficial.







This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .