Decizia Curții Constituționale
Judecătorii Curții Constituționale au adoptat o excepție de neconstituționalitate, stabilind că obligația soților de a-și declara veniturile și bunurile în comun contravine principiului vieții private. Această excepție a fost generată de un proces aflat pe rol la Tribunalul București și se referă la Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. Este vorba despre articolul 3, alineatul (2), care impune menționarea veniturilor și bunurilor soțului/soției în declarația de avere, precum și articolul 12, alineatul (6), care reglementează publicarea acestor declarații pe site-urile instituțiilor publice.
Contextul procesului de la Tribunalul București
Excepția a fost ridicată în dosarul nr. 45/301/2018, la Tribunalul București, de Dumitrița Laura Chițan, un funcționar public sancționat de Agenția Națională de Integritate (ANI) pentru nereguli în completarea declarației de avere. În instanță, Chițan a afirmat că obligația de a include veniturile soțului și ale copiilor în declarație contravine dreptului la viață privată, protejat de articolul 26 din Constituția României, care stipulează că „autoritățile publice respectă și ocrotesc viața intimă, familială și privată”. Aceasta a subliniat că o declarație pe proprie răspundere este un act personal și că fiecare membru al familiei ar trebui să decidă dacă dezvăluie sau nu veniturile personale.
Argumentele apelantei
Chițan a argumentat suplimentar că publicarea declarațiilor, chiar și cu anonimizare parțială, permite identificarea unor informații sensibile, cum ar fi localizarea bunurilor sau identitatea membrilor familiei. În sprijinul acestei afirmații, a invocat Decizia CCR nr. 615/2006, care afirmă că salariul unei persoane nu este un aspect de interes public și face parte din viața privată.
Decizia Tribunalului București
Tribunalul București a acceptat cererea de sesizare a Curții Constituționale, considerând că sunt întrunite condițiile prevăzute de articolul 29 din Legea nr. 47/1992. Instanța a recunoscut că prevederile contestate au legătură directă cu cazul respectiv și a trimis excepția la CCR pentru analiză.
Analiza instanței asupra excepției
Totuși, Tribunalul a respins argumentele de fond prezentate de apelantă, considerând că reglementările contestate sunt constituționale. Judecătorii au subliniat că dreptul la viață privată nu este unul absolut și poate fi restrâns conform prevederilor legale, în contextul în care restrângerea servește un scop legitim și este proporțională. În această situație, scopul declarat al legislației este de a asigura transparența și prevenirea corupției în funcțiile publice, prin verificarea averii funcționarilor și demnitarilor, inclusiv în regimul de comunitate a bunurilor.
Aspectele legate de dreptul de proprietate
Referitor la articolul 44 din Constituție, care reglementează dreptul de proprietate, tribunalul a relevat că simpla menționare a bunurilor în declarația de avere nu afectează acest drept, ci se încadrează în protejarea vieții private.
Consecințele posibile ale admiterii excepției
Conform unor surse, raportorul dosarului este președintele Curții, Marian Enache, iar raportul ar putea recomanda admiterea excepției. O astfel de decizie ar avea implicații semnificative pentru funcționarea Agenției Naționale de Integritate și regimul actual al declarațiilor de avere.
Implicarea ADR și a transparenței
În esență, admiterea excepției ar putea duce la eliminarea obligației de a declara veniturile și bunurile membrilor de familie, ceea ce ar îngreuna activitatea ANI în cazurile de evaluare a integrității demnitarilor, în special în contextul regimului matrimonial de comunitate.
Reevaluarea normelor privind publicarea declarațiilor
De asemenea, decizia ar putea necesita o reanalizare a normelor privind publicarea declarațiilor de avere, posibil extinzând anonimizarea pentru a proteja mai eficient datele personale ale celor afectați indirect.
Discuții despre protecția vieții private
Pe de altă parte, o astfel de decizie ar putea fi privită ca un progres în direcția protejării vieții private și a autonomiei membrilor familiei față de obligațiile administrative ale funcționarilor sau demnitarilor.
