O problemă dentară despre care se vorbește mai puțin decât despre carii afectează un număr impresionant de copii la nivel mondial. Hipomineralizarea molar-incisivă (MIH) este o tulburare care apare în perioada timpurie a dezvoltării și care poate compromite rezistența dinților permanenți încă din momentul în care aceștia erup.
Deși este întâlnită frecvent în cabinetele stomatologice, afecțiunea rămâne relativ necunoscută pentru mulți părinți și este adesea confundată cu alte probleme ale smalțului dentar.
Semnele care pot apărea odată cu erupția dinților permanenți
Primele indicii ale afecțiunii devin vizibile atunci când încep să apară dinții permanenți. În locul unui smalț uniform și sănătos, unii copii prezintă pete de culoare albă, galbenă sau maronie pe suprafața molarilor și incisivilor.
Dinții afectați sunt mai fragili decât în mod normal și se pot deteriora sau fractura mai ușor. În plus, mulți copii resimt disconfort la periaj și o sensibilitate accentuată la temperaturile extreme ale alimentelor și băuturilor. Din cauza durerii, igiena orală poate deveni dificilă, ceea ce favorizează apariția cariilor.
Cât de răspândită este afecțiunea
Datele disponibile arată că MIH este întâlnită într-o proporție semnificativă în rândul copiilor. În țările scandinave, aproximativ 28% dintre cei mici sunt afectați de această problemă, iar cercetări similare indică o prezență importantă și în alte state europene, potrivit Antena 3 CNN.
În schimb, numărul cazurilor raportate în Africa și Asia este mai redus. Cercetătorii atrag atenția că diferențele ar putea fi influențate de metodele de diagnostic și de raportare, nu neapărat de o incidență mai mică a bolii.
Cum apare hipomineralizarea molar-incisivă
Smalțul reprezintă stratul protector al dintelui și este considerat cel mai rezistent țesut din organism. La copiii cu MIH, procesul de formare a acestuia este perturbat în primii doi ani de viață, perioadă în care dinții permanenți se dezvoltă în interiorul maxilarelor.
Ca urmare, smalțul rezultat conține mai puține minerale și este mai vulnerabil la uzură și deteriorare. Cel mai des sunt afectați primii molari permanenți și incisivii.
Cauzele nu sunt încă pe deplin înțelese
În ciuda numeroaselor studii, medicii nu au identificat un factor unic responsabil pentru apariția afecțiunii. Printre elementele asociate cu un risc crescut se numără infecțiile repetate și febra din primii ani de viață, administrarea prelungită a antibioticelor, complicațiile din timpul sarcinii sau nașterii, inclusiv prematuritatea, precum și anumite deficiențe nutriționale.
De asemenea, sunt analizate influența poluării și componenta genetică. În prezent, specialiștii consideră că MIH apare cel mai probabil în urma interacțiunii mai multor factori.
Ce trebuie să știe părinții
Potrivit informațiilor disponibile în prezent, afecțiunea nu poate fi prevenită prin măsuri specifice. Apariția ei nu este cauzată de un periaj incorect, de consumul de dulciuri sau de alte greșeli făcute de părinți.
Cu toate acestea, îngrijirea orală rămâne esențială. Folosirea regulată a unei paste de dinți cu fluor și controalele stomatologice periodice contribuie la limitarea complicațiilor și la protejarea dinților afectați.
Opțiunile de tratament diferă de la caz la caz
Strategia terapeutică este stabilită în funcție de severitatea afecțiunii. În formele ușoare, medicii pot recomanda tratamente cu fluor și sigilarea suprafețelor dentare pentru a reduce riscul apariției cariilor.
Atunci când deteriorarea este mai avansată, sunt necesare obturații, iar sensibilitatea crescută poate impune utilizarea anesteziei. În cazurile severe, dinții pot fi protejați cu coroane speciale din oțel inoxidabil.
Există și situații în care prognosticul este nefavorabil, iar extracția dintelui afectat devine cea mai bună soluție. În ceea ce privește incisivii, procedurile estetice sunt de regulă amânate până în adolescență, când pot fi aplicate tratamente moderne pentru reducerea petelor și a decolorărilor.
O afecțiune care continuă să ridice semne de întrebare
Deși milioane de copii sunt afectați la nivel global, mecanismele exacte care stau la baza hipomineralizării molar-incisive nu sunt încă pe deplin elucidate. Cercetătorii încearcă să afle de ce unii copii dezvoltă această problemă, în timp ce alții nu sunt afectați.
Specialiștii consideră că extinderea studiilor și uniformizarea criteriilor de diagnostic ar putea contribui la înțelegerea mai bună a fenomenului și la dezvoltarea unor metode mai eficiente de tratament în viitor.
