Bibliotecile din mediul rural, în declin: Doar 30 dintre cele aproximativ 70 de localități din Vrancea mai au biblioteci publice funcționale

Biblioteca de astăzi nu mai este doar locul în care intri, împrumuţi o carte şi revii după câteva săptămâni să o restitui. Printre rafturile cu volume, bibliotecile încearcă să-şi găsească un loc într-o lume dominată de tehnologie, devenind spaţii de întâlnire, de educaţie şi socializare, conform Agerpres.

În mediul rural, însă, în multe comunităţi din Vrancea, această transformare riscă să nu mai aibă loc: din cele circa 70 de unităţi administrativ-teritoriale, doar 30 mai au, în prezent, biblioteci publice funcţionale.

Pensionarea bibliotecarilor fără ca posturile să mai fie ocupate, lipsa personalului, dificultăţile bugetare sau imposibilitatea asigurării unor spaţii şi a unui fond de carte sunt câteva dintre motivele pentru care reţeaua bibliotecilor comunale s-a restrâns. În alte localităţi însă, autorităţile au ales să păstreze biblioteca, iar generaţia veche de bibliotecari a fost înlocuită de oameni tineri.

Managerul Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” Vrancea, Raluca Oana Boian, spune că situaţia nu este una fericită, mai ales pentru comunităţile mici, unde biblioteca poate fi unul dintre puţinele spaţii publice în care copiii, tinerii şi vârstnicii se pot întâlni în jurul unor activităţi educative şi culturale.

„În judeţ, din păcate, cred că este o situaţie general valabilă. Nu pot spune că este o situaţie foarte fericită. Din cele circa 70 de unităţi administrative, la momentul de faţă, doar 30 se bucură de biblioteci de drept public în judeţul Vrancea. În acestea este foarte important să menţionăm faptul că există un bibliotecar care desfăşoară activităţi cu elevii de acolo şi nu doar cu elevii, cu toate categoriile de vârstă. Sunt acele comunităţi care au înţeles că, practic, rolul bibliotecii este de cunoaştere, de educaţie şi de a asigura servicii de calitate şi, în primul rând, un spaţiu de socializare. Biblioteca trebuie să fie un loc deschis întregii comunităţi, nu doar celor care vin să împrumute o carte, pentru că în jurul ei se pot construi activităţi educative şi culturale pentru toate vârstele”, a declarat, pentru AGERPRES, Raluca Boian.

Presiunea asupra bugetelor administraţiilor locale se resimte însă şi în existenţa bibliotecilor. În unele comunităţi, spune managerul Bibliotecii Judeţene, reducerea cheltuielilor a ajuns să însemne renunţarea la bibliotecă sau la postul de bibliotecar.

O astfel de economie se vede imediat în cifrele unui buget, dar efectele pe termen lung sunt mai greu de cuantificat. Pentru că biblioteca, susţine managerul, ar trebui privită nu doar ca o cheltuială a unei administraţii, ci ca o investiţie în educaţia unei comunităţi.

„Din păcate, există şi aceste situaţii, în care s-a înţeles că reducerea deficitului bugetar se face prin reducerea activităţii bibliotecii, neînţelegându-se că, de fapt, biblioteca este o investiţie în viitorul nostru, în educaţie şi în comunităţile noastre pe care le deservim. Atunci când renunţăm la o bibliotecă nu renunţăm doar la nişte rafturi cu cărţi sau la un post, ci la un serviciu de care comunitatea are nevoie. De aceea, cred că trebuie să privim lucrurile pe termen lung şi să înţelegem ce înseamnă pentru o comunitate existenţa unui asemenea spaţiu”, susţine Raluca Boian.

În spatele statisticii celor 30 de biblioteci rămase funcţionale sunt însă situaţii diferite de la o comună la alta. Uneori, dispariţia bibliotecii nu a venit în urma unei decizii explicite de a o închide. Bibliotecarul a ieşit la pensie şi nimeni nu i-a mai luat locul. În alte cazuri, lipsa personalului şi a banilor a făcut imposibilă continuarea activităţii.

„Au fost şi persoane care au ieşit la pensie şi nu au fost înlocuite. Au fost situaţii în care, într-adevăr, din cauza deficitului de personal şi a celui bugetar, nu s-au putut asigura locaţii în care să-şi desfăşoare activitatea aceste biblioteci sau să se asigure un post de bibliotecar ori un fond documentar, un anumit număr de unităţi de bibliotecă, necesare dezvoltării activităţilor în comunele respective. Sunt mai mulţi factori care au dus la această situaţie şi fiecare comunitate are particularităţile ei, însă este important să existe preocuparea pentru găsirea unor soluţii, astfel încât serviciul de bibliotecă să poată fi păstrat”, explică managerul.

Există însă şi exemple care arată că o bibliotecă rurală poate merge mai departe atunci când administraţia locală decide să-i păstreze locul în comunitate. Raluca Boian aminteşte Biblioteca Comunală din Bordeşti, unde pensionarea bibliotecarei nu a dus la dispariţia serviciului, activitatea fiind preluată de o bibliotecară tânără.

„Sunt şi situaţii îmbucurătoare în care au ieşit la pensie anumite persoane. Dau aici exemplul Bibliotecii Comunale Bordeşti, unde activitatea doamnei a fost cu succes preluată de o bibliotecară tânără. Deci, dacă înţelegem că se poate şi că este în interesul nostru, al tuturor, şi că este o responsabilitate comună, cu siguranţă se găsesc soluţii. Este important ca activitatea să aibă continuitate şi să existe oameni care să ducă mai departe ceea ce s-a construit în comunitate, adaptând în acelaşi timp biblioteca la nevoile noilor generaţii”, afirmă Boian.

Poate cea mai dificilă provocare pentru biblioteci nu este însă doar cea financiară. Este întrebarea dacă ele mai sunt necesare într-o societate în care informaţia încape într-un telefon, iar lectura concurează, mai ales în cazul copiilor şi al adolescenţilor, cu reţelele sociale, platformele video şi divertismentul digital.

Pentru managerul Bibliotecii Judeţene Vrancea, răspunsul trebuie căutat tocmai în schimbarea modului în care biblioteca îşi defineşte rolul. Succesul ei nu mai poate fi măsurat exclusiv în numărul volumelor împrumutate într-un an.

„Această abordare nu este una tocmai fericită şi aş putea spune nici foarte bine ancorată în ceea ce înseamnă procesul de dezvoltare a comunităţii noastre. Trebuie să înţelegem că rolul unei biblioteci şi importanţa unei biblioteci nu trebuie văzute în nişte rapoarte statistice, într-un număr de cărţi care se împrumută anual. Bibliotecile reprezintă acum locuri de interacţiune, locuri de socializare, în care copiii nu vin doar pentru a citi. Într-adevăr, se porneşte de la lectură, dar interesul acum este mult mai amplu, mult mai bine dezvoltat. Ne orientăm spre educaţie, spre cunoaştere, spre interacţiune. Consider că aceştia sunt pilonii unei comunităţi sănătos dezvoltate”, spune Raluca Boian.

Cartea rămâne astfel punctul de plecare, dar nu mai este neapărat punctul final. În jurul lecturii pot fi construite activităţi, întâlniri şi experienţe prin care biblioteca să concureze nu cu tehnologia, ci cu izolarea pe care uneori aceasta o poate produce. Pentru copii, mai ales, biblioteca poate deveni locul în care lectura este completată de întâlnirea cu ceilalţi, de dialog şi de activităţi care îi determină să revină.

„Nu trebuie să vedem tehnologia ca pe ceva care exclude biblioteca. Biblioteca trebuie să se adapteze şi să ofere publicului mai mult decât simplul acces la carte. Copiii pot veni aici pentru lectură, dar pot rămâne pentru activităţi, pentru interacţiune, pentru experienţa de a petrece timpul împreună cu alţi copii. Important este să reuşim să păstrăm legătura lor cu lectura şi cu educaţia, folosind toate aceste forme prin care putem să-i apropiem de bibliotecă”, subliniază managerul.

Aceeaşi schimbare de perspectivă încearcă să o aplice şi Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu”. În loc să privească tehnologia exclusiv ca pe un adversar care îndepărtează publicul de carte, instituţia încearcă să ofere ceea ce ecranul nu poate înlocui în totalitate: întâlnirea directă dintre oameni.

Activităţile dezvoltate în ultima perioadă au fost orientate tot mai mult către socializare şi petrecerea timpului de calitate la bibliotecă. Lectura rămâne firul de la care pornesc multe dintre ele, dar în jurul ei sunt construite discuţii despre educaţie, cultură, cunoaştere şi valori.

„Biblioteca Judeţeană vine ca o completare a acestui proces, pentru că, în majoritatea activităţilor pe care le-am desfăşurat în ultima perioadă, se vede foarte clar faptul că ne-am canalizat foarte mult pe socializare şi pe petrecerea timpului de calitate la bibliotecă. Majoritatea activităţilor noastre pornesc de la lectură şi, după aceea, totul se duce în zona aceasta în care oamenii interacţionează. Vorbim despre nevoile comune pe care le avem în ceea ce priveşte educaţia, cultura, cunoaşterea şi descoperirea propriului sistem de valori al fiecăruia şi a unui sistem de valori comun pentru comunitate. Dincolo de carte, ne interesează această legătură care se creează între oameni, pentru că biblioteca poate fi un spaţiu în care învăţăm unii de la ceilalţi şi în care putem construi împreună în jurul unor valori comune”, explică Raluca Boian.

Într-o vreme în care aproape orice informaţie poate fi găsită în câteva secunde pe internet, miza bibliotecii pare astfel să se mute, fără să abandoneze cartea, de la simplul acces la informaţie către felul în care aceasta poate aduce oamenii împreună.

Iar în satele în care biblioteca încă mai are o uşă deschisă şi un bibliotecar în spatele ei, supravieţuirea acesteia depinde mai puţin de lupta dintre carte şi tehnologie şi mai mult de răspunsul la o întrebare pe care fiecare comunitate trebuie să şi-o pună: ce pierde atunci când dispare unul dintre puţinele sale spaţii dedicate lecturii, educaţiei şi întâlnirii dintre oameni?