Autobuzele lui Ceușescu au băgat spaima în americani: ce au crezut că sunt atunci când le-au văzut din satelit

Mașinile de transport care merg pe gaz natural comprimat (GNC) au devenit la modă abia în ultimii ani. Totuși, în România anilor 1980 au fost create și au circulat destul timp autobuze, camioane și autoutilitare care funcționau pe gaz (folosind doar gaz metan sau un amestec de gaz și motorină). Deși ideea era avansată, instalațiile erau destul de primitive și aveau un risc uriaș de explozie, în special în zilele toride de vară.

Legendară în folclorul urban românesc, povestea susține că în anii ’80, când regimul Ceaușescu a introdus gazul metan comprimat (GNC) ca alternativă la benzina și motorina raționalizate, americanii au crezut că autobuzele dotate cu butelii gigantice pe cupolă erau lansatoare mobile de rachete sau blindate speciale.

Proiectul aprobat de Ceaușescu la TIB și primele autobuze pe gaz

Povestea autovehiculelor românești cu butelii de gaz a început cu un prototip al unui autobuz pe gaz prezentat la Târgul Internațional București din 1982 de la Romexpo. Ceaușescu l-a văzut, i s-a explicat că gazul e mai ieftin decât motorina și benzina, și a aprobat proiectul.

Inovația a fost pusă în practică la Târgu-Mureş, unde au fost pregătite primele instalații de gaz metan, folosit și la aragaz sau în sobe, de exemplu, pentru autobuze.

Iar primul autobuz modificat cu butelii de gaz a fost un TV 20, model produs din anul 1969, în două versiuni (TV-20 U și TV-20-R), și avand o capacitate de 90+2 pasageri.

De la Roman 112 la DAC: modelele românești echipate cu „baterii” de butelii

Apoi, au fost puse butelii de gaz, „rachete”, și pe modelul de autobuz Roman 112, un model de 12 m lungime, echipat cu un motor Diesel MAN D-2165 HM6U, cutie de viteze mecanica cu 4+1 trepte de viteza, suspensie pneumatica, servodirectie hidraulica, sistem de frânare hidropneumatic și capacitate de transport de 105 pasageri din care 27 pe scaune.

Anii următori, au fost modificate să funcționeze pe gaz și mai multe tipuri de vehicule de transport, precum IK 4 (2 butelii), , Ikarus 280 (3 butelii), DAC 112 UDM (2 butelii) sau DAC 117 UD (3 și 4 butelii).

S-a încercat montarea de butelii și pe camioane Bucegi, și pe autoutilitare TV, în „baterii” de câte șase. Dar, nu au fost făcute prea multe unități, rezervoarele de gaz ocupând prea mult spațiu.

Autovehiculele pe gaz dezvoltate de inginerii români au folosit două soluții diferite – una cu motor dual, ce funcționa pe baza unui amestec de circa 40% motorină / 60% GNC – Gaz Natural Comprimat, și cealaltă cu propulsoare special dezvoltate pentru a funcționa doar cu gaz metan.

Pericolul invizibil din anii ’80: risc de explozie și pericol de răsturnare

Proiectul era inovator la acea vreme, dar execuția instalațiilor de gaz era rudimentară astfel că, oricând rezervoarele de gaz, cu o presiune de 6-7 atmosfere, riscau să explodeze, mai ales vara când se încingeau de la soare.

Mai mult, buteliile uriașe schimbau centrul de greutate al mijloacelor de transport și oricând acestea puteau să se răstoarne.