Agricultura românească, prinsă în menghina datoriilor: Insolvențele au crescut cu 52,5% în 2026

Agricultura românească se confruntă cu o presiune financiară tot mai mare, pe fondul scăderii profitabilității și al dificultăților de rambursare a creditelor. Numărul insolvențelor din agricultură, silvicultură și pescuit a crescut cu 52,5% în primele opt luni din 2026, comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, potrivit unei analize realizate de CITR pe baza datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC) și Băncii Naționale a României (BNR).

Peste 270 de companii din aceste sectoare au intrat în insolvență în intervalul ianuarie-august 2026, față de aproximativ 180 în perioada similară din 2025. Ritmul de creștere este de peste zece ori mai mare decât cel înregistrat la nivelul întregii economii, unde insolvențele au avansat cu 4,8%.

Agricultura și construcțiile concentrează aproape 90% din creșterea numărului de insolvențe din economie. Din cele 221 de cazuri suplimentare înregistrate în primele opt luni ale anului, 94 provin din agricultură, iar 97 din construcții.

Profituri tot mai mici, credite tot mai greu de plătit

Presiunea asupra companiilor agricole este vizibilă și în evoluția indicatorilor financiari. Potrivit datelor BNR analizate de CITR, agricultura a ajuns al doilea cel mai puțin profitabil sector al economiei, în timp ce rata creditelor neperformante a crescut de la 2,7% în octombrie 2024 la 9,8% în martie 2026.

Datele conturează un tablou dificil pentru producătorii agricoli, care trebuie să își susțină activitatea curentă în condițiile unor marje de profit tot mai reduse și ale unor obligații financiare tot mai greu de onorat.

Specificul agriculturii amplifică aceste riscuri. Veniturile sunt sezoniere, producția depinde de condițiile climatice, iar prețurile pot fluctua considerabil. În plus, cheltuielile pentru semințe, îngrășăminte, combustibil și lucrări agricole trebuie acoperite înainte ca veniturile din recoltă să ajungă în conturile companiilor.

Aceste decalaje pot genera blocaje de lichiditate chiar și în cazul unor afaceri care dispun de active valoroase, capacități de producție și piețe de desfacere. Cu alte cuvinte, o companie poate avea potențial economic, dar să ajungă în dificultate dacă nu reușește să își sincronizeze încasările cu scadențele datoriilor.

Problemele nu se opresc însă la nivelul unei singure firme. Producătorii, furnizorii, distribuitorii și finanțatorii depind unii de alții, iar dificultățile financiare ale unei companii se pot transmite rapid în întregul lanț economic, afectând plățile și activitatea partenerilor comerciali.

Când devine restructurarea o șansă de salvare

Într-un sector în care pierderea unui sezon agricol poate avea consecințe majore, momentul intervenției poate face diferența dintre redresare și blocajul definitiv. CITR atrage atenția că dificultățile temporare de lichiditate nu înseamnă automat că o afacere nu mai este viabilă, însă amânarea măsurilor necesare poate agrava situația.

„O intervenție întârziată poate transforma o problemă temporară de lichiditate într-un blocaj structural, mult mai dificil de depășit. Miza restructurării nu presupune numai salvarea unei companii, dar și conservarea capacității sale de producție, a relațiilor comerciale și a locurilor de muncă, cu impact direct asupra comunităților care depind economic de aceste activități”, explică Oana Munteanu, Senior Partner CITR, potrivit agrobiznes.ro.

În agricultură, timpul are o miză economică aparte. Dacă o companie nu mai poate finanța o nouă campanie agricolă, pierde accesul la furnizori sau nu își poate achita obligațiile la termen, șansele de redresare se pot reduce considerabil. Chiar și o afacere cu perspective bune poate fi afectată dacă nu dispune de lichiditățile necesare pentru a continua producția.

Din acest motiv, restructurarea poate deveni o decizie de business înainte ca situația financiară să ajungă într-un punct critic. Atunci când modelul economic rămâne viabil, renegocierea datoriilor și reașezarea relațiilor cu creditorii pot oferi companiei timpul necesar pentru a-și continua activitatea și a-și stabiliza finanțele.

Printre instrumentele disponibile se numără concordatul preventiv, destinat companiilor care se confruntă cu dificultăți financiare, precum și reorganizarea judiciară, în condițiile prevăzute de lege, pentru firmele aflate în insolvență.

O restructurare eficientă nu înseamnă doar amânarea plăților, ci construirea unui plan financiar realist, adaptat ciclurilor de producție, veniturilor și capacității efective de rambursare. Într-un sector dependent de fiecare campanie agricolă, intervenția la timp poate însemna nu doar salvarea unei companii, ci și protejarea locurilor de muncă și a relațiilor economice din comunitățile rurale.