Agent Green propune 'Codul secetei': Patru trepte de alertă pentru ca România să nu mai ajungă la robinetul gol

Agent Green cere Guvernului și Parlamentului României să inițieze de urgență, înaintea următoarei veri secetoase, un „Cod al secetei” aplicabil unitar în toată țara, inspirat din modelul francez și construit pe patru niveluri clare (Atenție, Alertă, Alertă severă și Criză), astfel încât consumul neesențial de apă să fie redus progresiv înainte ca lipsa apei să ajungă la populație, spitale, servicii de urgență și infrastructura critică.

Cele patru niveluri propuse sunt simple și trebuie să poată fi înțelese de oricine:

Nivelul 1 – Atenție

Nivelul 2 – Alertă

Nivelul 3 – Alertă severă

Nivelul 4 – Criză

La primul nivel prevenim. La următoarele două eliminăm progresiv risipa și consumurile care pot fi amânate. La ultimul nivel protejăm aproape exclusiv apa necesară vieții, sănătății, igienei, siguranței și funcționării serviciilor esențiale.

”Nu propunem ca România să învețe să trăiască fără apă ci să învețe să nu mai ajungă fără apă”, a declarat Gabriel Păun, ecolog și președintele Agent Green.

România se află deja într-o situație care nu mai permite administrarea secetei doar prin ordine emise când criza a început. Datele europene oficiale privind indicele de exploatare a apei plasează țara noastră în topul severității stresului hidric, iar analizele internaționale arată simultan pierderi foarte mari în rețelele de alimentare, investiții insuficiente și o reutilizare aproape inexistentă a apei uzate tratate.

Cu alte cuvinte, problema României nu este numai că avem perioade cu mai puțină apă. Problema este că pierdem, folosim prost și administrăm târziu apa pe care o avem.

România are deja unele reguli, dar îi lipsește mecanismul de aplicare

România nu pornește de la zero. Legislația apelor prevede deja planuri de restricții în perioadele deficitare și stabilește priorități pentru alimentarea populației. Există faze de atenție și de restricții, există ordine de reducere a utilizărilor și există instituții responsabile.

Ceea ce nu există este un sistem național simplu, transparent, anticipativ și ușor de înțeles, în care fiecare cetățean, fermier, primar sau companie să poată afla în câteva secunde în ce situație se află localitatea sa și ce reguli urmează dacă resursa continuă să scadă. Astăzi aflăm prea des despre secetă atunci când fântânile au secat, când primăriile încep să transporte apă cu cisternele sau când apar restricțiile la robinet. Atunci este deja târziu.

De ce modelul francez ?

Franța folosește de mai mulți ani un sistem progresiv de gestionare a secetei, cu patru trepte: ”vigilance, alerte, alerte renforcée și crise”.

Cetățeanul poate vedea online situația localității sale, restricțiile nu apar din senin, iar fiecare treaptă activează gradual măsuri suplimentare. Logica este extrem de simplă: nu aștepți să rămâi fără apă pentru a începe să o protejezi.

România a preluat de-a lungul timpului din Franța instituții, modele juridice, administrative, sanitare și silvice. Putem prelua și o idee care funcționează în administrarea unei resurse fără de care niciuna dintre celelalte nu poate exista.

Cum ar funcționa Codul secetei?

Nivelul 1 – Atenție: prevenim înainte să doară

Nu se impun restricții gospodăriilor. Se publică situația resurselor de apă, prognozele hidrologice și zonele care se apropie de pragurile de risc. Operatorii verifică pierderile majore, administrațiile reduc voluntar consumurile neesențiale, iar agricultura și industria sunt avertizate din timp că pot urma limitări dacă situația se deteriorează. Acesta este momentul în care repari conducta, verifici rezervorul, reduci pierderile și pregătești alternativele. Nu este încă momentul în care îi spui cetățeanului să nu mai facă duș.

Nivelul 2 – Alertă: eliminăm risipa

Încep restricțiile asupra utilizărilor care nu sunt esențiale. Udarea peluzelor și a spațiilor ornamentale este limitată, umplerea piscinelor private este suspendată, spălarea mașinilor acasă este restricționată, iar spațiile publice sunt spălate numai acolo unde este necesar sau cu apă reutilizată. Agricultura trece la programe de irigare adaptate resursei disponibile și sunt favorizate tehnologiile eficiente, iar marii consumatori industriali activează planuri de reducere și recirculare a apei.

Nivelul 3 – Alertă severă: apa devine resursă strategică

Utilizările ornamentale sunt suspendate aproape complet. Prelevările pentru agricultură și industrie sunt reduse suplimentar și diferențiat în funcție de bazinul hidrografic, de resursa disponibilă și de importanța activității. Marile unități industriale trebuie să raporteze public consumul, reducerea realizată și procentul de apă recirculată. Apa potabilă nu mai trebuie folosită pentru activități pentru care poate exista o alternativă sigură.

Nivelul 4 – Criză: apa rămâne pentru susținerea vieții

Aceasta este treapta pe care un sistem bine administrat trebuie să facă tot posibilul să o evite. Când însă resursa ajunge la un nivel critic, apa este protejată înainte de toate pentru băut, gătit, igienă, toalete, spitale, servicii medicale, stingerea incendiilor, nevoile vitale ale animalelor și funcționarea infrastructurii esențiale.

Utilizările neesențiale sunt suspendate, iar derogările pentru agricultură și industrie sunt permise numai acolo unde oprirea ar provoca un risc superior pentru hrană, sănătate, siguranță sau servicii esențiale.

Scopul Codului secetei nu este să ne învețe cum să trăim la nivelul 4 ci să intervenim suficient de devreme încât să nu ajungem acolo.

România are nevoie de robustețe hidrică, nu doar de reziliență

Vorbim foarte mult despre „reziliență”. Dar reziliența presupune capacitatea unui sistem de a cădea și de a se ridica din nou. Agent Green propune robustețe hidrică: un sistem proiectat astfel încât să suporte seceta fără să ajungă la colaps.

Asta presupune să reparăm rețelele înainte să cerem populației sacrificii, să refolosim apa înainte să captăm cantități noi, să păstrăm apa în sol și în peisaj, să refacem zonele umede și luncile, să colectăm apa de ploaie și să folosim apă potabilă numai acolo unde chiar este nevoie de calitate potabilă.

Nu este corect să-i cerem cetățeanului să economisească fiecare litru în timp ce infrastructura poate pierde procente uriașe din apa introdusă în rețea,

”Prima apă pe care România trebuie să înceteze să o risipească este apa pierdută de sistem”, a adăugat Păun.

Ce cerem Guvernului și Parlamentului?

Agent Green solicită constituirea imediată a unui grup de lucru comun Guvern–Parlament–Apele Române–autorități locale–operatori–mediul academic–societate civilă pentru adaptarea cadrului existent într-un Cod național al secetei.

Propunem:

introducerea legislativă a celor patru niveluri naționale – Atenție, Alertă, Alertă severă și Criză – cu praguri măsurabile și reguli predictibile;

lansarea platformei publice naționale „Starea Apei” pe care orice persoană să introducă localitatea și să vadă instant situația resursei de apă, nivelul de alertă, restricțiile și prognoza pentru următoarele săptămâni;

publicarea pierderilor din rețea pentru fiecare operator și stabilirea unor obiective obligatorii de reducere;

un program național pentru reutilizarea apei uzate tratate în agricultură, industrie, curățenie urbană și irigarea spațiilor verzi;

accelerarea colectării apei pluviale în clădirile publice, industriale și noile dezvoltări rezidențiale;

refacerea capacității naturale a peisajului de a păstra apa prin restaurarea zonelor umede, luncilor, solurilor și pădurilor;

modernizarea irigațiilor și stimularea tehnologiilor care produc mai multă hrană cu mai puțină apă;

raportarea publică anuală către Parlament asupra stării resurselor de apă și a progresului realizat.

Agent Green respinge ideea populismului pe această temă și nu dorește încă o strategie care să stea într-un sertar ci un mecanism care se activează automat atunci când nivelul apei din sol, puț, lacuri și râuri scade.

Până când statul îl adoptă, îl putem aplica noi, cetățenii

Agent Green are și un mesaj direct pentru cetățeni, companii, primării, hoteluri, restaurante, agricultori și administratori de clădiri. Nu trebuie să așteptăm legea pentru a începe să gândim în aceste patru trepte.

Dacă resursa este normală, prevenim. Dacă intrăm în secetă, eliminăm risipa. Dacă seceta se agravează, renunțăm temporar la consumurile care pot aștepta. Dacă ajungem în criză, protejăm apa pentru viață și sănătate.

Oricine poate aplica voluntar această logică acasă, într-o companie sau într-o comunitate. Nu cerem austeritate a apei ci utilizarea ei cu inteligență, respect și smerenie.

Nu vrem ca oamenii să trăiască permanent cu restricții și propunem ca restricțiile severe să devină atât de rare încât să fie excepția, nu noua normalitate.

Schimbările climatice ne aduc veri mai fierbinți, secete mai lungi și o competiție tot mai mare pentru aceeași cantitate de apă între populație, agricultură, industrie, energie și natură.

Putem continua să reacționăm după fiecare criză cu cisterne, interdicții improvizate și apeluri la populație sau putem construi acum un sistem în care știm din timp câtă apă avem, ce se întâmplă când începe să scadă și cine reduce primul consumul.

România nu trebuie să ajungă la robinetul gol pentru a descoperi că este secetă. Codul secetei trebuie să înceapă să funcționeze acum.