Rezerva ovariană este unul dintre cei mai importanți indicatori ai fertilității feminine și poate oferi informații importante despre așa-numitul „ceas biologic”. Numărul și calitatea celulelor reproducătoare din ovare influențează semnificativ șansele unei femei de a obține o sarcină.
Evaluarea rezervei ovariene se poate face prin analize de sânge și investigații ginecologice. Acestea îi ajută pe medici să estimeze potențialul reproductiv al unei femei și să identifice din timp o posibilă diminuare a funcției ovariene.
Ce este, de fapt, rezerva ovariană
Rezerva ovariană se referă la numărul și calitatea ovocitelor existente în ovarele unei femei. Deși termenii „ovocit” și „ovul” sunt utilizați adesea cu același sens, aceștia descriu etape diferite ale dezvoltării celulelor reproducătoare feminine, conform Medicool.
Ovocitul este o celulă imatură, în timp ce ovulul reprezintă forma matură, pregătită pentru a fi fertilizată. Prin urmare, rezerva ovariană este un reper important atunci când este evaluată sănătatea reproductivă și capacitatea unei femei de a rămâne însărcinată.
Femeile se nasc cu un număr limitat de ovocite
Spre deosebire de alte celule ale organismului, rezerva de ovocite este limitată și începe să se formeze încă din viața intrauterină. Numărul acestora scade în mod natural odată cu trecerea anilor.
Potrivit datelor medicale, cantitatea maximă de ovocite este atinsă în jurul săptămânii 20 de dezvoltare intrauterină a fătului de sex feminin. În acel moment, ovarele pot conține aproximativ 6-7 milioane de ovocite.
La naștere, numărul acestora scade la aproximativ 1-2 milioane, iar până la pubertate mai rămân între 300.000 și 500.000. În jurul vârstei de 37 de ani, rezerva poate ajunge la aproximativ 25.000 de ovocite.
La vârsta medie a menopauzei, estimată în jurul a 51 de ani, în ovare mai pot exista aproximativ 1.000 de ovocite.
După ce vârstă începe să scadă mai rapid fertilitatea
Fertilitatea feminină se reduce treptat odată cu înaintarea în vârstă. Ritmul declinului devine mai accentuat după aproximativ 32 de ani și se accelerează după vârsta de 37 de ani.
Nu scade doar numărul ovocitelor, ci și calitatea acestora. Acest proces poate influența șansele de obținere a unei sarcini și poate crește riscul unor probleme reproductive.
În paralel, organismul trece și prin modificări hormonale. Nivelul hormonului foliculostimulant, cunoscut drept FSH, poate crește, în timp ce valorile hormonului anti-Müllerian, AMH, și ale inhibinei B tind să scadă.
Ce factori pot reduce rezerva ovariană
Vârsta este principalul factor asociat cu diminuarea rezervei ovariene, însă nu este singurul. Anumite boli, tratamente sau factori genetici pot accelera pierderea ovocitelor ori pot afecta calitatea acestora.
Printre factorii care pot influența rezerva ovariană se numără bolile autoimune, precum tiroidita Hashimoto sau lupusul, endometrioza, sindromul ovarelor polichistice și infecțiile pelvine.
Intervențiile chirurgicale asupra ovarelor pot avea, de asemenea, un impact asupra rezervei ovariene. Chimioterapia și radioterapia sunt alte tratamente care pot afecta funcția reproductivă.
Expunerea la anumite substanțe chimice nocive sau la radiații, fumatul și unele anomalii genetice, inclusiv cele asociate sindromului X fragil, sunt menționate printre posibilii factori de risc.
Există însă și situații în care medicii nu pot identifica o cauză evidentă pentru diminuarea rezervei ovariene.
Cum poate fi verificată rezerva ovariană
Evaluarea rezervei ovariene este recomandată frecvent atunci când o sarcină întârzie să apară. Investigațiile pot deveni cu atât mai importante în cazul femeilor care au trecut de vârsta de 30 de ani sau care prezintă factori de risc.
Medicii pot utiliza mai multe analize și investigații pentru a estima funcția ovariană. Printre cele mai cunoscute se numără testarea hormonului anti-Müllerian, măsurarea FSH și ecografia transvaginală pentru numărarea foliculilor antrali.
Analiza AMH, unul dintre cele mai cunoscute teste pentru rezerva ovariană
Hormonul anti-Müllerian, cunoscut sub abrevierea AMH, este produs de celulele foliculilor ovarieni. Nivelul său din sânge poate oferi o estimare orientativă a numărului de foliculi existenți în ovare.
Analiza este utilizată pentru evaluarea rezervei ovariene și poate oferi medicilor informații despre funcția reproductivă. În anumite situații, valorile scăzute pot ridica suspiciunea unei îmbătrâniri ovariene premature.
Nivelul AMH variază în funcție de vârstă. Acesta crește în perioada adolescenței, atinge de regulă un nivel maxim în jurul vârstei de 25 de ani și apoi începe să scadă treptat.
Ca repere orientative, valorile inferioare asociate diferitelor vârste sunt de aproximativ 3 ng/mL la 25 de ani, 2,5 ng/mL la 30 de ani, 1,5 ng/mL la 35 de ani, 1 ng/mL la 40 de ani și 0,5 ng/mL la 45 de ani.
În termeni generali, un nivel AMH cuprins între 1 și 3 ng/mL este considerat mediu. O valoare sub 1 ng/mL este considerată scăzută, iar un rezultat în jurul valorii de 0,4 ng/mL indică un nivel foarte redus.
Valorile ridicate ale AMH nu înseamnă însă automat o fertilitate mai bună. Niveluri crescute pot fi întâlnite, de exemplu, la unele femei cu sindromul ovarelor polichistice.
Ce arată nivelul FSH
Hormonul foliculostimulant, sau FSH, are un rol important în funcționarea ovarelor și în maturarea foliculilor ovarieni.
Pentru evaluarea rezervei ovariene, analiza este recomandată de obicei la începutul ciclului menstrual, frecvent în ziua a treia a menstruației.
Un nivel crescut al FSH în această perioadă poate sugera o rezervă ovariană diminuată. O valoare mai mare de 10 mIU/mL în ziua a treia a ciclului menstrual poate reprezenta un semnal care necesită o evaluare medicală mai atentă.
Ecografia transvaginală poate arăta câți foliculi există în ovare
O altă metodă utilizată pentru estimarea rezervei ovariene este ecografia transvaginală. În timpul investigației, medicul ginecolog poate număra foliculii antrali.
Aceștia sunt foliculi mici, cu dimensiuni de aproximativ 3-10 milimetri. Numărul lor poate oferi informații relevante despre activitatea ovarelor și potențialul de răspuns ovarian.
Rezultatul ecografiei este interpretat de medic împreună cu analizele hormonale și istoricul pacientei.
Ce semne pot apărea atunci când rezerva ovariană este scăzută
O rezervă ovariană redusă nu provoacă întotdeauna simptome clare. În multe cazuri, problema este descoperită abia atunci când femeia întâmpină dificultăți în obținerea unei sarcini.
Unele femei pot observa menstruații întârziate sau absente, cicluri menstruale mai scurte decât media de 28 de zile ori un flux menstrual abundent. Avortul spontan poate fi, de asemenea, întâlnit în anumite situații.
Aceste manifestări nu apar însă la toate femeile cu rezervă ovariană diminuată. Din acest motiv, diagnosticul nu poate fi stabilit doar pe baza simptomelor.
Poate fi crescută rezerva ovariană?
Diminuarea rezervei ovariene este considerată un proces ireversibil. În prezent, nu există un tratament care să refacă numărul de ovocite pierdute.
În anumite cazuri, medicii pot recomanda suplimente sau terapii cu scopul de a susține funcția reproductivă. Printre substanțele studiate se numără dehidroepiandrosteronul, cunoscut drept DHEA, un precursor al hormonilor sexuali estrogen și testosteron.
Organismul produce în mod natural DHEA, însă nivelul acestuia scade odată cu vârsta.
Un studiu publicat în 2010, realizat pe 33 de femei cu rezervă ovariană diminuată, a analizat efectele administrării DHEA asupra procedurilor de fertilizare in vitro. În grupul femeilor care au primit suplimentul, 23,1% au avut o naștere viabilă, comparativ cu 4% în grupul care nu a utilizat DHEA.
Alte cercetări au analizat o posibilă asociere între administrarea DHEA și creșterea șanselor de obținere spontană a unei sarcini. Suplimentele hormonale nu ar trebui însă administrate fără recomandarea și monitorizarea unui medic.
O rezervă ovariană scăzută nu exclude posibilitatea unei sarcini
Un rezultat care indică o rezervă ovariană diminuată nu înseamnă automat infertilitate. Unele femei pot obține o sarcină în mod natural, în timp ce altele pot avea nevoie de tratamente de fertilitate.
Fertilizarea in vitro poate reprezenta o opțiune în anumite cazuri. Datele statistice citate în literatura de specialitate arată că aproximativ 33% dintre femeile cu rezervă ovariană diminuată pot reuși să conceapă cu propriile ovocite cu ajutorul tratamentelor de fertilitate.
Rezerva ovariană este doar una dintre componentele fertilității feminine. Vârsta, calitatea ovocitelor, ovulația și starea generală de sănătate reproductivă trebuie analizate împreună de un medic specialist.
This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .