Misterul felinei negre care îi intrigă pe cercetători. De ce apare atât de des una dintre cele mai rare pisici sălbatice din lume

Servalul negru, una dintre cele mai spectaculoase și mai rare variante ale felinelor sălbatice africane, continuă să ridice semne de întrebare în rândul oamenilor de știință. Deși această formă melanistică a servalului este extrem de neobișnuită, cercetătorii au descoperit că în anumite regiuni din Kenya exemplarele complet negre apar surprinzător de des. Fenomenul nu are încă o explicație clară, iar specialiștii analizează mai multe ipoteze privind originea și avantajele acestei colorații.

O felină cu un aspect ieșit din comun

Servalul negru (Leptailurus serval) reprezintă varianta melanistică a servalului african, o pisică sălbatică de talie medie originară din Africa.

În timp ce servalii obișnuiți sunt recunoscuți pentru blana lor pătată, picioarele foarte lungi și urechile supradimensionate, exemplarele melanistice au o blană aproape complet neagră, pe care uneori se disting doar foarte discret petele specifice speciei, relatează Science Focus.

Această colorație este provocată de o modificare genetică încă neidentificată, care influențează celulele responsabile de producerea pigmentului.

Adaptări care îi transformă în vânători redutabili

Servalii dețin recordul pentru cele mai lungi picioare raportate la dimensiunea corpului dintre toate felinele. Pot ajunge la aproximativ o jumătate de metru înălțime, ating viteze de până la 64 km/h și pot sări aproape trei metri în aer.

Aceste caracteristici îi ajută să captureze mamifere mici, reptile și amfibieni, dar și să scape de prădători precum leoparzii, hienele sau câinii sălbatici africani.

La fel de impresionante sunt și urechile lor, cele mai mari raportate la dimensiunea capului dintre toate felinele.

Cele 22 de grupe musculare ale urechilor permit fiecărei urechi să se rotească independent până la 180 de grade, oferindu-le posibilitatea de a localiza prada ascunsă în iarba înaltă sau chiar sub pământ.

Toate aceste adaptări fac din servali unii dintre cei mai eficienți vânători ai lumii feline, cu o rată de succes care depășește 50%, peste cea înregistrată de lei sau leoparzi.

Descoperirea care i-a pus pe gânduri pe cercetători

Mult timp s-a crezut că servalii negri trăiesc aproape exclusiv în regiunile montane împădurite aflate la peste 2.000 de metri altitudine, precum Munții Aberdare din Kenya sau zonele înalte din Etiopia, unde blana închisă la culoare le oferea un avantaj de camuflaj.

Însă cercetătorii au observat ulterior numeroși servali melanistici și în pajiștile din ecosistemul Tsavo, cea mai întinsă zonă protejată din Kenya.

Un studiu realizat de Sheldrick Wildlife Trust și Wildlife Works între 2011 și 2016 a arătat că aproape jumătate dintre servalii observați în Tsavo, mai exact 47%, erau exemplare melanistice.

De ce sunt atât de mulți servali negri?

Prezența unui număr atât de mare de servali negri într-un habitat luminos și arid îi intrigă în continuare pe specialiști.

Una dintre explicațiile analizate este că exemplarele complet negre sunt mai ușor de remarcat și de înregistrat de cercetători, ceea ce ar putea influența statisticile.

O altă ipoteză ia în calcul o fluctuație genetică întâmplătoare, iar o a treia sugerează că genele responsabile de melanism ar putea oferi avantaje invizibile, precum o termoreglare mai eficientă sau o rezistență mai mare la boli, crescând astfel șansele de supraviețuire și transmitere a acestor caracteristici generațiilor următoare.

Indiferent care este explicația reală, servalul negru continuă să fie una dintre cele mai fascinante și mai misterioase feline ale Africii.