Surpriza de pe teren: De ce se descurcă atât de bine echipele mai slabe de la Cupa Mondială

Extinderea Cupei Mondiale la 48 de echipe a adus pe scenă meciuri spectaculoase și, mai ales, rezultate care au dat peste cap toate calculele hârtiei. Echipe considerate „outsidere” au reușit să smulgă puncte prețioase în fața marilor forțe ale fotbalului mondial.

O analiză tactică profundă demonstrează însă că aceste surprize nu sunt rodul hazardului, ci rezultatul unei planificări riguroase și al unei execuții disciplinate, notează BBC.

Până în acest moment al competiției, națiuni precum Capul Verde (locul 64 FIFA), Curaçao (locul 81), Ghana (locul 65) și Africa de Sud (locul 54) au reușit performanțe uluitoare, obținând puncte mari în confruntările cu Spania (locul 3), Anglia (locul 4), Coreea de Sud (locul 28) și Ecuador (locul 29).

În spatele acestor rezultate neașteptate se ascund tipare tactice clare, care au neutralizat vedetele lumii.

Cum au blocat Capul Verde și Ghana marile puteri

Remiza albă dintre Capul Verde și Spania rămâne probabil cea mai mare și mai impresionantă surpriză tactică de până acum. A treia cea mai mică națiune din istoria Cupei Mondiale a anihilat jocul de posesie al ibericilor printr-un sistem extrem de compact.

Atunci când Spania a pasat înapoi cu scopul de a atrage mijlocașii adverși în față și de a crea spații în defensivă, jucătorii din Capul Verde au refuzat să „mușțe momeala”. Ei și-au menținut pozițiile, obligând fundașii spanioli să avanseze fără soluții de pasare în interiorul blocului defensiv.

Un model tras la indigo a fost aplicat de Ghana în fața Angliei conduse de Thomas Tuchel. Englezii, recunoscuți pentru tactica de a atrage presiunea pentru a lovi pe contraatac, s-au lovit de un zid ghanez organizat pe două linii compacte chiar în afara careului de pedeapsă.

Ce spun cifrele

Intensitatea defensivă poate fi măsurată prin PPDA (pase adverse permise per acțiune defensivă). Un număr mai mare arată o pasivitate deliberată. În meciul Capul Verde – Spania, media PPDA a africanilor a fost de 51,2. De asemenea, în primele 15 minute ale meciului cu Anglia, Ghana a înregistrat un PPDA uriaș, de 62. Ambele echipe au ales conștient să fie pasive, crescând presiunea doar pe finalul meciurilor, când au căutat victoria.

Unde au greșit Arabia Saudită și Suedia

Pentru a înțelege succesul Ghanei sau al Capului Verde, este util de văzut unde au eșuat alte echipe care au încercat să „parcheze autobuzul”.

Arabia Saudită a fost învinsă categoric de Spania din cauza lipsei de claritate în sistemul defensiv. Mijlocașii saudiți s-au aglomerat excesiv pe partea unde se afla mingea, lăsând flancul opus complet descoperit. Spania a profitat, schimbând rapid jocul. Într-o astfel de fază, Lamine Yamal și Pedro Porro au creat o situație de 2 contra 1, Porro având timp și spațiu să centreze pentru golul înscris de Mikel Oyarzabal.

Aceeași fragilitate a costat și Suedia, învinsă de Olanda. Suedezii au avut doar trei mijlocași, o acoperire mult prea redusă pentru lățimea terenului. Olandezii au speculat momentele prin urcările constante ale lui Denzel Dumfries, complet nemarcat în bandă. Suedia a reușit să echilibreze jocul abia după ce a trecut la sistemul utilizat cu succes de Capul Verde și Ghana.

Strategia „Atrage presiunea și joacă lung”

Pentru a obține un rezultat pozitiv, echipele mici au avut nevoie și de curaj în atac. Africa de Sud a demonstrat acest lucru în meciul cu Coreea de Sud, reușind să tragă 14 șuturi la poartă, deși a avut o posesie de doar 31%.

Echipe ca Africa de Sud, Capul Verde și Irak au riscat pornind construcția de la propria poartă, prin pase scurte. Scopul? Să atragă presiunea națiunilor mari, care fac un pressing agresiv sus. Păstrând distanțe mari între proprii jucători, echipele mici i-au obligat pe adversari să alerge pe distanțe lungi pentru a face marcaj om la om. În acest interval, apărătorii au găsit spații libere pentru a lansa atacanții.