În timp ce firmele românești și cetățenii de rând sunt taxați tot mai dur, Guvernul Bolojan a decis să lase profiturile multinaționalelor să părăsească România, prin eliminarea unui articol de lege care limita optimizările fiscale intra-grup.
Guvernul Bolojan a adoptat vineri Ordonanța nr. 6/2026, prin care a eliminat un articol din Codul fiscal introdus cu doar câteva luni înainte și care limita sever deductibilitatea unor cheltuieli între firme afiliate. Este vorba despre abrogarea articolului 25^1, care plafona la 1% din totalul cheltuielilor deductibilitatea costurilor cu servicii de management, consultanță și drepturi de proprietate intelectuală plătite către companii afiliate nerezidente.
Guvernul a eliminat plafonul de 1% pentru cheltuielile intra-grup
Măsura se aplică începând cu trimestrul I al anului 2026 și readuce aceste cheltuieli sub regulile generale de deductibilitate din Codul fiscal. Practic, firmele nu mai sunt obligate să taie automat din cheltuielile deductibile peste plafonul de 1%, urmând ca tratamentul fiscal să fie stabilit de la caz la caz.
Decizia vine după ce plafonul fusese introdus printr-o lege adoptată în 2025, justificată atunci de autorități ca un instrument de combatere a „exportului de profit” către jurisdicții externe, prin facturarea de servicii intra-grup.
Cum funcționa plafonul și de ce a fost eliminat
Articolul abrogat impunea o limitare rigidă, în sensul că dacă o companie din România plătea către o firmă afiliată din străinătate servicii de management, consultanță sau licențe care depășeau 1% din totalul cheltuielilor sale, diferența devenea automat nedeductibilă fiscal. Aceasta însemna un profit impozabil mai mare și, implicit, un impozit pe profit mai ridicat, indiferent dacă serviciile erau reale și necesare din punct de vedere economic.
Prin Ordonanța 6/2026, Guvernul a renunțat la acest mecanism automat. Executivul a motivat decizia prin riscul ca prevederea să fie considerată discriminatorie, deoarece se aplica exclusiv relațiilor cu afiliați nerezidenți, și prin posibilitatea apariției unor situații de dublă impunere. În contextul aderării României la OCDE, autoritățile au invocat necesitatea alinierii la standardele internaționale, care favorizează analiza de substanță, nu plafoanele fixe.
Astfel, în locul unei limitări procentuale, cheltuielile respective sunt din nou evaluate pe baza regulilor generale. Dacă sunt justificate economic, documentate corespunzător și realizate la prețuri de piață, ele pot fi deduse integral.
De ce este măsura favorabilă multinaționalelor și ce pierde bugetul
În practică, principalii beneficiari ai eliminării plafonului sunt companiile care fac parte din grupuri internaționale și care achită frecvent servicii intra-grup sau redevențe pentru utilizarea unor mărci, tehnologii ori sisteme de management. Pentru acestea, baza de calcul a impozitului pe profit poate scădea semnificativ față de scenariul în care plafonul de 1% ar fi rămas în vigoare.
Din perspectiva bugetului de stat, efectul imediat este invers. Statul renunță la un instrument care ar fi crescut automat încasările din impozitul pe profit, fără a fi nevoie de controale fiscale complexe. Impactul negativ pe termen scurt este probabil, deși dificil de cuantificat exact.
Guvernul susține însă că nu este vorba despre o concesie făcută multinaționalelor, ci despre o corecție de reglementare. Autoritățile afirmă că exportul de profit va fi combătut prin alte mecanisme, precum controalele de prețuri de transfer și verificarea realității serviciilor prestate, urmând ca o nouă formulă de reglementare, compatibilă cu standardele OCDE, să fie avută în vedere pe viitor.
