Hambare pline, pită amară: Avem grâu din belșug, dar morarii au o problemă. Doar 55% din recoltă este bună pentru pâine

România a strâns în 2026 aproximativ 13,5 milioane de tone de grâu, însă cantitatea nu spune întreaga poveste. Calitatea cerealelor s-a deteriorat puternic față de sezonul precedent, iar ponderea grâului de panificație a coborât la 55%, de la aproximativ 85% în anul anterior. Cu alte cuvinte, fermierii au avut o recoltă consistentă, dar industria de morărit dispune de mai puțină materie primă care să respecte cerințele de calitate.

Estimarea a fost prezentată de Leonardo Lambri, reprezentant al UBM Romania, în cadrul conferinței Grain Academy, organizate pe 22 octombrie, la Sofia.

Scăderea ponderii grâului destinat consumului uman înseamnă o ofertă mai mare de cereale furajere. Schimbarea poate influența atât structura exporturilor, cât și activitatea de procesare de pe piața internă.

Astfel, deși România a obținut o producție totală importantă, cantitățile de grâu care îndeplinesc standardele industriei de morărit sunt mai reduse decât ar sugera volumul recoltei. În aceste condiții, diferența de preț dintre grâul de panificație și cel furajer ar putea deveni mai pronunțată, notează agrobiznes.ro.

Mult grâu în hambare, dar mai puțin pentru pâine

România a înregistrat și producții consistente la alte culturi. Recolta de orz este estimată la aproximativ 3,5 milioane de tone, în timp ce producția de porumb ar putea ajunge la 7,8-8 milioane de tone.

În cazul porumbului, însă, suprafețele cultivate s-au redus considerabil după mai multe sezoane dificile, marcate de vreme nefavorabilă și pierderi financiare pentru agricultori.

Iar recoltele mari nu înseamnă automat și profituri pe măsură. După mai mulți ani de secetă și rezultate slabe, numeroase exploatații agricole continuă să se confrunte cu datorii și costuri ridicate de finanțare.

Presiunea financiară se transmite și în lanțul de aprovizionare. Întârzierile la plata obligațiilor afectează furnizorii de semințe, îngrășăminte și alte inputuri agricole, care depind de încasările la timp pentru a-și continua activitatea.

Dunărea, o altă piedică în drumul cerealelor spre export

Pe lângă problemele de calitate și dificultățile financiare ale fermierilor, exporturile de cereale sunt afectate și de provocările logistice.

Nivelul scăzut al apei în Dunăre și creșterea costurilor de transport pe plan intern reduc avantajele pe care le oferă transportul cerealelor pe această rută. Presiunea se resimte inclusiv la Portul Constanța, prin care sunt expediate atât cereale românești, cât și mărfuri provenite din statele vecine.

Costurile logistice pot diminua competitivitatea producătorilor români pe piețele externe, mai ales într-un sector în care prețul și rapiditatea livrării cântăresc greu.

România exportă cereale, dar pierde ocazia de a vinde mai multă valoare

Potrivit evaluării UBM Romania, dezvoltarea capacităților interne de procesare ar putea schimba modul în care România valorifică producția agricolă.

În loc să exporte în principal materie primă, țara ar putea obține venituri mai mari prin transformarea cerealelor în produse cu valoare adăugată. Investițiile în morărit și procesare ar putea consolida industria agroalimentară și ar reduce dependența de exporturile de cereale neprelucrate.

Recolta din 2026 arată, astfel, că România poate produce cantități importante de cereale, dar volumul nu este suficient. Calitatea grâului, costurile de transport, situația financiară a fermierilor și capacitatea de procesare vor conta la fel de mult în transformarea unei recolte bogate într-un câștig real pentru agricultura românească.