După viermi și greieri, o nouă 'surpriză' poate ajunge în farfuriile românilor: Planta pe care o vedem plutind pe bălți, folosită în paste, supe și pesto

O plantă verde care acoperă frecvent suprafața iazurilor poate ajunge legal în supe, sosuri, salate sau paste vândute în Uniunea Europeană. Lintița de apă se alătură insectelor, microalgelor și ingredientelor obținute din microorganisme pe lista „alimentelor noi”. Autorizarea nu înseamnă însă că europenii sunt obligați să le consume sau că producătorii le pot ascunde în mâncare.

Lista ingredientelor care pot fi introduse în alimentația europenilor continuă să se extindă. Numai în 2026, Comisia Europeană a autorizat sau a modificat condițiile de utilizare pentru mai multe produse cu denumiri puțin cunoscute publicului: pudră degresată de rapiță, extract de morcov îmbogățit cu rhamnogalacturonan-I, miceliu de Rhizomucor pusillus, hidrolizat din membrană de ou și ingrediente produse cu ajutorul unor microorganisme.

Unul dintre cele mai surprinzătoare produse intrate pe piața europeană este însă lintița de apă, planta verde întâlnită de regulă la suprafața apelor stătătoare.

Planta de pe iazuri, transformată în aliment

Comisia Europeană a autorizat plantele din speciile Lemna minor și Lemna gibba pentru introducerea pe piață ca aliment nou. Decizia a fost adoptată la 29 ianuarie 2025, prin Regulamentul de punere în aplicare 2025/153, și a intrat în vigoare în februarie 2025. Anterior, în 2024, fusese aprobat și un concentrat proteic obținut din aceleași plante.

Produsul nu este recoltat pur și simplu din bălți sau iazuri. Plantele destinate consumului trebuie cultivate în condiții controlate, spălate și tratate termic, iar produsul final trebuie să respecte limite stricte pentru metale grele, contaminanți și microorganisme.

Lintița de apă poate fi comercializată în stare proaspătă sau congelată și poate deveni ingredient în diferite preparate, inclusiv supe, pesto ori produse umplute, precum ravioli.

Planta se înmulțește rapid, poate fi cultivată în spații închise și nu necesită suprafețe agricole tradiționale. Tocmai aceste caracteristici au atras interesul cercetătorilor și al industriei alimentare, care caută surse alternative de proteine și nutrienți.

„Aliment nou” nu înseamnă neapărat aliment inventat în laborator

Denumirea folosită de Uniunea Europeană poate crea confuzie. Un „aliment nou” este, în sens juridic, un produs care nu a fost consumat într-o măsură semnificativă pe teritoriul UE înainte de 15 mai 1997.

Categoria poate include plante consumate tradițional în alte regiuni ale lumii, extracte, microorganisme, alge, insecte sau produse obținute prin procedee tehnologice noi. Unele dintre ele sunt cunoscute de secole în afara Europei, dar sunt considerate „noi” deoarece nu există dovezi privind consumul lor important anterior în statele UE.

Înainte să poată fi comercializat, un asemenea produs trebuie să treacă printr-o evaluare de siguranță. Autorizația stabilește concret unde poate fi utilizat, în ce cantitate, ce specificații trebuie respectate și cum trebuie denumit pe ambalaj.

Lista oficială a Comisiei Europene cuprinde toate alimentele noi autorizate, condițiile în care pot fi folosite și cerințele speciale de etichetare.

Cum află cumpărătorii dacă alimentul conține lintiță de apă

Producătorii nu pot introduce plantele în alimente fără să le declare. Regulamentul stabilește că pe eticheta produsului trebuie să apară denumirea „plante de Lemna minor și Lemna gibba”.

Prin urmare, autorizarea nu permite ascunderea ingredientului și nici înlocuirea lui cu o denumire vagă. Consumatorul trebuie să poată identifica produsul consultând lista ingredientelor.

Aceeași regulă generală se aplică și alimentelor care conțin insecte. În anumite situații sunt obligatorii și avertismente suplimentare privind riscul unor reacții alergice, în special pentru persoanele alergice la crustacee, moluște sau acarieni.

După viermele de făină, alte ingrediente neobișnuite au primit undă verde

Controversa privind noile alimente a devenit mai intensă după autorizarea insectelor pentru consum. În ianuarie 2025, Comisia Europeană a aprobat pudra tratată cu ultraviolete obținută din larve întregi de Tenebrio molitor, cunoscute drept viermi galbeni de făină.

Lista a continuat să fie completată. În 2026 au fost autorizate pudra degresată de rapiță, esterul de inulină-propionat, un extract special obținut din morcov, hidrolizatul din membrană de ou și miceliul ciupercii Rhizomucor pusillus. Au fost modificate și condițiile aplicabile bacteriei pasteurizate Akkermansia muciniphila și galacto-oligozaharidelor. Toate apar în registrul actualizat al Comisiei Europene.

Denumirile tehnice pot produce neîncredere, mai ales atunci când ingredientele sunt prezentate fără explicații. Autorizarea europeană înseamnă însă doar că produsul poate fi comercializat în condițiile prevăzute de regulament. Nu înseamnă că va ajunge automat în toate magazinele, că va fi adăugat în orice categorie de alimente sau că populația este obligată să îl consume.

De ce industria caută plante, alge și microorganisme

Interesul economic este considerabil. Plantele acvatice și microorganismele pot fi cultivate rapid, în sisteme controlate, folosind suprafețe mai mici decât agricultura convențională. Unele pot furniza proteine, fibre, vitamine sau acizi grași și pot fi folosite în suplimente ori alimente funcționale.

Susținătorii lor invocă folosirea mai eficientă a apei și terenurilor, reducerea presiunii asupra agriculturii și apariția unor surse alternative de hrană.

Criticii ridică însă întrebări privind acceptarea de către consumatori, efectele consumului pe termen lung, transparența etichetelor și viteza cu care industria alimentară adoptă ingrediente greu de înțeles pentru public.

Controversa reală nu este, astfel, dacă Bruxelles-ul îi obligă pe europeni să mănânce plante acvatice sau insecte — lucru care nu se întâmplă —, ci cât de clar sunt informați cumpărătorii și cât de ușor pot înțelege ce se află într-un produs.

Ce trebuie verificat înainte de cumpărare

Cea mai sigură sursă de informare rămâne lista ingredientelor. Denumirile precum Lemna minor, Lemna gibba, Tenebrio molitor, Schizochytrium sau Akkermansia muciniphila indică prezența unor ingrediente încadrate în categoria alimentelor noi.

Aprobarea unui aliment nou nu echivalează cu o recomandare nutrițională și nici nu garantează că produsul finit este sănătos în ansamblu. Cantitatea de zahăr, sare, grăsimi, gradul de procesare și celelalte ingrediente continuă să conteze.

Pentru consumator, regula rămâne simplă: alimentul nou poate ajunge legal pe piață, dar trebuie declarat pe etichetă, iar alegerea de a-l cumpăra sau nu îi aparține.