Adriana Săftoiu revine cu o reacție (postarea, integrală, la finalul articolului, n.r.) în care contestă încetarea mandatului său de președinte-director general al TVR după publicarea Deciziei CCR nr. 394/2026 și susține, din nou, că instanța constituțională ar fi afectat o hotărâre a Parlamentului care nu fusese atacată. Argumentația fostei șefe a TVR pornește însă de la o confuzie juridică fundamentală, pentru că CCR nu a declarat neconstituțională Hotărârea Parlamentului nr. 50/2025, ci a stabilit efectele pentru viitor ale neconstituționalității Hotărârii nr. 45/2025 asupra actului subsecvent prin care fusese numit președintele CA. Mai mult, chiar paragrafele 62 și 63 invocate de Săftoiu se completează, nu se contrazic.
Adriana Săftoiu susține că AUR a atacat exclusiv hotărârea privind componența Consiliului de Administrație, iar CCR nu ar fi avut, în consecință, temei să afecteze mandatul președintelui-director general.
„Adică, este anulată Hotărârea 50 prin care a fost numit PDG. Pentru că e vorba de două HOTĂRÂRI, 45 pentru CA și 50 pentru PDG. Iar AUR a sesizat CCR doar în ce privește Hotărârea 45”, afirmă Săftoiu.
Numai că exact aici Sărfoiu comite prima eroare juridică majoră. CCR nu a anulat și nu a declarat neconstituțională HP 50/2025. Curtea a declarat parțial neconstituțională HP 45/2025 și a stabilit ce consecințe produce această neconstituționalitate asupra numirii făcute ulterior în temeiul componenței CA.
Postarea începe chiar cu o imprecizie
Săftoiu scrie că AUR a sesizat CCR cu privire la „Hotărârea 45/2025 a Parlamentului privind numirea membrilor CA în SRTv și RRA”.
În realitate, sunt două hotărâri și două dosare distincte. HP nr. 45/2025 privește Consiliul de Administrație al TVR și a făcut obiectul Deciziei CCR nr. 394/2026.
Consiliul de Administrație al Radio România a fost desemnat prin HP nr. 46/2025, analizată separat prin Decizia CCR nr. 395/2026.
Diferența poate părea secundară, dar este relevantă tocmai într-o postare construită pe ideea că obiectul exact al controlului constituțional ar fi fost depășit.
CCR nu a spus că HP 50 este neconstituțională
Săftoiu afirmă: „Ce e neconstituțional în Hotărârea 50 prin care a fost numit PDG?” Răspunsul este simplu: CCR nu a spus că există ceva neconstituțional în HP 50 privită în sine.
Dispozitivul Deciziei nr. 394 se referă exclusiv la HP 45 și constată că aceasta este neconstituțională în ceea ce privește desemnarea candidaților grupurilor parlamentare.
În schimb, la paragraful 63, Curtea stabilește efectul juridic pe care această constatare îl produce asupra numirii președintelui.
CCR spune textual că actul de numire făcut de Parlament în temeiul art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994, „în considerarea componenței Consiliului de administrație al SRTV” stabilite prin HP 45/2025, își încetează efectele la publicarea deciziei, iar Parlamentul trebuie să facă o nouă numire dintre membrii noului CA.
HP 50 nu este declarată neconstituțională, ci efectele numirii făcute prin ea încetează pentru viitor ca efect al desființării premisei instituționale pe baza căreia a fost făcută.
Faptul că PDG este numit de Parlament nu o ajută pe Săftoiu. Dimpotrivă
Săftoiu insistă: „PDG este numit de Parlament prin vot și nu de către CA.” Afirmația este corectă, dar nu combate deloc raționamentul CCR.
Art. 19 alin. (7) din Legea nr. 41/1994 spune că președintele CA al TVR este numit de Parlament, însă dintre membrii titulari ai Consiliului, la propunerea comisiilor de specialitate, iar comisiile trebuie să examineze cu prioritate candidatul recomandat de membrii titulari ai CA.
Așadar, numirea este făcută formal de Parlament, dar procedura este structural legată de existența și componența CA. De aceea CCR folosește expresia-cheie „în considerarea componenței Consiliului de administrație”.
Problema nu este cine a pus ultima semnătură juridică pe numire. Problema este din ce structură și prin ce mecanism instituțional a rezultat candidatul care a fost apoi numit de Parlament.
Săftoiu confundă două calități juridice diferite
Este adevărat că Adriana Săftoiu nu se numără printre cei opt membri propuși de grupurile parlamentare, ci a intrat în CA pe locul propus de Guvern. Prin urmare, CCR nu spune că desemnarea Adrianei Săftoiu ca simplu membru al CA este neconstituțională. Aceasta este o chestiune diferită de funcția sa de președinte al CA și director general.
Cea de-a doua funcție a fost dobândită ulterior, prin procedura art. 19 alin. (7), pornind de la configurația unui CA în care opt dintre cei 13 membri au fost desemnați printr-o procedură declarată neconstituțională.
Tocmai de aceea Curtea dispune refacerea procedurii, mai întâi să se reconstituie legal CA, iar apoi Parlamentul numește din nou președintele dintre membrii noii componențe.
Săftoiu ar putea, în principiu, să fie din nou candidată dacă își păstrează calitatea de membru titular și dacă noua procedură conduce din nou la numirea sa. CCR nu a instituit nicio interdicție personală împotriva ei.
Paragraful 62 nu o salvează. Dimpotrivă, explică perfect mecanismul
Săftoiu consideră că ar fi găsit o contradicție decisivă în motivarea CCR. Ea citează paragraful 62, potrivit căruia HP 45/2025 își păstrează prezumția de constituționalitate până la publicarea deciziei și, în consecință, actele juridice adoptate până atunci de CA rămân valabile.
Apoi întreabă: „Deci, dacă sunt «valabile», atunci de ce nu e valabilă numirea PDG, la recomandarea CA?”
Numai că aici sunt confundate valabilitatea unui act produs în trecut cu continuarea efectelor unui mandat după publicarea deciziei.
Paragraful 62 spune că actele CA adoptate până la data publicării nu devin retroactiv nevalabile. Paragraful 63 spune ce se întâmplă din momentul publicării înainte: numirea președintelui își încetează efectele. Nu există nicio contradicție.
Recomandarea făcută anterior nu este declarată inexistentă, numirea lui Săftoiu nu este considerată ilegală retroactiv, actele semnate de conducere până la publicare nu sunt desființate, dar mandatul de președinte nu mai continuă după publicarea deciziei.
Este logica efectelor ex nunc ale deciziilor CCR: efecte pentru viitor, nu ștergerea retroactivă a raporturilor juridice deja consumate.
Constituția prevede expres că deciziile CCR sunt general obligatorii de la publicare și au putere numai pentru viitor.
HP 50 nu este un „act al CA”
Mai există o problemă în raționamentul lui Săftoiu. Paragraful 62 protejează „actele juridice adoptate de Consiliul de administrație”. Or, HP 50/2025 nu este un act adoptat de Consiliul de Administrație, ci este o Hotărâre a Parlamentului României.
Prin HP 50, Parlamentul a numit-o pe Ana-Adriana Săftoiu în funcția de președinte al CA al TVR pentru patru ani, în temeiul art. 19 alin. (7) și art. 20 alin. (1) din Legea 41/1994. Recomandarea CA este una dintre etapele procedurale anterioare.
Săftoiu ia protecția acordată de CCR actelor adoptate anterior de CA și încearcă să o transfere asupra efectelor viitoare ale unei hotărâri distincte a Parlamentului, deși Curtea a reglementat chiar în paragraful imediat următor situația exactă a acelei numiri.
Din punct de vedere interpretativ, paragraful 63 este tocmai regula specială referitoare la președinte, după regula generală din paragraful 62 privind actele deja adoptate.
„Nu reiese că a fost discutată” – aceeași acuzație imposibil de dedus din motivare
Săftoiu revine și asupra afirmației potrivit căreia situația mandatului său nu ar fi fost discutată în deliberarea CCR. „Repet, din motivare nu reiese că a fost discutată și această hotărâre”, spune ea.
O motivare judecătorească nu este stenograma deliberării. În plus, deliberările CCR sunt secrete prin lege. Potrivit informațiilor obținute de STIRIPESURSE.RO din surse oficiale, afirmația este și factual greșită: efectele deciziei asupra mandatului președintelui-director general au fost discutate de Plen, iar soluția majoritară a fost susținută de șase dintre cei nouă judecători.
În minoritate s-au aflat Elena-Simina Tănăsescu, Dacian-Cosmin Dragoș și Laura-Iuliana Scântei, numai aceasta din urmă redactând o opinie separată.
A susține că o chestiune „nu a fost deliberată” doar pentru că hotărârea subsecventă nu apare nominalizată cu numărul „50” în expunerea motivării înseamnă a confunda din nou două lucruri: controlul constituțional al HP 50 și deliberarea asupra efectelor juridice ale neconstituționalității HP 45.
CCR a făcut exact ceea ce Săftoiu pare să-i reproșeze: a eliminat incertitudinea juridică
În realitate, dacă CCR nu ar fi introdus paragraful 63, situația ar fi devenit mult mai confuză. După pierderea celor opt membri, s-ar fi pus imediat întrebări dacă președintele vechiului CA conduce automat noul CA, dacă noua componență mai are dreptul să recomande propriul candidat, dacă Parlamentul mai trebuie să voteze din nou, dacă mandatul PDG poate supraviețui patru ani unei configurații instituționale pe baza căreia a fost desemnat, dar care între timp a fost declarată neconstituțională.
CCR a eliminat această incertitudine și a spus că se reface CA, apoi se face o nouă numire a președintelui.
Mai mult, în paragraful imediat următor, Curtea subliniază că nu numai dispozitivul, ci și considerentele care îl fundamentează sunt general obligatorii și se impun tuturor subiectelor de drept.
„Mai departe vom vedea”
Săftoiu își încheie postarea cu formula: „Mai departe vom vedea.”
Din punct de vedere juridic, însă, după publicarea Deciziei nr. 394, situația este mult mai puțin misterioasă decât lasă să se înțeleagă fosta șefă a TVR.
CCR nu a declarat HP 50 neconstituțională, nu a invalidat retroactiv mandatul Adrianei Săftoiu și nu a spus că aceasta nu mai poate fi numită vreodată.
A stabilit însă expres că actualul act de numire își încetează efectele de la publicare și că Parlamentul trebuie să facă o nouă numire, după constituirea legală a noului CA.
This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .