Sabotajele din Germania și planul Rusiei care ajunge până în România. Generalul Virgil Bălăceanu: „Șansele sunt mari ca până în 2030 să aibă lideri și guverne prietenoase”

Europa se confruntă în ultimele săptămâni cu o succesiune neobișnuită de incidente suspecte, de la atacuri asupra infrastructurii din Germania până la evenimente produse în Polonia și Marea Neagră. Autorii multora dintre aceste acțiuni rămân necunoscuți, însă generalul în rezervă Virgil Bălăceanu consideră că ele trebuie analizate în contextul războiului hibrid purtat de Rusia și al obiectivelor pe termen lung ale Kremlinului, inclusiv în România.

Numai Germania s-a confruntat, într-o singură zi, cu trei atacuri suspecte: două au vizat centrale electrice, iar un al treilea s-a produs la o gară din Bavaria. În aceeași succesiune de evenimente intră drona distrusă în Marea Neagră în apropierea Neptun Deep și incendiul izbucnit la o fabrică de drone din Polonia.

În decurs de aproximativ o lună s-au acumulat astfel mai multe acțiuni caracteristice războiului hibrid pe teritoriul Uniunii Europene decât în ultimii trei ani. În multe dintre cazuri nu există deocamdată un autor identificat, însă incidentele se produc într-un context favorabil intereselor Moscovei.

Generalul în rezervă Virgil Bălăceanu a explicat pentru Antena3.ro că Rusia își concentrează în prezent războiul hibrid asupra adversarului pe care îl consideră cel mai important. În opinia sa, acesta nu este NATO, ci Uniunea Europeană. Obiectivul Moscovei ar fi unul de durată: slăbirea proiectului european și favorizarea ascensiunii unor politicieni mai apropiați de Kremlin, inclusiv în România.

Rusia produce masiv pentru război, dar avansează tot mai greu în Ucraina

Pentru înțelegerea acestei strategii trebuie privită și situația militară în care se află Rusia după mai bine de patru ani și jumătate de război în Ucraina.

Industria rusă a fost adaptată puternic economiei de război și produce aproximativ 150 de rachete balistice și de croazieră în fiecare lună, alături de 300-400 de drone Gheran.

Cel mai recent raport al Statului Major al armatei ucrainene indică o utilizare de peste 11.000 de drone kamikaze FPV zilnic de către forțele ruse, pe întreaga lungime a frontului.

Capacitatea industrială impresionantă nu s-a tradus însă într-un avans similar pe câmpul de luptă. În 2026, ritmul cuceririlor teritoriale rusești în Ucraina a scăzut mult, în timp ce numărul militarilor ruși uciși zilnic de forțele ucrainene a crescut.

Rapoartele Kievului indică, de asemenea, o reducere în ultimele luni a numărului atacurilor desfășurate zilnic de armata rusă pe principalele direcții ale frontului.

Zecile de miliarde trimise Ucrainei de UE lovesc direct interesele Moscovei

În paralel cu dificultățile Rusiei pe front, Uniunea Europeană continuă să susțină financiar Ucraina. De la declanșarea războiului, blocul comunitar a transferat Kievului 43,3 miliarde de euro.

Pentru intervalul 2026-2027 este prevăzut un sprijin de 90 de miliarde de euro, finanțat prin împrumuturi contractate pe piețele de capital.

Din această sumă au fost achitate până acum 11,6 miliarde de euro: 3,2 miliarde sub formă de asistență macrofinanciară și alte 8,4 miliarde destinate achizițiilor publice din domeniul apărării.

Poziția UE a provocat reacții agresive din partea Kremlinului. Lideri ruși au formulat inclusiv amenințări directe privind bombardarea Marii Britanii și, mai recent, a Berlinului.

Tabloul este astfel format din mai multe elemente care se suprapun: sprijinul financiar de miliarde de euro acordat Ucrainei de UE, pierderile suportate de Rusia în urma sancțiunilor europene, amenințările Moscovei împotriva statelor comunitare și înmulțirea actelor de sabotaj și a atentatelor pe teritoriul UE.

În cel puțin unul dintre aceste cazuri, incidentul de la Leipzig, Rusia a fost indicată drept autor.

Sabotajele nu înseamnă obligatoriu că urmează un atac militar

Creșterea numărului unor asemenea operațiuni poate sugera, la prima vedere, pregătirea unor acțiuni militare. Liderii occidentali au avertizat deja în privința posibilității ca Rusia să acționeze militar în zona baltică, iar experții NATO au analizat cinci scenarii posibile.

Războiul hibrid practicat de Moscova nu trebuie însă interpretat exclusiv după tiparul clasic. Rusia și-a perfecționat acest tip de operațiuni încă din perioada anexării ilegale a Crimeei.

Faptul că un atac convențional poate fi pregătit prin sabotaje, atentate și campanii de dezinformare nu înseamnă că orice succesiune de asemenea acțiuni va fi urmată obligatoriu de o ofensivă militară.

„Putem merge aici pe supoziții, care ne duc spre anumite scenarii”, este de părere generalul în rezervă Virgil Bălăceanu. „Prioritatea (pentru ruși – n.r.) ar avea-o scenariul care ține de diminuarea, chiar anularea ajutorului pentru Ucraina”.

Germania, lovită înaintea unor alegeri cu miză uriașă

Incidentele produse în Germania pot fi analizate și dintr-o perspectivă politică. O societate confruntată cu sabotaje, incertitudine și teamă poate deveni mai vulnerabilă exact într-o perioadă electorală.

Pe 6 septembrie sunt programate alegeri în Saxonia-Anhalt, într-un moment în care extrema dreaptă se află în ascensiune.

Scrutinul ar putea duce, pentru prima dată, partidul extremist AfD la conducerea unui land german. Un asemenea rezultat riscă să provoace o criză politică la Berlin cu efecte și dincolo de frontierele Germaniei, potrivit unei analize Politico.

„Un alt scenariu e cel legat de testarea reacțiilor naționale și la nivelul NATO și UE”, a adăugat Bălăceanu. „Ei (rușii) văd lucrurile, în spiritul politicii externe, nu doar pe termen scurt și mediu, dar și pe termen lung”, a precizat generalul în rezervă al armatei române.

Germania devine astfel o țintă deosebit de importantă într-un moment în care forțele extremiste încearcă să câștige teren în cea mai mare economie a Uniunii Europene.

„Un alt scenariu ar spune că (rușii – n.r.) vor să creeze o stare de instabilitate, de incertitudine și de lipsă în eficiența guvernării. Să spună că guvernarea nu numai că acordă sprijin Ucrainei, dar, în același timp, ea nu reușește să controleze problemele interne”, a spus generalul (r) Virgil Bălăceanu.

„Pe fondul unei stări de instabilitate, de insecuritate, se caută o soluția. Soluția o reprezintă votul. Iar Federația Rusă vrea ca acest vot să fie îndreptat spre formațiunile de extremă dreaptă sau suveraniste”.

Strategia poate presupune testarea succesivă a mai multor metode și continuarea celor care produc rezultatele urmărite.

Bălăceanu avertizează: Moscova privește deja către alegerile din România din 2028

În analiza generalului român, Uniunea Europeană reprezintă o amenințare mai mare pentru interesele Kremlinului decât NATO. Motivul îl constituie sprijinul financiar concret oferit Ucrainei și sancțiunile economice impuse Rusiei.

Pe acest front al confruntării hibride, Moscova și-ar îndrepta atenția spre formațiunile europene de extremă dreapta, eurosceptice și suveraniste.

„Vom asista și la interferențe electorale evidente, astfel încât în mod democratic să ajungă la putere extrema dreaptă în state foarte importante: Germania, Franța, UK”, a apreciat Bălăceanu.

Generalul a invocat în acest context scrierile strategului britanic Liddel Hart și conceptul „strategiei acțiunilor indirecte”, considerat un precursor al actualelor teorii privind războiul hibrid.

Un element esențial al unor asemenea operațiuni îl reprezintă tocmai dificultatea identificării autorului.

„Acțiunile de război hibrid sunt niște acțiuni indirecte. De cele mai multe ori, există o ambiguitate cu privire la cine este autorul. Când unele date arată că autorul e Federația Rusă – aceasta dezminte și cere probe. Dacă le sunt prezentate acele probe, ele vor fi dezmințite”, a explicat generalul Bălăceanu modul de acțiune al Kremlinului.

„Toate sunt într-un plan deja gândit”

Bălăceanu avertizează că strategia Moscovei pentru Europa trebuie privită pe termen lung, iar obiectivul final ar fi compromiterea proiectului european.

Alegerile care urmează în marile state europene reprezintă repere importante în acest calcul, însă România intră, la rândul ei, în ecuație.

„Anul 2027 înseamnă alegeri prezidențiale în Franța și alegeri parlamentare în multe state europene, inclusiv Germania. Toate astea înseamnă o strategie pe termen lung: 2027 e doar un reper temporal. Ei (rușii – n.r.) văd o perspectivă și din punct de vedere al alegerilor din România, din 2028. Toate sunt într-un plan deja gândit”, a explicat generalul român.

Metoda descrisă presupune erodarea treptată a încrederii cetățenilor atât în guvernele naționale, cât și în Uniunea Europeană.

„Pe linia asta se acționează: creează o stare de incertitudine, de neîncredere în actualii guvernanți, de neîncredere în proiectul european și atunci vei avea parte de succes indirect prin ajungerea la putere a partidelor de extremă dreapta și partidelor suveraniste care sunt numai euroscceptice ci și anti-UE”.

O eventuală preluare a puterii în state europene importante de către asemenea forțe politice ar putea avea două consecințe majore pentru Moscova: reducerea sprijinului acordat Ucrainei și dispariția sancțiunilor economice împotriva Rusiei.

În acest scenariu, Kremlinul ar putea încerca ulterior să refacă relațiile economice și energetice cu Europa.

„Redeschizi piața energetică pentru Europa și vei avea relații mult mai amicale cu state europene considerate inamice în state prietenoase”, a explicat generalul Bălăceanu intențiile Rusiei de destrămare a UE.

Teama unui atac rusesc în Baltica și problema vitezei de reacție a NATO

Componenta politică a războiului hibrid nu elimină însă riscurile militare. În NATO există în continuare preocupări privind posibilitatea unor acțiuni rusești în regiunea baltică.

Premierul Poloniei, Donald Tusk, a avertizat recent că țara sa s-a confruntat, în numai câteva zeci de ore, cu noi acte de sabotaj, printre care incendii provocate. În discursul susținut la Gdańsk, acesta a inclus România între statele care au fost vizate în repetate rânduri de asemenea operațiuni.

O analiză Atlantic Council privind cinci scenarii ale unui posibil atac rusesc în regiunea baltică arăta că anumite unități NATO nu ar putea ajunge în zona confruntării nici după o săptămână de la declanșarea atacului.

În mod normal, Comandamentul Forței de Reacție Rapidă trebuie să poată desfășura primele unități în maximum 10 zile, iar întreaga forță în două luni.

Comandanți britanici au atras însă atenția că Germania, Franța, Italia și Marea Britanie nu ar putea mobiliza nici măcar câte o divizie completă într-un interval mai scurt de 60-90 de zile.

O asemenea viteză de reacție ar fi insuficientă pentru a influența capacitatea Rusiei de a crea, spre exemplu, un pod terestru către Kaliningrad.

Germania, coridor vital pentru apărarea flancului estic

Importanța infrastructurii germane într-un eventual conflict a fost evidențiată și de presa din Germania.

Bariera naturală reprezentată de Alpi face ca marile forțe NATO să aibă puține alternative la traversarea teritoriului german în cazul unei crize majore.

Indiferent dacă un conflict ar izbucni în statele baltice, în Polonia sau mai la sud, transportarea unor forțe importante către flancul estic ar depinde de porturile, căile ferate și autostrăzile Germaniei.

Bălăceanu atrage însă atenția că preocuparea aproape exclusivă pentru regiunea baltică poate ascunde vulnerabilitățile dintr-o altă zonă.

„Scenariul acesta este foarte des vehiculat, dar se uită că NATO are Flanc de Nord-Est și de Sud-Est. De ce nu ar acționa rușii în Flancul de Sud-est, care este mult mai vulnerabil decât cel de Nord-Est”, a spus Virgil Bălăceanu.

Marea Neagră, „ținta ascunsă” a Rusiei

Într-o intervenție recentă la Antena 3 CNN, generalul în rezervă a mutat centrul de greutate al amenințării către Marea Neagră, despre care a explicat că reprezintă adevărata țintă ascunsă a Moscovei.

Bălăceanu nu consideră probabilă declanșarea unor incursiuni militare convenționale, în special împotriva statelor baltice. În schimb, anticipează o amplificare a operațiunilor hibride.

„Nu cred că vom asista la acțiuni clasice, la incursiuni terestre sau, într-un limbaj militar adecvat, de tip întrunit, mai ales către țările baltice. În schimb, am convingerea că vom asista la atacuri hibride de amploare, care să vizeze nu neapărat nord-estul, entru că nord-estul este sub o presiune a NATO”, a spus el.

Diferența dintre regiunea baltică și cea a Mării Negre este explicată de general prin capacitatea NATO de control.

„Marea Baltică este o mare NATO, capacitatea de control este mult mai mare, pe când spațiul cel mai volatil, spațiul cu, statistic, cele mai multe explozii, spațiul cu cele mai multe incertitudini îl reprezintă Marea Neagră și zona adiacentă”, a arătat generalul, amintind că „Marea Neagră este o mare închisă” și că nu ar fi exclus ca aceasta să devină „o altă țintă predilectă pentru o operațiune sub steag fals”.

Avertisment pentru România: „Șansele sunt mari” până în 2030

În interpretarea lui Bălăceanu, menținerea unei presiuni constante în zona baltică poate servi inclusiv drept diversiune strategică, oferind Rusiei posibilitatea de a acționa mai eficient în sud-estul Europei pe termen mediu și lung.

Generalul avertizează că strategia Kremlinului nu trebuie măsurată în luni, ci în ani, iar România este inclusă în acest calcul.

„Șansele sunt mari ca până în 2030 să aibă lideri și guverne prietenoase în România, Balcani, pe culoarul Dunării”, a spus generalul român despre intențiile ostile ale Rusiei în Europa.

În această perspectivă, sabotajele, presiunile politice, interferențele electorale și exploatarea nemulțumirilor sociale nu reprezintă obiective separate, ci instrumente care pot contribui la aceeași miză pe termen lung: slăbirea Uniunii Europene, diminuarea sprijinului pentru Ucraina și transformarea unor state considerate astăzi adversare în parteneri mai favorabili Moscovei.