România a recurs la explozii controlate, a scufundat patru barje încărcate cu piatră și a început să modifice de urgență cursul Dunării pentru a menține în funcțiune Centrala Nucleară de la Cernavodă. Intervențiile au câștigat doar câteva zile. Ambele reactoare sunt acum oprite, iar repornirea lor nu are încă o dată. Criza depășește însă granițele țării: Ungaria a scufundat la rândul său nave pentru a salva centrala Paks, Bulgaria a redus pentru prima dată producția nucleară din cauza vremii, iar Europa vrea să-și dubleze electrificarea exact când apa, rețelele și producția stabilă de energie devin tot mai nesigure.
Dunărea a ajuns la unul dintre cele mai scăzute debite din istoria măsurătorilor, iar efectele nu mai pot fi ascunse într-un raport tehnic. În unele zone au reapărut epave din Al Doilea Război Mondial, bancuri întregi de nisip și chiar oseminte de mamut. În România, consecința este mult mai concretă: centrala care furnizează în mod normal aproximativ 20% din energia electrică a țării a fost oprită integral.
Două analize publicate de Libération și de publicația bulgară Sega, citate de Rador Radio România, pun cap la cap cele trei crize care se suprapun în vara anului 2026: secarea marilor fluvii, vulnerabilitatea centralelor nucleare și explozia consumului de electricitate provocată de electrificare și inteligența artificială.
Ambele reactoare de la Cernavodă sunt oprite
Unitatea 1 a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă a fost oprită controlat pe 28 iulie, după ce nivelul Dunării a coborât spre limitele de exploatare. Unitatea 2 a continuat să funcționeze temporar, însă a fost oprită la rândul său pe 13 august.
Este pentru prima dată când ambele reactoare românești sunt scoase simultan din producție din motive hidrologice. România a pierdut astfel temporar o capacitate de peste 1.400 MW.
Nuclearelectrica precizează că reactoarele se află în stare sigură și că nu există „niciun risc operațional sau de securitate nucleară asociat”. Decizia de repornire va fi luată doar atunci când nivelul apei și parametrii de funcționare vor permite reconectarea în siguranță la Sistemul Energetic Național.
Situația a fost suficient de gravă pentru ca Nuclearelectrica să obțină avize de existență a cazului de forță majoră pentru contractele sale de livrare a energiei. Compania nu mai putea îndeplini integral, din propria producție, obligațiile asumate față de partenerii comerciali.
Explozii în Dunăre și patru barje scufundate pentru câteva zile de curent
În încercarea de a împiedica oprirea completă a centralei, autoritățile au recurs la măsuri fără precedent.
Forțele Navale Române au executat explozii controlate pe brațul Bala, pentru dislocarea unor stânci și redirecționarea unei cantități mai mari de apă către Dunărea Veche și zona de captare a centralei. În operațiune au fost folosite aproximativ 180 de kilograme de exploziv.
Ulterior, patru barje încărcate cu piatră au fost scufundate controlat, formând o barieră subacvatică menită să reducă debitul pierdut pe brațul Bala și să trimită mai multă apă spre Cernavodă.
Intervențiile au ridicat temporar nivelul apei la aspirația pompelor și au permis Unității 2 să mai funcționeze câteva zile. Ministrul Apărării, Radu Miruță, declara în timpul operațiunii că „orice zi în care centrala funcționează este un câștig”.
Câștigul a fost însă temporar. Pe 13 august, scăderea Dunării a obligat Nuclearelectrica să oprească și ultimul reactor aflat în producție.
Dunărea are mai puțin de 40% din debitul normal al lunii august
La 27 august, debitul Dunării la intrarea în România, în secțiunea Baziaș, ajunsese la 1.450 de metri cubi pe secundă. Media multianuală a lunii august este de 3.900 de metri cubi pe secundă, potrivit Institutului Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor.
Așadar, chiar și după o ușoară creștere față de zilele precedente, fluviul transportă mai puțin de 40% din cantitatea de apă obișnuită pentru această perioadă.
Guvernul a aprobat între timp noi intervenții: dragarea de urgență a Dunării în zona Cernavodă, construirea unui epiu care să dirijeze apa către canalul Dunăre–Marea Neagră și deversări suplimentare din acumulările de pe râul Olt.
Măsurile urmăresc atât repornirea centralei, cât și evitarea repetării crizei. Problema de fond rămâne însă nerezolvată: principala investiție hidrotehnică de pe brațul Bala, aprobată în 2024 și evaluată la peste un miliard de lei, nu a fost finalizată.
Ungaria a scufundat două nave. Bulgaria a redus producția nucleară pentru prima dată în 52 de ani
Criza nu este exclusiv românească. Centrala nucleară Paks, care furnizează aproape jumătate din electricitatea Ungariei, a coborât la începutul lunii august la puțin peste 10% din capacitate.
Pentru a evita oprirea totală, autoritățile maghiare au construit un prag subacvatic și au scufundat două barje în Dunăre, după modelul intervenției din România. Creșterea nivelului apei și lucrările hidrotehnice au permis centralei Paks să revină la capacitate maximă pe 26 august.
Bulgaria a fost nevoită să reducă cu aproximativ 120 MW puterea Unității 5 de la Kozlodui. A fost prima reducere provocată de condițiile hidrologice extreme în cei 52 de ani de funcționare ai centralei.
În Serbia, producția hidrocentralelor de la Porțile de Fier a scăzut puternic, în timp ce nivelul redus al apei afectează navigația, transportul de mărfuri și agricultura în mai multe state dunărene.
De ce are nevoie o centrală nucleară de atât de multă apă
Reactoarele nucleare nu se opresc pentru că apa Dunării ar intra direct în procesul nuclear, ci pentru că centralele au nevoie de cantități uriașe de apă pentru răcirea instalațiilor și condensarea aburului folosit la producerea electricității.
Reactoarele CANDU de la Cernavodă folosesc apă grea în circuitul nuclear, însă depind de apa Dunării pentru sistemele tehnologice și de răcire. Dacă nivelul fluviului coboară sub anumite limite, pompele nu mai pot funcționa în parametrii necesari, iar unitățile trebuie oprite preventiv.
Un studiu publicat în 2025 în revista de specialitate Energy Policy, intitulat „Atomic Rivers”, arată că problema nu este accidentală. Reduceri ale producției nucleare provocate de secetă sau de încălzirea râurilor au fost documentate în România, Ungaria, Franța, Germania, Elveția, Belgia și Spania.
Centralele nucleare furnizează energie stabilă și cu emisii reduse de carbon, dar nu sunt imune la schimbările climatice. Verile mai fierbinți reduc debitele și încălzesc apa rămasă, diminuând simultan cantitatea disponibilă pentru răcire și capacitatea râurilor de a prelua apa evacuată de centrale.
Europa vrea de două ori mai multă electricitate, dar are râuri tot mai mici
Criza Dunării izbucnește într-un moment în care Uniunea Europeană își propune să dubleze aproape ponderea electricității în consumul final de energie.
Planul european pentru electrificare, prezentat pe 17 iulie, stabilește o țintă orientativă de 46% până în 2040, față de aproximativ 23% în prezent. Comisia Europeană estimează că atingerea obiectivului ar putea reduce factura anuală a importurilor de combustibili fosili cu până la 260 de miliarde de euro.
Problema este infrastructura. Aproximativ 40% dintre rețelele europene de distribuție au peste 40 de ani, iar Comisia estimează că sunt necesare investiții de 584 de miliarde de euro până în 2030.
Europa vrea să alimenteze cu electricitate mașinile, încălzirea locuințelor și tot mai multe procese industriale, dar trebuie să facă acest lucru cu rețele îmbătrânite și cu surse de producție afectate tot mai des de secetă, caniculă și lipsa apei.
Inteligența artificială aduce un nou consumator uriaș
Peste această presiune se suprapune dezvoltarea accelerată a centrelor de date. Acestea au nevoie de energie fără întrerupere, 24 de ore din 24, dar și de sisteme puternice de răcire.
Agenția Internațională pentru Energie estimează că consumul global de electricitate al centrelor de date va crește de la aproximativ 485 TWh în 2025 la circa 950 TWh în 2030. Consumul centrelor dedicate inteligenței artificiale ar urma să se tripleze.
În Europa, cererea de energie a centrelor de date este estimată să crească cu aproximativ 70% până la sfârșitul deceniului. Spre deosebire de automobilele electrice sau de consumul casnic, marile centre de date se concentrează în anumite zone și pot bloca local capacitatea rețelelor.
Astfel, Europa trebuie să producă mai multă electricitate stabilă exact în momentul în care energia nucleară este lovită de lipsa apei, hidrocentralele produc mai puțin, iar transportul combustibililor pe marile fluvii devine mai scump.
Avertismentul care depășește criza de la Cernavodă
Oprirea reactoarelor nu înseamnă că România rămâne imediat fără electricitate. Necesarul este acoperit din producția pe gaze, cărbune, surse regenerabile și importuri. Dispariția temporară a peste 1.400 MW de producție constantă mărește însă dependența de importuri și presiunea asupra prețurilor, în special seara, când producția fotovoltaică dispare.
Criza ridică și o întrebare dificilă înaintea construirii reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă: poate România extinde producția nucleară fără să rezolve mai întâi problema alimentării cu apă?
Nuclearelectrica susține că lucrările hidrotehnice planificate pe brațul Bala ar putea asigura apa necesară funcționării a patru reactoare. Întârzierea proiectului a lăsat însă centrala dependentă, în vara anului 2026, de explozii, dragări și barje scufundate în grabă.
Concluzia formulată de un specialist citat de Libération sintetizează întreaga criză: „Am refuzat să admitem că apa este o resursă limitată.”
This site uses Titan Security to reduce spam. Learn how your comment data is processed .