Ce au descoperit cercetătorii despre copiii care preferă să se joace singuri

Un nou studiu arată că un copil care preferă să se joace singur nu este neapărat singuratic. Un nou studiu arată că, pentru unii copii, timpul petrecut singuri este pur și simplu o alegere și nu un semn că au probleme în relațiile cu ceilalți, scrie Mediafax.

Cercetătorii de la Universitatea din Georgia, Statele Unite, au descoperit că unii copii care aleg frecvent să se joace singuri pot fi mulțumiți de prieteniile lor și de locul pe care îl ocupă în grupul de colegi. Un element important este însă sentimentul de apartenență.

Studiul a inclus 473 de elevi cu vârste între 9 și 11 ani, din mai multe școli primare din statul Georgia. Copiii au fost întrebați despre colegii care preferă să se joace singuri, dar și despre relațiile lor cu prietenii și cu restul clasei.

Cercetătorii au observat o diferență importantă între copiii care aleg să fie singuri, dar se simt în continuare parte din grup, și cei care nu consideră că apartenența este importantă.

Copiii din prima categorie erau, în general, mulțumiți, în mare măsură, de prieteniile lor apropiate și de relațiile cu ceilalți colegi. Ei pot accepta invitații la activități și pot rămâne conectați social, dar se simt suficient de confortabil pentru a refuza uneori și pentru a petrece timp singuri.

„Preferă să fie singuri și să-și facă treaba decât să se joace cu colegii lor, dar au totuși și cealaltă medalie a faptului că se înțeleg bine cu ceilalți”, a declarat Rachael Pfanz, autoarea corespondentă a studiului și psiholog la școala primară, într-un comunicat de presă.

În schimb, situația este diferită pentru copiii care nu consideră important să facă parte din grup. Aceștia au raportat mai des relații mai slabe atât cu prietenii, cât și cu ceilalți colegi.

Cercetătorii spun că, dacă un copil refuză constant invitațiile la joacă și activități, există riscul ca, în timp, să primească tot mai puține invitații. Astfel, izolarea poate deveni treptat o problemă. Copilul poate ajunge să fie nemulțumit de viața sa socială.

„Sunt lucruri pe care le facem pentru că știm ce este bine pentru noi. Interacțiunea socială este la fel. Refuzul invitațiilor, la fel ca evitarea exercițiilor fizice, duce la rezultate mai slabe.”, a spus Michele Lease, profesor de psihologie educațională la Universitatea din Georgia și coautoare a studiului.

Studiul menționează, de asemenea, că părinții și profesorii nu ar trebui să presupună automat că un copil care se joacă singur trebuie trimis într-un grup mare.

Pentru un copil care preferă activitățile individuale, trecerea directă într-un grup numeros poate fi chiar copleșitoare. Cercetătorii recomandă mai degrabă introducerea treptată în grupuri mici, alături de copii cu interese sau comportamente asemănătoare.

„Poate nu le cereți să meargă imediat la marele meci de fotbal în curtea școlii. Este puțin copleșitor dacă deja preferă să se joace singuri.”, a spus Rachael Pfanz.

Potrivit cercetătorilor, rezultatele acestea sunt foarte importante în special pentru elevii din clasele a patra și a cincea. La vârsta aceea, grupurile de prieteni încep să devină mai stabile, iar copiii sunt tot mai atenți la cine alege să stea singur și cine este, de fapt, exclus de ceilalți.