Cum încearcă tinerii specialiști să salveze ultimele case cu acoperiș de paie din Munții Apuseni

Un număr de 22 de şuri şi 5 case cu acoperiş de paie din Întregalde au fost documentate în cadrul celei de-a doua ediţii a Şcolii de vară „Alba Vernaculară”, printr-un proiect care are ca obiective identificarea, inventarierea, documentarea, cartarea, promovarea şi valorificarea elementelor de arhitectură vernaculară din Munţii Apuseni.

„Timp de o săptămână au fost documentate: 22 de şuri, 5 case, 3 cuptorii, 5 poieţi şi găbănaşe. S-au întocmit relevee, planuri şi detalii arhitecturale pentru 3 şuri, 2 case şi o cuptorie, precum şi un studiu de peisaj pentru zona Ilieşti-Moruşcani. S-a realizat un studiu despre Comportarea structurală a şurilor tradiţionale din lemn cu învelitoare din paie – Evaluare experimentală şi modelare numerică. S-au făcut propuneri de schimbare a funcţiunii unor şuri şi design interior. Au fost realizate interviuri cu localnicii despre credinţe, practici şi simboluri menite să protejeze adăposturile”, este bilanţul publicat, luni, de organizatori, pe pagina de Facebook a Museikon, secţie a Muzeului Naţional al Unirii (MNU) Alba Iulia.

La Şcoala de vară, desfăşurată între 25 iulie şi 1 august, au participat 30 de specialişti şi studenţi în domeniile arhitectură şi urbanism, restaurare, inginerie structurală, istorie, etnologie, design interior, film şi artă fotografică, alături de membri ai comunităţii locale.

În cadrul Şcolii de vară a fost analizată starea de conservare a construcţiilor din lemn cu învelitoare din paie şi au fost studiate tehnicile de realizare a şurilor, a şarpantelor şi a învelitorilor din paie.

La prima ediţie, desfăşurată anul trecut pe „Transapuseana”, în comunele Râmeţ, Ponor şi Mogoş, au fost cartate 34 de astfel de şuri cu acoperiş de paie, iar dintre acestea au fost studiate prin relevee de către arhitecţi cinci şuri, o casă şi un găbănaş (grajd).

Majoritatea acestora sunt construite, după cum reiese din cercetarea inscripţiilor incizate pe pereţi şi din mărturiile proprietarilor, la sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea.

Cea mai mare densitate de şuri şi case cu acoperiş de paie se află în Apuseni, unele fiind încă folosite de către proprietari, altele fiind tot mai degradate.