Părintele profesor Emilian Cornițescu, o personalitate marcantă a teologiei românești, a murit, marți, la Spitalul Floreasca din București. Emilian Cornițescu este considerat unul dintre cei mai mari teologi contemporani, el punându-și amprenta semnificativ în mediul academic românesc.
Născut la 3 ianuarie 1941 în Caraula, județul Dolj, într-o familie de preoți, a urmat Seminarul Teologic din Craiova (1956-1961) și Institutul Teologic Universitar din București (1961-1965). Și-a continuat studiile cu un doctorat în Vechiul Testament la același institut (1965-1968) și a efectuat specializări în limbile aramaică, ebraică biblică și ebraică modernă la Universitatea Ebraică din Ierusalim (1974-1975).
De-a lungul carierei, a ocupat funcții precum ghid la Mănăstirea Plumbuita (1968-1970), diacon la Biserica Antim (1970) și salariat la Cancelaria Sfântului Sinod (1971-1974). În 1975, a devenit asistent la secția biblică a Institutului Teologic Universitar din București, avansând până la poziția de profesor titular al catedrei de Vechiul Testament în 1985. A fost hirotonit preot în 1993.
Părintele Cornițescu a contribuit semnificativ la teologia românească, publicând lucrări precum „Profeții Vechiului Testament despre preoție” și „Concepția despre prietenie în cărțile didactice ale Vechiului Testament”. A fost distins cu Medalia de argint „Laureat al Premiului Nobel pentru Pace – Elie Wiesel” de către Federația Comunităților Evreiești din România.
El a îndrumat mii de studenți teologi în prestigioasa carieră academică și rămâne în istoria Bisericii Ortodoxe Române ca unul dintre cei mai importanți profesori.
