Fostul premier al României, Adrian Năstase, propune o ședință de urgență a CSAT, după retragerea unor trupe americane din România.
„O sedintă în care să discute implicațiile acestei decizii a Administrației Trump si căile de urmat”, consideră Năstase, care a analizat pe blogul său implicațiile mai largi privind această decizie.
Năstase se întreabă dacă nu cumva asistăm la sfârșitul unei „iluzii strategice”. El consideră decizia SUA drept una „inevitabilă”, având consecințe directe pentru România și flancule estic al NATO. Fostul premier consideră că e nevoie de „noi ancore” de securitate pentru țara noastră, un exemplu fiind China.
„Decizia administrației Trump de a-și reduce prezența militară în România, parte a unei strategii mai ample de reconfigurare a angajamentelor externe ale Statelor Unite, marchează un moment de cotitură pentru întreg flancul estic al NATO. Dincolo de dimensiunea militară imediată, retragerea are un profund impact politic și simbolic: ea sugerează o recalibrare a priorităților Washingtonului și o mutare a centrului de greutate al atenției sale strategice spre competiția cu China”, consideră Năstase.
„O decizie inevitabilă”
„Privită din logica politicii externe a celui de-al doilea mandat Trump, retragerea trupelor americane era, în mare măsură, inevitabilă. Președintele american a promis constant reducerea implicării SUA în teatre externe considerate „costisitoare” și „neproductive”, iar Europa – în special Europa de Est – a fost adesea percepută ca o regiune care beneficiază de garanțiile americane fără a contribui proporțional la propria securitate.
Această viziune, ancorată în principiul „America First”, conduce în mod natural la o diminuare a prezenței americane în regiune. România, deși un partener loial și predictibil al Washingtonului, nu poate face excepție dintr-o logică globală ce pune accentul pe competiția cu China și pe recalibrarea alianțelor în funcție de interesele economice americane”, transmite fostul premier.
„Consecințele pentru flancul estic și pentru România”
„Pentru Europa și mai ales pentru statele de pe flancul estic al NATO, această decizie reprezintă o problemă strategică serioasă. Prezența militară americană în România a fost nu doar o garanție de securitate, ci și un mesaj politic de descurajare adresat Moscovei. Absența acestei umbrele americane redeschide vechile vulnerabilități ale regiunii, într-un moment în care Rusia continuă să proiecteze putere în proximitatea Mării Negre și în spațiul fost sovietic.
Pentru România, mesajul este limpede: este nevoie de noi ancore de securitate. Dependenta exclusivă de parteneriatul strategic cu Statele Unite devine riscantă într-un context geopolitic fluid. Bucureștiul trebuie să caute echilibre, să consolideze cooperarea europeană în domeniul apărării și să exploreze relații pragmatice cu alte centre de putere”, punctează Năstase.
„China, un partener strategic redescoperit”
„În acest nou context, relansarea relațiilor cu China devine nu doar oportună, ci și necesară. Nu vorbim despre o substituire a garanțiilor occidentale, ci despre diversificarea relațiilor externe într-o manieră care să confere României o mai mare autonomie strategică. Beijingul rămâne un actor economic major, iar o relație pragmatică – bine calibrată și echilibrată – poate aduce beneficii economice și tehnologice semnificative.
Semnalele pentru Moscova
Ceea ce poate fi însă lucrul cel mai problematic este percepția rusă asupra acestei retrageri. La Moscova, gestul va fi interpretat, inevitabil, ca un semn de slăbiciune occidentală și, mai grav, ca o acceptare tacită a unei sfere de influență post-sovietice în schimbul unui front comun americano-rus împotriva Chinei. Este o percepție periculoasă, care riscă să reactiveze reflexele expansioniste ale Kremlinului și să amplifice presiunea asupra statelor vulnerabile din regiune – inclusiv asupra României.
Concluzie: între realism și reziliență
Retragerea trupelor americane nu trebuie privită ca un sfârșit, ci ca un test de maturitate strategică. România este chemată să demonstreze că poate gestiona complexitatea unui sistem internațional multipolar, în care garanțiile externe sunt volatile, iar echilibrul se obține prin diplomație inteligentă, cooperare regională și investiții reale în propria capacitate de apărare.
Într-un moment în care marile puteri își redesenează sferele de influență, România trebuie să devină un actor, nu doar un spațiu de tranzit al deciziilor altora”, a punctat Năstase.
Și fostul secretar general adjunct al NATO, Mircea Geoană, a vorbit de nevoia de revitalizare a relațiilor cu SUA și de o „generație” 2.0 a acordurilor (pe larg, aici).
