Sărbătorile zilei din 29 septembrie – Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Petronia
Ortodoxe
Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul; Sf. Mc. Petronia
Duminica a 19-a după Rusalii
Greco-catolice
Duminica 19 dR. Sf. cuv. Chiriac Sihastrul
Romano-catolice
Duminica a 26-a de peste an
Ss. Mihail, Gabriel şi Rafael, arhangheli
Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul
Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul este comemorat în calendarul ortodox pe 29 septembrie. Acesta provine din Corint, fiind fiul lui Ioan, un preot, și al Evdochiei. S-a născut în timpul domniei împăratului bizantin Teodosie II (408-450).
La vârsta de optsprezece ani, Chiriac a plecat la Ierusalim, unde a devenit monah, petrecând douăzeci și doi de ani în diverse comunități monahale. El relata despre propria-i viață că, în calitate de canonarh, nu a avut niciodată ocazia să vadă soarele mâncând sau să se mânie pe cineva.
Viața în pustie
La vârsta de șaptezeci de ani, Chiriac s-a retras în pustie, împreună cu ucenicul său. A devenit cunoscut pentru abilitatea sa de a tămădui bolnavii. Însă, în zona pustie Hatufa, unde s-au stabilit, se confruntau cu lipsa hranei, iar verdețurile disponibile erau extrem de amare.
Cu credință în Dumnezeu, sfântul i-a spus ucenicului să adune plantele amare și să le fiarbă. Datorită credinței sale, amărăciunea acelor verdețuri a fost transformată în dulceață, iar cei doi au reușit să se hrănească timp de patru ani în acest mod.
Minunile Sfântului Chiriac
Odată, primind pâine de la un pelerin, ucenicul a fiert verdețuri fără binecuvântarea bătrânului, iar gustul amar l-a lăsat fără glas. Chiriac, înțelegând nenorocirea, s-a rugat pentru el și, prin Sfintele Taine, ucenicul și-a recăpătat vocea.
Pe parcursul vieții sale, Cuviosul Chiriac a fost solicitat de monahii unei mănăstiri fondate de Sfântul Hariton, care sufereau din cauza lipsurilor și bolilor. Aceștia credeau că prezența lui va aduce mângâiere și le va înlătura necazurile.
Misiunea în mănăstire
Cuviosul s-a mutat în mănăstire, locuind într-o peșteră sihăstrească, fosta reședință a lui Sfântul Hariton. La vârsta de nouăzeci și nouă de ani, el a decis să se retragă din nou, rămânând în liniște încă opt ani. Apoi, la cererea fraților săi, s-a întors la vechea sa peșteră.
Chiriac, în ciuda vârstei înaintate, continua să se angajeze în activități religioase și duhovnicești. Era cunoscut ca un bărbat blând, înțelept și bun, având o puternică conexiune cu Duhul Sfânt și fiind plin de daruri divine.
Finalul vieții și moartea
Într-o zi, Domnul a hotărât că era timpul să-l cheme la odihna veșnică. Sfântul a fost cuprins de o boală și a stat câteva zile în suferință. În ultimele sale momente, acesta a chemat egumenul și frații, predicându-le despre mântuire și binecuvântându-i. Apoi, îndreptându-și privirea către cer, s-a rugat pentru toți, predându-și sufletul Domnului în ziua de 29 septembrie.
Chiriac a trăit un număr impresionant de 109 ani. Frații l-au îngropat cu multă durere, slăvindu-l pe Dumnezeu prin psalmi și cântări, rememorând toate sacrificiile și ostenelile sale de-a lungul vieții.
