Radonul este un gaz radioactiv natural, incolor, inodor, care poate pătrunde în locuințe fără a fi detectat. Potrivit evaluării europene, România se situează printre primele poziţii în Europa cu privire la valoarea medie raportată pentru concentraţiile de radon măsurate în aerul interior, din perspectiva riscului de radon în clădiri.
În Europa există numeroase zone cu potențial ridicat de expunere la radon. În România se evidențiează mai ales zonele Transilvaniei, Banatului și Bucovinei, cu rezerve de uraniu și ape geotermale.
Factor de risc pentru boli pulmonare
Oamenii de știință arată că principalul factor de risc pentru dezvoltarea cancerului pulmonar este fumatul. În rândul nefumătorilor, cancerul pulmonar reprezintă aproximativ 15–25 la sută din totalul cazurilor.
„Agenția Internațională pentru Cercetare în Domeniul Cancerului (IARC) enumeră mai mulți agenți carcinogeni de mediu implicați în apariția cancerului pulmonar, printre care se numără radonul din interiorul locuințelor, poluarea aerului, arsenicul, cromul, azbestul, nichelul, cadmiul, beriliul, siliciul și emisiile diesel”, arată oamenii de știință într-o cercetare publicată de Universitatea din Barcelona, cu titlul „Radonul și cancerul pulmonar. Tendințe curente și perspective pentru viitor” (2022).
Ipoteza că radonul și produșii săi de dezintegrare ar fi responsabili de incidența crescută a cancerului pulmonar a fost formulată încă din 1913, pe baza observațiilor care au vizat muncitorii din minele de argint și uraniu din Germania.
Relația dintre radon și cancerul pulmonar a fost confirmată ulterior de alte studii realizat.
„Riscul de deces prin cancer pulmonar poate crește de 20–25 de ori la fumătorii expuși la concentrații de radon care depășesc 200 Bq/m³”, mai arată oamenii de știință.
Solul și apele subterane sunt gazde ale radonului
Radonul-222 (²²²Rn) este un gaz radioactiv care apare în mod natural ca produs de dezintegrare al uraniului-238. Potrivit oamenilor de știință, concentrația sa în interiorul locuințelor este strâns legată de conținutul de uraniu al rocilor din scoarța terestră aflate sub clădiri. Principala sursă de radon din aer este solul, unde concentrațiile pot fi foarte ridicate, în special în zonele cu minereuri de uraniu, roci fosfatice și roci metamorfice, precum granitul, gnaisul și șisturile.
Radonul a fost identificat și în apele de suprafață, unde concentrațiile sunt, în general, sub 4.000 Bq/m³. În schimb, apele subterane pot conține niveluri mult mai ridicate de radon dizolvat.
În aerul exterior, concentrațiile de radon sunt relativ scăzute și pot varia zilnic, chiar și în aceeași zonă, însă în spațiile închise acestea se pot acumula.
Radonul din interiorul clădirilor reprezintă cea mai importantă sursă de radiație naturală pentru populație.
„Radonul pătrunde în clădiri prin fisuri, crăpături și zone de îmbinare defectuoasă ale fundațiilor și materialelor de construcție. De regulă, presiunea din interiorul clădirilor este mai mică decât cea din sol, ceea ce favorizează aspirarea radonului din subsol către spațiile locuite”, arată cercetarea.
Zonele afectate din România
În România, mai multe cercetări realizate au vizat prezența radonului în anumite zone și riscurile pentru populație. Unele dintre acestea s-au concentrat pe foste centre miniere de exploatare a uraniului dar și pe zone cu ape geotermale, ușor radioactive.
Fostul centru minier Băița–Ștei (județul Bihor) a cuprins cea mai mare rezervă de uraniu din România, estimată la 450.000 de tone de minereu cu conținut ridicat de uraniu.
„Măsurători preliminare ale radonului în interior (probe punctuale – grab samples), realizate în satele situate pe traseul transportului minereului (Băița Plai – Ștei), au indicat concentrații ridicate de radon, de până la 5.000 Bq/m³. Noul rezultat obținut în cadrul acestui studiu, în sezonul de primăvară, de 252 Bq/m³, este comparabil cu mediile anuale de 241 Bq/m³ și 229 Bq/m³, obținute anterior, dar este de peste două ori mai mare decât valoarea medie de 126 Bq/m³, calculată pentru România”, arăta un studiu publicat de Universitatea Babeș-Bolyai.
Harta zonelor de risc din România
Pe baza datelor geologice și a studiilor naționale, au fost identificate mai multe zone din România cu potențial ridicat de expunere la radon, potrivit platformei radon.ro.
În Munții Apuseni sunt indicate zonele Abrud–Zlatna–Roșia Montană, Câmpeni și Băița. În Munții Banatului sunt menționate arealele Oravița–Anina și Moldova Nouă, potrivit radon.ro.
În Carpații Orientali sunt semnalate zonele Gheorgheni–Grințieș, Borsec și Toplița, unde fâșiile cristaline din bazinul Bistriței și rocile vulcanice favorizează apariția radonului. În Dobrogea de Nord sunt indicate zonele Tulcea–Măcin–Nalbant și Jurilovca, asociate unui masiv granitic vechi, cu potențial radiologic crescut. În Munții Poiana Ruscă sunt menționate arealele Rusca Montană–Hălmagiu și Sebeș.
Zone cu potențial mediu spre ridicat sunt considerate Munții Făgăraș și Parâng, în special zonele cu roci granitice. Podișul Someșan și unele zone din Transilvania. Zone din Subcarpații Vrancei și Buzăului, cu soluri formate din roci cu conținut variabil.
Cum aflăm dacă avem radon în casă
Nivelul radonului din interior depinde de tipul construcției, obiceiurile de ventilare, variațiile sezoniere și condițiile meteorologice zilnice. Potrivit specialiștilor, deoarece radonul este de aproximativ nouă ori mai dens decât aerul, acesta tinde să se acumuleze în zonele inferioare ale clădirilor, cum sunt subsolurile și parterele. Estimarea valorii medii anuale a radonului din interior necesită măsurători pe termen lung.
„Există mai multe metode de măsurare, însă Organizația Mondială a Sănătății recomandă utilizarea detectoarelor alfa cu urme (track-etched alpha detectors) pentru o perioadă de cel puțin trei luni. Abordarea problemei radonului este importantă atât în cazul clădirilor noi, prin măsuri de prevenție, cât și în clădirile existente, prin măsuri de reducere sau remediere. În cazul acestora din urmă, concentrațiile de radon pot fi reduse, de regulă, cu costuri moderate, prin soluții precum ventilarea spațiului de sub pardoseală, puțuri de radon sau sisteme de presurizare a solului”, arată cercetarea publicată de Universitatea din Barcelona.
Specialiștii recomandă ca testarea să fie făcută cu detectoare pasive pe o perioadă lungă (3-12 luni), în camera unde se petrece cel mai mult timp (de obicei dormitorul sau sufrageria).
Dacă nivelul concentrației de radon depășește 300 Bq/m³, trebuie luate măsuri.
Ventilația forțată a subsolului sau realizarea unui sistem de depresurizare sub placa de beton. Detectoarele de radiații (Radon) se găsesc în comerț și costă între 110 lei și până la 2.000 de lei.
