Un vortex polar care a fost observat în urmă cu aproximativ o lună, deasupra Polului Nord ne arată, conform specialiștilor, ce fel de iarnă vom avea. Meteorologii au mai observat astfel de evoluții în iarna dintre 1981 și 1982, atunci când totul a debutat cu o încălzire ciudată a vremii, iar apoi a urmat o iarnă extrem de grea cu ninsori și vreme foarte rece, informează Severe-Weather.eu.
În prezent, observăm o evoluție neobișnuită a vortexului polar în stratosfera de deasupra Polului Nord. Acest fenomen are implicații asupra evoluției viitoare a vremii și este, de asemenea, legat de modul în care se vor dezvolta tiparele meteorologice în Statele Unite, Canada și Europa în următoarele săptămâni și chiar până în iarna 2025/2026.
Fenomenul a fost observat în septembrie, iar de atunci, vortexul polar a înregistrat o evoluție destul de neobișnuită și ar putea fi unul dintre factorii imprevizibili ai sezonului de iarnă care urmează.
Vortexul polar joacă întotdeauna un rol important în timpul sezonului de iarnă în ceea ce privește evoluția vremii de la o zi la alta și de la o săptămână la alta. Însă anul acesta, acesta începe să fie neobișnuit de slab, ceea ce permite un model meteorologic mai dinamic, cu implicații pe termen lung care par favorabile dacă vă place o iarnă mai rece și mai înzăpezită.
Cel mai bun mod de a înțelege vortexul polar este să îl vizualizați. Dar, în termeni simpli, este doar un nume care descrie circulația largă din timpul iernii în emisfera nordică (și sudică).
Mai jos, puteți vedea o imagine tridimensională a vortexului polar. Axa verticală este mult îmbunătățită pentru o mai bună prezentare vizuală. În acest fel, puteți vedea foarte bine structura reală a vortexului polar și modul în care acesta este conectat la nivelurile inferioare și la sistemele de presiune.
Vârtejul polar se întinde pe mai multe straturi ale atmosferei. Stratul inferior se numește troposferă, unde au loc toate fenomenele meteorologice. Dar deasupra acestuia se află stratosfera, un nivel mai adânc și mai uscat, care găzduiește și stratul de ozon.
Acest sistem se întinde pe verticală din troposferă, unde se formează vremea de zi cu zi, până în stratosferă. Din acest motiv, specialiștii împart vortexul în două componente: vortexul stratosferic (superior) și vortexul troposferic (inferior). Cele două pot acționa independent, dar împreună controlează circulația aerului rece și traiectoria fronturilor atmosferice pe timpul iernii.
Vortexul Polar în creștere
Conform hărților stratosferice de presiune și temperatură, vortexul se află în proces de dezvoltare, însă prezintă o structură anormală: presiunile ridicate de pe partea pacifică îl împing din centru, reducându-i forța. Această anomalie limitează întărirea sa și îl face instabil.
În analizele pe verticală, presiunile negative din stratosferă se conectează cu structuri similare din troposferă, indicând transmiterea perturbațiilor către vremea de la suprafață.
Totodată, hărțile de presiune pentru următoarele 5 zile arată un blocaj atmosferic de tip anticiclonic în zona Groenlandei, suficient de puternic pentru a fragmenta vortexul inferior în mai multe nuclee. Un astfel de tipar favorizează vreme schimbătoare în estul Statelor Unite și în anumite regiuni ale Europei, cu transport mai ușor al aerului rece dinspre latitudinile înalte.
Pentru început de octombrie, hărțile termice indică abateri negative în estul SUA, însă masele de aer rece nu sunt încă foarte puternice. Specialiștii subliniază că același scenariu, produs în noiembrie- decembrie, ar fi dus la episoade de iarnă severă.
Explicația este esențială: un vortex puternic duce la jet stream stabil, iar aerul rece rămâne blocat în zona arctică (asta înseamnă ierni blânde în SUA și Europa), în timp ce un vortex slab duce la jet stream ondulat, iar aerul rece coboară spre latitudinile temperate (ceea ce înseamnă ierni reci, cu episoade de viscol și ninsori). În prezent, vortexul este clar în a doua categorie.
Schimbările atmosferice deja vizibile
Viteza vântului din stratosferă, principalul indicator al forței vortexului, este, conform hărților GEFS, mult sub normal și va rămâne așa cel puțin două săptămâni. Acest semnal confirmă un vortex slăbit și vulnerabil.
Predictibil, acest lucru este reflectat în hărțile de presiune și temperatură din troposferă, care arată presiuni ridicate în zona arctică, presiuni joase în estul SUA, Pacific și părți din Europa, posibil transport repetat al aerului rece spre continente.
Europa apare și ea expusă unor coborâri de aer rece, iar modelele sugerează ca acest regim ar putea continua spre finalul toamnei, crescând șansele unei ierni active.
Pe baza hărților de prognoză pentru noiembrie, vortexul rămâne deformat, cu așa-numitul fenomen de „încălzire canadiană” în stratosferă, care menține presiuni ridicate și blochează consolidarea vortexului.
O analogie este făcută cu sezonul 1981/1982, când situația din octombrie a fost similară, culminând ulterior cu un Episod de Încălzire Stratosferică Bruscă (SSW) și cu o iarnă rece în SUA și Europa.
Prognozele pe termen lung arată un vortex sub-normal în prima parte a iernii. Deși specialiștii avertizează că nu există garanții, combinația istorică vortex slab și blocaje atmosferice nordice indică șanse crescute pentru o iarnă cu episoade reci și ninsori în estul SUA și în Europa.
