Noi descoperiri ale unor vestigii vechi de peste 6.000 de ani, aparţinând culturii Cucuteni, au fost făcute de profesorii şi studenţii Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în timpul practicii arheologice, potrivit Agerpres.
Printre descoperirile de la Cucuteni-Cetăţuia din cadrul campaniei arheologice sunt unelte din os şi piatră şi vase ceramice ornamentate aparţinând unei civilizaţii preistorice care a trăit pe teritoriul actual al României (zona de est) în urmă cu peste 6.000 de ani.
“Ne aflăm pe situl arheologic Cucuteni – Cetăţuia, din localitatea Cucuteni, în apropiere de Târgu Frumos, unde se află situl eponim al Culturii Cucuteni, unde derulăm practica arheologică de specialitate a Facultăţii de Istorie. Până în acest moment am reuşit să dezvelim o locuinţă din perioada Cucuteni. Suntem deja la a doua săptămână de practică. Ne bucurăm de unele descoperiri noi tipice unei case cucuteniene, cum ar fi foarte multe obiecte de meşteşug, greutăţi de la un război de ţesut, unelte, lame de silex, vârfuri de săgeată folosită la vânătoare. Sunt şi fragmente de ceramică, unele vase întregi, altele vase de mari dimensiuni, întregibile, foarte frumos pictate. Totodată, încercăm să desluşim arhitectura acestei case din perioada Cucuteni”, a declarat, pentru AGERPRES, Andrei Asăndulesei, lect. univ. dr. la Facultatea de Istorie din cadrul Universităţii Alexandru “Ioan Cuza” din Iaşi.
La rândul său, conf. univ. dr. Vasile Cotiugă afirmă că descoperirile făcute oferă indicii preţioase despre stilul de viaţă al celor care au trăit pe aceste meleaguri în urmă cu şase milenii.
“Este o cultură agricolă. Oamenii practicau agricultura la un nivel destul de înalt. Aveau destul de multe specii de cereale cultivate. Şi nu doar cereale. Aveau şi leguminoase, şi pomi fructiferi. Au fost descoperite de-a lungul timpului şi resturi de la aceste plante cultivate. De asemenea, se ocupau cu creşterea animalelor. Erau comunităţi foarte numeroase, foarte dinamice, comunităţi care au practicat şi meşteşuguri diverse. Cel mai important meşteşug era cel al olăritului, un meşteşug care a atins apogeul în această etapă. După cum ştim, Cultura Cucuteni a înflorit în perioada Eneoliticului, aproximativ 5.000-3.500 î.Hr., în zona estică a actualului teritoriu al României, Republica Moldova şi Ucraina centrală şi de vest. O particularitate a Culturii Cucuteni era ceramica de foarte bună calitate, cu decor pictat. Aproximativ 70% din ceramica lor a fost pictată cu motive spiralice complexe şi culori vibrante”, a declarat, pentru AGERPRES, Vasile Cotiugă.
În ciuda distrugerilor, în interiorul locuinţelor se păstrează vestigii importante ale vieţii cotidiene şi spirituale preistorice, a adăugat el.
Potrivit istoricului, nu doar ceramica descoperită în situl Cucuteni-Cetăţuia este spectaculoasă. La fel sunt şi resturile structurilor de locuire descoperite în timpul săpăturilor arheologilor.
“Deocamdată ne aflăm pe un inel de distrugere, unde pereţii sunt căzuţi la pământ şi sunt foarte puternic arşi. Lutul este ars până la cărămidă. Uneori avem arsuri în care identificăm bucăţi vitrificate de chirpici. În perioada următoare vom demonta, aşa spunem noi, arheologii, această locuinţă, până când înţelegem modul în care ea era construită. De regulă, casele erau construite din structură lemnoasă, cu structură de pai şi împletitură de nuiele cu lut. Construcţiile erau incendiate – o caracteristică a locuinţelor cucutenienilor. Până în acest moment nu ştim foarte clar dacă le ardeau intenţionat sau dacă au avut loc incendii accidentale. Mai degrabă credem că era o ardere intenţionată, controlată, care ajungea la temperaturi foarte mari. Tehnica ne este, deocamdată, cvasinecunoscută”, a explicat Andrei Asăndulesei.
Istoricii au menţionat că aşezarea preistorică descoperită la Cucuteni-Cetăţuia nu a putut fi foarte mult cercetată pentru că a fost foarte grav afectată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
“Acolo au fost foarte multe puncte de tragere, iar zona a fost afectată de bombardamente. Cercetările care au urmat după aceea au condus aproape în întregime la tot ce se mai putea cerceta. În momentul respectiv, arheologii au descoperit două şanţuri de apărare. Ei au socotit la vremea respectivă, adică prin anii 1965, că aşezarea se întinde până la aceste două şanţuri de apărare. Noi ne-am pus mereu întrebarea de ce s-ar fi oprit acolo aşezarea, pentru că terenul permitea dezvoltarea şi pentru că am mai găsit aşezări cucuteniene care erau mult mai mari. În ultimii ani, prin prospecţiuni arheologice magnetometrice am constatat că locuirea este mult mai extinsă şi am mai descoperit încă trei şanţuri de apărare”, a explicat Vasile Cotiugă.
Prin prospecţiuni noninvazive, prospectări geofizice, aeriene sau scanări LiDAR, în ultimii ani arheologii au reuşit să vadă pe sub pământ cum erau dispuse structurile cucutenienilor, fapt care indică, spun cei doi profesori ieşeni, că era o civilizaţie foarte bine organizată.
“În urma acestor măsurători s-a dovedit că situl este mult mai mare decât se considera şi că nu este complet cercetat, aşa cum ştiam noi din literatura de specialitate. Prospectările magnetometrice, în special, au confirmat o extindere spre est a acestui sit care ajunge spre 5 hectare, cu multe alte structuri de locuire, foarte multe case arse organizate foarte bine pe şiruri, avem un soi de tramă stradală, avem anexe ale acestor gospodării, am putut chiar identifica şi cuptoarele de ars ceramică. Ele au o amprentă deosebită în aceste hărţi geofizice şi magnetometrice pe care am reuşit să le obţinem noi”, a spus Andrei Asăndulesei.
