Kievul și jurisdicția Bisericii Ortodoxe Române
Începând din luna martie, Biserica Ortodoxă Română (BOR) a purtat discuții cu autoritățile ucrainene și liderii ortodocși din Ucraina referitor la recunoașterea jurisdicției sale în acest teritoriu. Scopul Patriarhului Daniel este de a extinde, pentru prima dată după al Doilea Război Mondial, jurisdicția BOR pe teritoriile locuite de români, din Republica Moldova și Ucraina, în încercarea de a recupera bisericile românești, împreună cu enoriașii acestora.
Primăvara aceasta, mitropolitul Epifanie al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, desprinsă de Mitropolia Moscovei, a afirmat ferm că „numai Biserica Ortodoxă a Ucrainei are jurisdicție canonică asupra întregului teritoriu recunoscut al Ucrainei”. Aceasta reacție reflectă răspunsul critic la poziția liderilor ortodocși români din 2020, când BOR a amânat recunoașterea bisericii ucrainene care s-a separat de rusă. BOR a justificat întârzierea cu argumentul că în Ucraina există 130 de parohii ortodoxe românești, în special în zona Bucovinei de Nord, aflată sub jurisdicția Bisericii Ucrainene, care se află încă sub Patriarhia Moscovei.
Interzicerea Bisericii Ortodoxe Ruse în Ucraina
Pe 20 august, Parlamentul Ucrainei a adoptat o lege care interzice Biserica Ortodoxă Rusă în țară. Similar cu situația din Republica Moldova, o parte semnificativă a ortodoxiei ucrainene a fost influențată de Moscova, iar în multiple lăcașuri de cult din Ucraina se continuă slujba în limba rusă.
Legea oferă comunităților religioase legate de biserica pro-rusă un termen de nouă luni pentru a întrerupe complet legăturile cu Patriarhia Moscovei. În același timp, Biserica Ortodoxă autocefală din Ucraina încearcă să atragă enoriașii vorbitori de limbă română.
Conceptul de „lume ucraineană”
Profesorul Radu Carp subliniază că, în discursul său de la Cernăuți, mitropolitul Epifanie a introdus conceptul de „lume ucraineană”, în contrast cu „lumea rusească”. Aceasta ideologie are scopul de a extinde influența Ucrainei nu doar cultural, ci și geopolitic, militând împotriva ideii de suveranitate rusești în zonele cu comunități vorbitoare de limbă rusă. Mitropolitul Epifanie consideră că și etnicii români din Ucraina ar trebui să fie parte din această „lume ucraineană”.
În viziunea sa, etnicii români din Ucraina se orientează spre România, în contrast cu structurile de influență rusească. Această diviziune între „lumea rusească” și „lumea ucraineană” stă în opoziție cu proiectul european care promovează libertatea religioasă și mizează pe o federalizare mai eficientă decât pe structurile naționale rigide.
Noul naționalism radical în context european
Noul naționalism radical care se dezvoltă în Uniunea Europeană căpăta un sens diferit în Ucraina, unde țara luptă pentru supraviețuire și pentru alegerea propriului parcurs. Vecinii Ucrainei ar putea manifesta mai multă răbdare în această situație complexă. În plus, Patriarhul Daniel observă că este un moment favorabil pentru BOR să reconstruiască legăturile cu Bucovina de Nord, unde până la al Doilea Război Mondial a funcționat Mitropolia din Cernăuți, înființată la sfârșitul secolului al 19-lea în vremea habsburgică.
În Ucraina există 130 de parohii ale etnicilor români, multe dintre acestea rămânând sub influența Moscovei, în timp ce altele s-au alăturat Mitropoliei Basarabiei, aflată în cadrul BOR. Biserica Ortodoxă Română a reînființat această mitropolie în 1992, însă recunoașterea din partea Chișinăului a venit abia în 2001. BOR a demonstrat adesea o eficiență mai mare în extinderea influenței românești în regiunile care au fost sub administrarea sa în perioada interbelică, în comparație cu acțiunile statului român.
Provocările pentru Kiev
Recunoașterea Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina este condiționată de voința politică de la Kiev și de viziunea președintelui Volodimir Zelenski asupra relațiilor cu vecinii. Deși România a devenit un partener strategic pentru Ucraina, facilitând tranzitul cerealelor ucrainene și furnizând armament pe frontul de est, aceste aspecte nu constituie motive suficiente pentru ca Kievul să recunoască drepturile BOR în țară.
Kievul se confruntă cu o dilemă dificilă: a interzis Biserica Rusă și acum nu poate accepta Biserica Română, chiar dacă enoriașii ar trebui să beneficieze de aceleași drepturi. De asemenea, Ucraina este precaută în fața propagandei rusești și preferă să se distanțeze și de cea românească, având în vedere provocările prezentului și posibilele amenințări viitoare.
