Creşterea economică a României din perioada 2022-2024 ar fi fost mai mică cu 1,2 puncte procentuale fără Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), se arată în publicaţia Băncii Naţionale a României Caiete de studii nr 66 -„Fondurile europene şi investiţiile publice în România: implicaţii ale încheierii PNRR asupra creşterii economice”.
Potrivit autorilor, fondurile europene, atât cele aferente PNRR, cât şi cele din cadrul financiar multianual standard, au contribuit la atenuarea efectelor adverse ale pandemiei COVID-19 şi au facilitat redresarea economică, scrie Agerpres.
„Analiza empirică indică faptul că o creştere cu 1 punct procentual din PIB a fondurilor structurale şi de coeziune este asociată, în medie, cu un impact contemporan de aproximativ 0,5 puncte procentuale asupra creşterii PIB, la care se adaugă efecte ulterioare de antrenare. Totodată, rezultatele subliniază rolul esenţial al cadrului instituţional: în economiile cu instituţii slabe, impactul fondurilor europene este limitat, în timp ce îmbunătăţirea calităţii instituţionale amplifică semnificativ efectele asupra creşterii economice, în linie cu literatura de specialitate. În ceea ce priveşte PNRR, prin construirea unei serii contrafactuale a PIB în cazul României, s-a constatat că în absenţa acestuia – respectiv a celor 1,6% din PIB cheltuite -, creşterea economică din perioada 2022-2024 ar fi fost mai redusă cu până la 1,2 puncte procentuale”, susţin autorii studiului.
Aceştia subliniază că criza de sănătate publică a amplificat vulnerabilităţile economice existente, atât la nivel naţional, cât şi global, generând efecte socio-economice semnificative şi evidenţiind necesitatea consolidării capacităţii de reacţie la şocuri viitoare. În acest context, Comisia Europeană a lansat programul Next Generation EU, având ca pilon central Mecanismul de Redresare şi Rezilienţă, pe baza căruia au fost concepute Planurile Naţionale de Redresare şi Rezilienţă (PNRR).
„Implementarea PNRR a fost însă afectată de întârzieri, pe fondul suprapunerii cu şocuri adverse majore – inclusiv creşteri generalizate de preţuri generate de perturbări ale lanţurilor globale de aprovizionare şi de războiul din Ucraina -, precum şi al limitărilor privind capacitatea administrativă de implementare a acestor programe. În cazul României, aceste dificultăţi s-au reflectat într-o dinamică lentă a investiţiilor şi reformelor, ceea ce a condus la întârzieri în transmiterea cererilor de plată şi, ulterior, la renegocierea PNRR. În plus, dată fiind încheierea în august 2026 a acestui program, revizuirea a implicat inclusiv reducerea componentei de împrumuturi, cu aproximativ 2 la sută din PIB. Cu toate acestea, în termeni de fonduri efectiv cheltuite, România se situa la finele anului 2024 uşor peste nivelul altor economii din regiune, precum Polonia, Ungaria sau Cehia”, se arată în studiu.
Lucrarea analizează, de asemenea, perspectivele macroeconomice asociate încheierii PNRR după anul 2026. Pe de o parte, în linie cu experienţa CFM anterioare (Cadru Finnciar Multianual), se conturează riscul unui impact advers asupra creşterii economice, prin comprimarea investiţiilor totale, în condiţiile în care sectorul privat dispune de o capacitate relativ redusă de compensare, iar spaţiul fiscal al sectorului public este, la rândul său, limitat.
„Totuşi, şocul finalizării PNRR este de aşteptat să fie parţial atenuat de suprapunerea mai multor factori: persistenţa efectelor proiectelor deja implementate, impactul reformelor structurale incluse în PNRR – menite să sporească rezilienţa economiei -, la care se adaugă demararea unor programe investiţionale alternative, precum SAFE. În cazul acestuia din urmă, setul de multiplicatori estimaţi şi ipotezele impuse a priori – în special absorbţia integrală – implică un posibil impact cumulat asupra creşterii economice, inclusiv efecte de antrenare, de 1,4-3,5 puncte procentuale până în anul 2030. Având însă în vedere incertitudinile legate de alocări, condiţionalităţi şi calendarul de implementare pentru România, rolul programului SAFE este tratat cu prudenţă, ca factor potenţial compensator, dar nu ca ipoteză de bază în scenariile cantitative”, se precizează în studiu.
De asemenea, autorii menţionează că, până la sfârşitul lunii noiembrie 2025, România a atras aproximativ jumătate din alocarea renegociată a PNRR, în cuantum de 21,4 miliarde euro.
„În ipoteza absorbţiei integrale a fondurilor PNRR rămase până în anul 2026, respectiv 2,7% din PIB, se poate anticipa un impact asupra creşterii economice în anul 2026 de peste 1 punct procentual din PIB, având în vedere magnitudinea multiplicatorilor estimaţi în prezenta lucrare. Această valoare trebuie însă interpretată cu prudenţă, întrucât poate fi una optimistă în raport cu limitările metodologice discutate anterior. În schimb, neatragerea fondurilor PNRR ar conduce fie la suspendarea/trenarea proiectelor de investiţii până la identificarea unor surse alternative de finanţare (ex. CFM standard sau SAFE), fie la realizarea acestora din surse proprii încă de pe parcursul anului 2026, cu impact direct şi potenţial semnificativ asupra deficitului bugetar. După anul 2026, încetarea previzibilă a fluxurilor financiare asociate PNRR – al cărui termen formal pentru finalizarea jaloanelor şi ţintelor este 30 august 2026 – implică o discontinuitate a investiţiilor publice, cu impact macroeconomic, dar care este susceptibilă a fi amortizată prin mai multe canale, reducând riscul unui „şoc investiţional” la finalul ciclului PNRR”, se arată în document.
Autorii studiului sunt Cristina Anghelescu, Daniel Dăianu, Tudor Grosu şi David Orţan.
