Creșterea discursului restrictiv în contextul reducerii migrației
De la începutul lui 2024, fluxul migranților a scăzut cu 39%, ajungând la 140.000 de persoane. Cu toate acestea, liderii europeni, atât din dreapta cât și din stânga, adoptă retorica extremelor drepte care este în circulație de peste patru decenii. Recent, Germania a anunțat restabilirea controalelor la frontierele interne, reluând astfel dezbaterea despre imigrație. Premierul laburist britanic, Keir Starmer, a vizitat Italia pentru a învăța despre strategia restrictivă aplicată de prim-ministrul Giorgia Meloni. Țările de Jos și Ungaria au cerut Comisiei Europene, în septembrie, o derogare de la politica comună de migrație, iar în Austria, subiectul a fost proeminent în campania legislativă.
Pe de altă parte, noul ministru de Interne din Franța, Bruno Retailleau, a exprimat intenția de a încheia ceea ce a denumit „dezordinea migrației”, la scurt timp după adoptarea unei legi restrictive pe acest subiect. Tot în această direcție, premierul danez, Mette Fredriksen, a afirmat că „trebuie să fim extrem de fervenți când vine vorba de imigrație”. Este evident că, la Bruxelles, nu se mai consideră tabu discuțiile pe această temă.
Contrar așteptărilor, retorica s-a intensificat
Întrebarea care se ridică este de ce există o intensificare a discursului restrictiv în contextul scăderii sosirilor de imigranți, mai ales având în vedere că miliardele de cereri de azil, deși în număr mare, rămân reduse comparativ cu populația totală a Europei, ce numără 450 de milioane de oameni. Indiferent de poziția politică, liderii europeni par a-și asuma o retorică mai dură, preluând concepte promovate de extremă dreapta.
Electorala ca motor al schimbărilor de politică
Matthieu Tardis, cercetător în cadrul unui centru de reflecție asupra migrației, observă că anunțurile oficiale în domeniul migrației sunt frecvent asociate cu perioadele electorale. De exemplu, în Germania, revenirea controlului la frontieră a fost o reacție la înfrângerea Partidului Social Democrat (SPD) în fața Alternativei pentru Germania (AfD), un partid asociat extremelor. De asemenea, s-au înregistrat evenimente negative, precum atacul din Solingen, care au amplificat preocupările legate de migrație.
În Franța, tema gestionării migrației a devenit crucială pentru guvernul actual, transformându-se într-un simbol al politicii. Această fermitate a fost utilizată ca un element central al polarizării în dezbaterea politică.
Pârghiile politice și realitatea migrației
Gerald Knaus, președintele Inițiativei Europene de Stabilitate, subliniază că măsurile recente din Germania și Austria sunt rezultatul unei istorii mai lungi de sosiri. Din 2014 până în 2023, Germania a acceptat 35% din totalul solicitanților de azil din Europa, având 2,5 milioane de persoane care au aplicat pentru statut de refugiat, din care 1,4 milioane au obținut acest statut. Aceasta reprezintă aproape jumătate din numărul total de refugiați acceptați în întreaga Europă. Austria a primit, de asemenea, un număr semnificativ de refugiați în raport cu populația sa.
Fenomenul reacției împotriva imigrației după perioade de creștere bruscă este observat istoric. Politologul Ivan Krastev, de la Centrul pentru Strategii Liberale, remarcă o tendință similară în Statele Unite, unde fiecare val migrator important a generat o întoarcere la politici mai stricte.
Impactul politicii europene asupra imigrației
Strategiile politice europene față de migrație au fost influențate de evenimentele interne și externe, dar și de dinamica electorală. Această tendință de a adopta viziuni mai dure desfășoară un contrast puternic cu realitatea statisticilor migratoare actuale. O atenție sporită asupra securității frontaliere vine cu un cost, atât social, cât și politic, în contextul unor societăți din ce în ce mai diverse.
În concluzie, chestiunea imigrației rămâne un subiect nu doar social, ci și politic, marcând tranzițiile și alegerile liderilor europeni într-un peisaj în continuă schimbare.
Contextul actual al migrației în Europa
În ultimii ani, în timp ce germanii și austriecii au respectat normele europene, alte țări, în special cele de primă intrare, precum Italia și Grecia, au evitat să primească solicitanții de azil. Aceste state au ignorat responsabilitățile asumate pe plan european, ceea ce a generat tensiuni. Ungaria a fost sancționată recent, cu o amendă de 200 de milioane de euro și o penalizare de 1 milion de euro pe zi, de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, pentru lipsa unei proceduri adecvate de protecție internațională, sporind astfel resentimentele în rândul Germaniei și Austriei față de politicile ungare.
Pactul dintre Bruxelles și Ankara
Subiectul migrației este extrem de delicat, având în vedere că Europa a întâmpinat dificultăți în a aborda această problemă într-o manieră unitară. Chiar dacă Uniunea Europeană a gestionat diverse provocări precum criza financiară, Brexitul și pandemia de Covid-19, „nu a reușit să ofere o soluție coerentă pentru criza migrației din 2015”, afirmă Sébastien Maillard de la Institutul Jacques Delors. Deși, în primăvară, Uniunea a încheiat un pact care stabilește reguli comune pentru gestionarea sosirilor de solicitanți de azil, implementarea acestora nu va începe înainte de mijlocul anului 2026. Gerald Knaus subliniază că, de ani de zile, există promisiuni de reformare a legislației, dar progresele sunt minime, ceea ce a facilitat ascensiunea partidelor extremiste de dreapta. El consideră că singurul mecanism realmente eficient a fost acordul dintre Bruxelles și Ankara, care a permis stabilirea a aproximativ 4 milioane de sirieni în Turcia.
Acorduri de migrație cu alte țări
De asemenea, Comisia Europeană a dezvoltat mai multe acorduri de migrație cu țări precum Tunisia și Egipt, deși aceste acorduri sunt adesea foarte costisitoare și pot duce la încălcări ale drepturilor fundamentale. Însă, contrar politicilor stricte împotriva migranților din alte regiuni, Europa a gestionat eficient sosirea a peste 5 milioane de refugiați ucraineni, asigurându-le integrarea fără o criză semnificativă. Acest contrast subliniază o dublă măsură în abordarea migrației, unde percepțiile asupra refugiaților ucraineni sunt mult mai favorabile decât cele pentru migranții non-europeni. Hélène Thiollet, politolog la CNRS, notează că, în ciuda retoricii negative care înconjoară migrația, „sentimentul relativ pozitiv al europenilor privind imigrarea și azilul rămâne constant pe termen lung”.
Politica migratorie a Uniunii Europene
Virginie Guiraudon, cercetător la CNRS, argumentează că modul în care Europa a structurat politica sa de migrație contribuie la situația prezentă. De-a lungul ultimelor trei decenii, ministerele de interne au consolidat controlul asupra acestui subiect, transformând migrația într-o problemă strict de securitate. În trecut, abordările statale includeau un spectru mai larg, luând în considerare aspecte economice, sociale și diplomatice. Această concentrare exclusivă asupra intrărilor ilegale oferă o viziune incompletă asupra complexității migrației.
Problemele interconectate ale migrației
Cu toate acestea, se cere ca „politicile migratorii să abordeze numeroase probleme precum șomajul, insecuritatea și diversele tipuri de trafic”, remarcă Guiraudon. Aceste aspecte sunt inextricabil legate, dar implică abordări mai complexe decât simplele decizii de deschidere sau închidere a frontierelor. Ivan Krastev evidențiază că, în esență, discutarea migrației este o modalitate de a reitera o altă problemă crucială, aceea a suveranității teritoriale. Este esențial ca un stat să demonstreze opiniei publice că poate controla și gestiona eficient granițele sale.
Impactul demografic asupra discursului despre migrație
Krastev mai notează că sporirea discuțiilor privind migrația este, de asemenea, o reacție la îmbătrânirea populației europene, care începe să-și piardă încrederea în propriile capacități. Odată cu sosirea imigranților din alte colțuri ale lumii și cu alte religii, europenii pot percepe că mediul lor se transformă rapid. În fața acestei realități, unele grupuri din societate pot simți un disconfort, iar partidele extremiste de dreapta se prezintă adesea ca o soluție calmantă. Această tendință este alimentată de fricile și percepțiile populației în legătură cu schimbările demografice și impactul acestora asupra societății europene.
Contextul viziunilor europene asupra imigrației
Recent, mai mulți lideri europeni și-au intensificat retorica privind imigrația. Aceștia promit cetățenilor naționali o scădere a numărului de imigranți și par să răspundă preocupărilor legate de acest subiect. Alegerea acestor partide de dreapta este adesea interpretată ca o formă de nostalgie, sugerând o întoarcere la valori și norme din trecut.
Aproape de opțiunile de migrație selectivă
În cadrul acestei retorici, liderii europeni urmăresc, de asemenea, două obiective principale: restricționarea imigrației ilegale și organizarea unei migrații selective a forței de muncă. În acest context, se face tot posibilul pentru a-i opri pe cei care doresc să ajungă în Europa, indiferent de eligibilitatea lor pentru azil. Inițiativele recente au dus la creșterea presiunii asupra Comisiei Europene de a colabora cu țări terțe pentru gestionarea eficientă a solicitărilor de azil.
Modelul Italiei și impactul externalizării
Un exemplu relevant în acest sens este colaborarea Italiei cu Albania, care reprezintă un model pe care multe alte state europene doresc să-l adopte. Aceste proiecte sunt extrem de complexe din punct de vedere legal și necesită resurse financiare considerabile. Totodată, europenii speră că aceste măsuri vor descuraja persoanele care aspiră să se alăture Uniunii Europene.
Controversele legislative și impactul asupra sistemului de drept
Însă riscurile asociate cu aceste măsuri sunt semnificative. Îngrijorările legate de întărirea legislației privind migrația pot conduce la destabilizarea normelor naționale și internaționale în domeniul azilului și protecției refugiaților. Aceasta, la rândul său, ar putea compromite statul de drept și ordinea standardelor legale, care impune ca legislația națională să fie aliniată cu dreptul internațional și european.
Pretentii politice în Franța și Europa
În special în Franța, partidele de dreapta și extremele drepte au cerut de ani de zile ca legislația națională să primeze în fața angajamentelor internaționale. Aceste viziuni sunt susținute de o fervoare politică care vizează consolidarea controlului asupra imigrației și a reglementărilor implicate în procesul de primire a refugiaților.
Perspectivele de viitor asupra migrației
Într-un climat politic marcat de dezbateri intense, este greu de prezis direcția în care se va îndrepta politica de imigrație. Potrivit analistului Sébastien Maillard, discuțiile actuale nu oferă claritate cu privire la viitor, atât în Franța, cât și în restul Europei. S-ar putea ca aceste frământări să ducă la schimbări semnificative pe termen lung în modul în care sunt gestionate problemele legate de migrație.
