Fals patriotism sau conservatorism exacerbat? Profesionistul călătoriilor dezvăluie impostura politică
Într-o eră în care pașapoartele se îmbracă în abundență de ștampile colorate și amintirile sunt adesea colecții de selfie-uri din cele patru colțuri ale lumii, figura politicului autohton devine subiect de controverse aprinse atunci când își etalează ostentativ neîncrederea în farmecul teritoriilor ce transcende granițele naționale. În acest cadru tensionat, Răzvan Pascu, specialist de renume în turism, a lansat un atac virulent la adresa unui astfel de comportament, așa-zis patriotic, ales de fostul premier Nicolae Ciucă, ilustrând prin cuvinte o dezaprobare fără perdea față de declarațiile acestuia privind opțiunile sale de vacanță.
„Mi se revolta stomacul la gândul acestor pseudo-patrioți fabricați,” exprima Pascu, cu un gust amar, pe rețeaua de socializare Facebook. Un asalt direct asupra președintelui PNL, sugerând că poziția sa e una de inflexibilitate învechită, de-a dreptul disonantă cu epoca globalizării, unde călătoriile internaționale sunt de mult accesibile și culturile străine sunt invitate să se amestece.
Este de înțeles că un politician își încurajează electoratul să sprijine turismul autohton, dar când aceasta se transformă într-o declarație rigidă, ce sfidează conceptul de explorare și învățare prin intermediul experiențelor din afara teritoriului național, întrebările încep să se învârtoșeze. Aceste îndoieli sunt cu atât mai presante atunci când Răzvan Pascu indică faptul că asemenea atitudini sunt frecvent mascate de incapacitatea de a naviga într-un spațiu multicultural și multilingvistic.
„Faptul că te limitezi să călătorești exclusiv pe teritoriul românesc poate avea ca substrat neajunsul de a te exprima în alte limbi sau de a te face înțeles dincolo de cuvinte, dorința de a fi recunoscut și de a avea un statut preponderent sau chiar de a-ți etala superioritatea într-o limbă care îți este familiară,” argumentează Pascu, care pune sub semnul întrebării sinceritatea și veridicitatea motivelor invocate de Ciucă.
Ce spune Pascu?
Remarcile lui Pascu nu se opresc aici, ci capătă și mai multă greutate atunci când sunt puse în contextul acuzațiilor de xenofobie, un cuvânt încărcat de semnificații și implicații în societatea contemporană. Această aversiune presupusă față de străini și culturi diferite poate avea rădăcini adânci într-o reticență față de schimbare și evoluție, într-un refuz obstinat de a accepta că lumea de dincolo de hotarele cunoscute nu trebuie doar vizitată, ci și înțeleasă.
Cu toate acestea, Nicolae Ciucă, cu un ton de auto-suficiență poate, a declarat că nu a simțit vreodată chemarea străinătății pentru a-și petrece timpul liber. La un post de televiziune național, fostul premier a reiterat că nu și-a dorit niciodată să-și petreacă concediul dincolo de frontierele României, adăugând, poate melancolic, poate enigmatic, că nu știe dacă o viață întreagă ar fi de ajuns pentru a explora întreaga țară. O confesiune care, în loc să îndemne la patriotism, pare mai degrabă să se transforme într-un manifest de izolare voluntară.
Nu se poate nega faptul că România este o perlă a diversității geografice și culturale, cu peisaje care te taie respirația și o istorie cu rădăcini adânci în pământul său fertil. Într-adevăr, Ciucă are dreptate când sugerează că o viață s-ar putea să nu fie suficientă pentru a sorbi toată frumusețea acestui pământ. Dar oare această recunoaștere trebuie să vină cu prețul renunțării la îmbrățișarea și aprecierea măreției altor țări?
Sărbătorile de iarnă îl vor găsi pe liderul liberal în pitoreasca Bucovină, înconjurat de tradiții și peisaje ce păstrează viu spiritul românesc. Este o alegere respectabilă, desigur, și una care reflectă, fără îndoială, o loialitate profundă față de pământul natal. Cu toate acestea, refuzul de a păși în afara confortului acestui mediu binecunoscut nu poate fi altceva decât o oportunitate ratată de creștere, înțelegere și dezvoltare personală și politică.
Concluzie
În cele din urmă, comentariul acid al lui Pascu ne pune pe gânduri: unde se termină patriotismul și unde începe naționalismul? Sunt liderii noștri modele de urmat sau prizonieri ai unor concepții învechite, incapabili să se adapteze la dinamica unei lumi în continuă schimbare? Această întrebare rămâne deschisă, invitând la reflecții și la o posibilă reconceptualizare a rolului călătoriei în viața fiecărui cetățean al lumii.
