Ancheta împotriva lui Bogdan Peșchir, acuzat că ar fi corupt alegătorii în favoarea lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale din 2024, a declanșat o dezbatere intensă. Procurorii susțin că Peșchir a cheltuit peste 1 milion de euro, inclusiv 879.521,13 USD sub formă de „gift-uri” pe TikTok și transferuri prin Revolut, pentru a influența 265 de persoane între martie 2024 și ianuarie 2025. Dar este aceasta o infracțiune sau doar o practică obișnuită de campanie? Comparația cu strategia lui Ioan Dan Niculescu din campania lui Klaus Iohannis din 2014 sugerează că acuzațiile ar putea fi fabricate la comandă, ridicând întrebări despre standardele duble în politica românească.
Acuzațiile împotriva lui Peșchir – Ce spun procurorii?
Rechizitoriul afirmă că Bogdan Peșchir a plătit influenceri și susținători pe TikTok pentru a promova candidatura lui Călin Georgescu, cu sume considerabile transferate cu mult înainte de campania oficială. Conversații precum „dacă faci live te susțin acolo” sunt prezentate ca dovezi ale unei scheme de corupere a alegătorilor, conform art. 386 din Codul Penal, care interzice oferirea de foloase pentru a determina votul. Totuși, nu există indicii clare că banii au fost condiționați explicit de actul votului, ci mai degrabă de activități de promovare – o nuanță esențială care pune sub semnul întrebării acuzația.
Campania lui Niculescu din 2014 – O strategie similară, fără consecințe
În 2014, Ioan Dan Niculescu, supranumit „Rocca”, a coordonat campania online a lui Klaus Iohannis, detaliată în articolul din „Adevărul” din 28 noiembrie 2014, „Din culisele campaniei de pe Facebook a lui Klaus Iohannis”. Niculescu a mobilizat mii de susținători pe Facebook, organizând grupuri și folosind bugete pentru promovare plătită, cu planificarea începută cu luni înainte de campania oficială. Deși nu sunt menționate plăți directe către indivizi, resursele financiare ale PNL au susținut această rețea de ”voluntari și profesioniști”. Campania a fost un succes, iar Niculescu nu a fost niciodată anchetat, deși metodele sale seamănă izbitor cu cele ale lui Peșchir.
Plata susținătorilor – Corupție sau practică electorală?
Peșchir: A oferit „gift-uri” și transferuri pe TikTok pentru a recompensa influenceri care promovau mesajele lui Georgescu. Scopul era amplificarea vizibilității candidatului, nu constrângerea votului.
Niculescu: A racolat și coordonat o rețea de susținători pe Facebook, susținuți financiar, pentru a răspândi mesajele lui Iohannis. Eforturile au fost remunerate indirect, fără a fi considerate ilegale.
Comparație: Ambele cazuri implică plăți pentru promovare, nu mită directă pentru voturi. Dacă Peșchir este acuzat de corupție, de ce Niculescu a fost lăudat pentru strategie? Diferența pare să fie doar platforma (TikTok vs. Facebook) și contextul politic.
Influența indirectă – Unde e linia legală?
Peșchir: Influencerii plătiți au creat conținut pro-Georgescu, dar alegătorii finali au decis liber, influența fiind mediată de expunerea online – similară cu orice campanie publicitară.
Niculescu: Grupurile de pe Facebook au amplificat mesajele lui Iohannis, fără a controla votul individual, bazându-se pe persuasiune, nu pe constrângere.
Comparație: Niciunul nu a forțat alegătorii să voteze, ci a folosit resurse pentru a influența opinia publică. Legea interzice coruperea directă, dar ambele strategii se încadrează în zona gri a promovării plătite, o practică acceptată în democrații.
Planificarea prealabilă – Dovadă de infracțiune sau organizare?
Peșchir: Rechizitoriul subliniază că plățile au început în martie 2024, cu opt luni înainte de alegeri, ca argument al intenției infracționale.
Niculescu: A început mobilizarea susținătorilor cu luni înainte de campania oficială din 2014, fără ca acest lucru să fie considerat ilegal.
Comparație: Ambele strategii au fost planificate în avans, o practică obișnuită pentru a construi sprijin. Dacă Niculescu a fost exonerat, de ce Peșchir este penalizat pentru aceeași abordare?
Susținerea privată vs. resursele baronilor de partid
Peșchir: A folosit fonduri personale pentru a susține un candidat, comparându-se cu Elon Musk, care a investit masiv în campania lui Trump. Nu a încălcat reglementările privind donațiile oficiale.
Niculescu: A operat cu resursele baronilor PNL, combinând fonduri private și de partid pentru a finanța promovarea lui Iohannis.
Comparație: Ambele cazuri reflectă dreptul de a susține un candidat prin resurse financiare, fie ele personale sau colective. Diferența de sursă nu justifică tratamentul diferit.
Contextul politic – De ce Peșchir e ținta?
Peșchir: Ancheta vine într-un climat tensionat, după anularea alegerilor din 2024, sugerând o posibilă motivație politică împotriva lui Georgescu și a susținătorilor săi.
Niculescu: A operat într-un context favorabil PNL, iar succesul lui Iohannis a validat strategia fără controverse legale.
Comparație: Tratamentul diferit pare influențat de conjunctură, nu de fapte. Peșchir este judecat mai dur, deși metodele sale nu diferă esențial de cele ale lui Niculescu.
Standarde duble în justiția Românească?
Cazul lui Bogdan Peșchir evidențiază o posibilă ipocrizie în justiția și politica românească. Comparația cu Ioan Dan Niculescu arată că ambele strategii (plăți pentru promovare, planificare prealabilă, influență indirectă) sunt practici electorale comune. Dacă Niculescu a fost celebrat pentru victoria lui Iohannis, de ce Peșchir este acuzat de corupție pentru aceleași principii? Fără dovezi de constrângere directă a votului, ancheta pare disproporționată și motivată politic. Într-o democrație, susținerea unui candidat prin resurse financiare este un drept, nu o crimă – un standard care ar trebui aplicat uniform.
Articol semnat – Ștefan Manolache
