Din nevoia de venituri suplimentare, polonezii care au ajuns la pensie încep să se gândească la o modalitate de a-şi creşte veniturile, respectiv o ipotecă inversă, adică o rentă viageră. Aceasta înseamnă transferul dreptului de proprietate asupra locuinţei lor către o instituţie financiară, iar în schimb primesc o plată lunară şi garanţia de a locui pe viaţă în acea proprietate.
Vârsta medie a clienţilor polonezi care apelează la această soluţie este de 76,7 ani, iar valoarea medie a unei proprietăţi transferate este de 110.000 de euro, cu o suprafaţă medie de 51,4 mp. Pe baza speranţei medii de viaţă a polonezilor, cei care apelează la această modalitate de a primi o rentă viageră mai trăiesc 11 ani.
Acest model de business este prezent în America şi în piaţa occidentală, dar este mai puţin prezent în Europa fostă comunistă. În România nu multă lume se gândeşte să apeleze la această soluţie pentru a mai face rost de nişte bani la pensie. Acum, este un subiect tabu pentru generaţia care este azi la pensie, adică baby boomers, dar pentru generaţia care va ieşi peste 10 ani la pensie, adică generaţia decreţeilor, este o idee care va fi la masa de discuţii.
Când ieşi la pensie, scăderea de venituri este destul de drastică, pensia fiind în jurul a 40% din câştigul de când erai salariat. Pensia din Pilonul II de pensii nu este atât de mare pe cât este retorica din jurul Pilonului II de pensii. Ca să iei o pensie mare din Pilonul II ar fi trebuit să ai câştiguri lunare de zeci şi sute de mii de euro, or nu mulţi români pot spune că s-au aflat în această situaţie, scrie Cristian Hostiuc, zf.ro.
Eu cred că generaţia decreţeilor va începe să studieze modalităţi de a avea câştiguri mai mari decât pensia, mai ales că au fost obişnuiţi cu un anumit nivel de trai. Economiile de la bancă, investiţiile pe bursă sunt acolo, dar câştigurile sunt extrem de riscante. Azi poţi să câştigi la bursă, mâine poţi să fii pe o acţiune care scade şi poţi să-ţi vezi investiţia reducându-se imediat.
Decreţeii vor ieşi la pensie având în proprietate apartamentul sau apartamentele, mai ales că cei care au avut salarii de multinaţională au investit în achiziţia unor apartamente ca să le dea ulterior în chirie. Decreţeii au avut şansa să prindă nişte posturi bune, mai ales în multinaţionale, au avut şansa să pună ceva bani deoparte, au avut şansa să se plimbe în lume.
Dacă părinţii sau bunicii decreţeilor nu au avut această şansă pentru că au prins ultimii ani din perioada comunistă şi deceniul dramatic din perioada capitalistă, decreţeii, odată cu deschiderea graniţelor, au avut şansa şi banii să vadă lumea. La pensie vor dori să-şi menţină nivelul de trai şi să aibă posibilitatea să călătorească în continuare.
Aşa că soluţia unei ipoteci inverse sau varianta unui lease buy back, adică să vinzi proprietatea în care stai, dar să rămâi în chirie, vor fi pe masă. Dacă părinţii şi bunicii au făcut totul pentru a-i ajuta pe copii să-şi cumpere o locuinţă, eu cred că generaţia decreţeilor nu va mai avea în totalitate această dorinţă să lase moştenire proprietatea imobiliară. Mai ales că certurile din familie legate de moştenire sunt destul de prezente.
Probabil că decreţeii îşi vor pune întrebarea dacă n-ar fi mai bine să-şi valorifice proprietatea fie printr-o pensie viageră, fie printr-un lease buy back, fie prin intermediul altor instrumente financiare ca să facă rost de cash pentru a se putea plimba şi bucura de viaţă. Aceste modalităţi de valorificare a proprietăţii vor naşte discuţii în familie, dar eu cred că generaţia decreţeilor va trece peste acest lucru şi va apela la aceste instrumente financiare ca să se poată plimba prin lume.
Asta dacă nu cumva banii obţinuţi prin valorificarea proprietăţilor vor fi folosiţi pentru plata facturilor, pentru anii în care vârsta şi sănătatea fiecăruia îşi vor spune cuvântul. La noi există un acord nescris, prin care copiii au grijă de părinţi când aceştia nu mai pot să aibă grijă singuri de ei, în schimbul transferului proprietăţii şi al activelor financiare acumulate în decenii către copii.
Eu cred că decreţeii vor mai avea cel puţin 10 ani de viaţă mai bună după ce ies la pensie la 65 de ani, poate chiar 15 ani. După 75–80 de ani, uzura începe să-şi facă simţită prezenţa. În acest moment, societatea românească nu este pregătită pentru astfel de produse, în care vârstnicii să-şi poată valorifica în timpul vieţii activele, proprietăţile deţinute, pentru că ideea de a lăsa moştenire copiilor un apartament este extrem de valabilă.
Dar peste 10 ani eu cred că părerile se vor nuanţa şi decreţeii care intră la pensie se vor uita în dreapta şi în stânga pentru a-şi valorifica activele imobiliare şi financiare deţinute, ca să-şi menţină starea de wellbeing. Dacă asta înseamnă vânzarea proprietăţii fie prin rentă viageră, fie prin lease buy back, asta e.
Se va vedea însă ce vor spune copiii, care îşi vor da seama că părinţii vor merge pe ideea să le fie lor mai bine, să aibă o viaţă activă bună, cu bani, nu cu o pensie de care tragi de la o lună la alta. Dar asta înseamnă că urmaşii lor, adică copiii, vor fi, ei, văduviţi de o moştenire care le-ar fi făcut viaţa mai bună.
Să vedeţi atunci discuţii în familie când părinţii vor vrea să stea o săptămână pe Coasta de Azur cu banii din „moştenirea” copiilor.
