Recent, consultantul economic Andrei Caramitru a subliniat într-o postare pe rețelele sociale o abordare rar discutată despre reforma bugetară și sustenabilitatea economică: utilizarea activelor statului. Criticând perspectivele tradiționale, care se axează doar pe majorarea impozitelor sau reducerea cheltuielilor, Caramitru susține că România dispune de o resursă neexplorată – patrimoniul public, evaluat la zeci de miliarde de euro.
„Atunci când se discută despre restructurarea statului, despre cheltuieli excesive, oamenii se concentrează imediat pe tăierile de costuri și/sau pe creșterile fiscale. Aceasta este o abordare foarte limitativă și nesăbuită. Ar trebui să ne orientăm prioritar către ACTIVELE statului, care valorează zeci de miliarde și nu generează nimic.”, afirmă Andrei Caramitru.
Caramitru identifică patru mari categorii de active care, printr-o gestionare corespunzătoare, ar putea diminua complet nevoia de ajustări fiscale directe:
Companiile de stat profitabile
„Avem patru zone de interes:
Firmele care generează venituri (precum Hidro, Romgaz etc.) – în care statul are o participație excesivă (conform normelor europene, de regulă, ar trebui să dețină maxim 49%, restul fiind la bursă). În această categorie intră, de asemenea, Portul Constanța, aeroporturile, CEC, Romsilva etc. Acestea ar trebui să fie privatizate sau listate pe bursă, având în vedere că în multe țări sunt gestionate de fondurile de pensii.
Caramitru susține că menținerea unor pachete majoritare în companii mature afectează competitivitatea și accesul la capital, dar listarea la bursă ar putea atrage investiții și eficientiza operațiunile.
„Găurile negre” din economie
„Pe de altă parte, există firme ale statului care reprezintă adevărate „găuri negre”. Exemplele includ TAROM și companiile de producție și distribuție a energiei către municipalități.
În total sunt aproximativ 1.400 de firme de stat, multe aflate deja în insolvență. O treime dintre acestea sunt gestionate de consiliile județene și trebuie să fie închise sau vândute în mod urgent.”
Caramitru comentează despre un aparat economic de stat supraîncărcat, în care pierderile sunt habituale, iar eficiența, minimă. Soluția, conform lui, constă în închiderea rapidă și privatizarea acestor entități.
Patrimoniul imobiliar inactiv
„Un alt segment important este reprezentat de terenuri, clădiri și alte active deținute de stat sau de companii statale care nu aduc niciun beneficiu economic. Vorbim aici de o valoare semnificativă, de zeci de miliarde de euro.”
De exemplu, Caramitru pune în discuție situația hotelului de pe Kiseleff, aflat în deteriorare, sau a Casei Presei Libere, lăsată în ruină. „De ce nu le vindem unor investitori care pot să le gestioneze eficient?” se întreabă el.
Criticând birocrația, el face referire la clădiri simbolice abandonate sau subutilizate, care ar putea fi integrate în activitatea economică.
Infrastructura: parteneriate nu datorii
„Referitor la autostrăzi, este evident că în țările dezvoltate acestea nu se construiesc prin deficit și datorie publică, ci prin parteneriate public-private, ceea ce nu afectează deficitul și datoria statului.”
„În România, modelul de PPP este complet absent, iar infrastructura rămâne pe seama bugetului de stat. Este esențial să adoptăm această strategie, chiar și pentru investițiile locale, așa cum se practică în Regatul Unit.”
Caramitru critică sever lipsa de viziune în finanțarea lucrărilor publice majore și propune un model bazat pe parteneriate cu sectorul privat, similar celor din alte state dezvoltate.
