România pregătește magistrale noi de gaze spre Ucraina și Republica Moldova și întărește ruta către Serbia

Nouă proiecte estimate la 1,38 miliarde de euro intră în planul Transgaz pentru perioada 2026–2035, relatează într-o analiză nrg-ia.ro.

Planul

Transgaz propune o nouă legătură cu Ucraina, o capacitate suplimentară spre Republica Moldova și mai multe conducte interne necesare transportului gazelor către Serbia și Europa Centrală. Acționarii companiei au aprobat preliminar planul, care trebuie transmis autorității de reglementare, iar majoritatea proiectelor nu au încă finanțarea și construirea aprobate definitiv.

România pregătește o extindere majoră a rețelei naționale de transport al gazelor, construită în jurul unor noi legături cu Ucraina și Republica Moldova și al întăririi traseului către Serbia. Planul Transgaz pentru perioada 2026–2035 adaugă nouă proiecte majore, evaluate împreună la aproximativ 1,376 miliarde de euro, cu termene estimate între 2027 și 2032.

Acționarii Transgaz au acordat la 21 iulie 2026 aprobarea prealabilă pentru documentul actualizat după consultarea publică. Hotărârea a fost adoptată cu 98,29% din voturile exprimate și permite transmiterea planului către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, care trebuie să îl analizeze și să îl aprobe.

Această etapă nu echivalează cu aprobarea construirii tuturor conductelor și stațiilor incluse. Fiecare investiție trebuie să parcurgă, în funcție de stadiul său, studiile tehnice, procedurile de mediu, autorizarea, identificarea finanțării, coordonarea cu operatorii din statele vecine și adoptarea unei decizii finale de investiție.

Nouă investiții redesenează traseele gazelor

Cel mai mare proiect nou este conducta Gherăești–Siret, care ar crea o legătură suplimentară între rețelele de transport ale României și Ucrainei. Investiția este estimată la 450 de milioane de euro și are anul 2032 drept termen orientativ de finalizare.

Proiectul cuprinde aproximativ 130 de kilometri de conductă, o stație de măsurare la frontieră și, dacă analizele tehnice o vor impune, extinderea stațiilor de comprimare de la Onești și Gherăești. Stațiile de comprimare mențin presiunea necesară deplasării gazelor pe distanțe lungi.

O a doua investiție, evaluată la 26,4 milioane de euro și programată orientativ pentru 2032, urmărește creșterea capacității de transport către Republica Moldova. Proiectul se află în fază conceptuală. Planul nu precizează încă traseul, punctul de trecere a frontierei, lungimea conductei sau cantitatea suplimentară de gaze care ar putea fi transportată.

Celelalte proiecte noi formează o succesiune de conducte și stații care ar putea muta volume mai mari din estul României spre centru și vest:

• conducta Isaccea–Șendreni, estimată la 97,5 milioane de euro;

• conducta Onești–Coroi, estimată la 371 de milioane de euro;

• conducta Coroi–Botorca, estimată la 49 de milioane de euro;

• conducta Hațeg–Petrovaselo, estimată la 175 de milioane de euro;

• stația de comprimare Hațeg, estimată la 69 de milioane de euro;

• stația de comprimare Isaccea, estimată la 125 de milioane de euro;

• modernizarea stației de măsurare Negru Vodă 1, estimată la 12,77 milioane de euro.

Termenele din plan sunt estimări, nu date contractuale garantate. Conductele Onești–Coroi și Coroi–Botorca sunt programate orientativ pentru 2029, infrastructura Hațeg–Petrovaselo și stația de comprimare Hațeg pentru 2030, iar conducta Isaccea–Șendreni și stația de comprimare Isaccea pentru 2031–2032.

O nouă legătură cu Ucraina, readusă în plan

Conducta Gherăești–Siret reapare după ce fusese eliminată din planificarea Transgaz în 2022. Proiectul este acum introdus din nou pentru a crea o capacitate transfrontalieră în zona Siret și pentru a completa dezvoltările realizate în nord-estul României.

Importanța sa a crescut odată cu schimbarea rolului rețelei ucrainene. După încetarea tranzitului gazelor rusești către Uniunea Europeană, Ucraina are nevoie de rute prin care să poată importa gaze și să își utilizeze depozitele subterane, printre cele mai mari de pe continent.

România poate deveni una dintre căile de alimentare dacă dispune simultan de gaze disponibile, conducte interne suficient de puternice și capacitate la frontieră. Volumele ar putea proveni din producția românească, din Marea Neagră sau din importurile aduse prin Bulgaria și coridorul care leagă sud-estul Europei de piețele nordice.

Planul nu indică deocamdată capacitatea anuală a viitoarei legături de la Siret. În lipsa acestei valori și a unei evaluări comerciale, nu poate fi stabilit câte gaze ar putea fi exportate efectiv către Ucraina și în ce condiții economice.

Republica Moldova caută o a doua opțiune de alimentare

Republica Moldova este deja conectată la România prin infrastructura Iași–Ungheni–Chișinău. Noul proiect urmărește să mărească posibilitățile de transport și să reducă dependența de un singur traseu.

Investiția rămâne însă cea mai puțin definită dintre cele nouă proiecte. Transgaz menționează obiectivul, valoarea preliminară și anul 2032, dar nu identifică amplasamentul noii legături. Traseul, diametrul, capacitatea și lucrările necesare în rețeaua existentă trebuie stabilite prin studiile ulterioare.

Realizarea proiectului ar avea o miză mai largă decât acoperirea consumului curent al Republicii Moldova. O legătură suplimentară ar putea crește siguranța alimentării, ar permite utilizarea mai flexibilă a surselor regionale și ar reduce efectul unei eventuale indisponibilități pe ruta existentă.

Serbia este legată de noua axă internă

Interconectarea directă dintre România și Serbia, pe traseul Petrovaselo–Comloșu Mare–Mokrin, era deja inclusă în planurile Transgaz. Proiectul este estimat la 86,8 milioane de euro, are anul 2028 drept termen indicativ și ar putea permite transportul a până la 1,6 miliarde de metri cubi pe an în fiecare direcție.

Noutatea din planul 2026–2035 este infrastructura care trebuie să aducă gazele până la această ieșire din vestul țării. Conducta Hațeg–Petrovaselo și stația de comprimare Hațeg ar crește capacitatea traseului intern și ar asigura presiunea necesară alimentării legăturii cu Serbia.

Cele două investiții, evaluate împreună la 244 de milioane de euro, nu creează singure un nou punct de frontieră. Ele completează interconectarea deja planificată și o leagă de conductele care traversează centrul României.

În această configurație, gazele ajunse dinspre est sau sud-est ar putea fi deplasate către Serbia, vestul României și, prin infrastructura regională, către piețele central-europene.

Isaccea devine poarta estică a noii construcții

Conducta Isaccea–Șendreni și noua stație de comprimare Isaccea au rolul de a introduce în rețeaua internă volume suplimentare disponibile în estul țării. Isaccea este conectată la vechile conducte transbalcanice, care leagă România de Ucraina și Bulgaria.

Stația de comprimare, estimată la 125 de milioane de euro, ar furniza presiunea necesară transportului spre centrul țării. Conducta Isaccea–Șendreni ar permite preluarea volumelor și transferul lor către infrastructura națională. Ambele proiecte sunt în faze incipiente.

Urmează tronsonul Onești–Coroi, cel mai costisitor dintre proiectele interne noi. Investiția de 371 de milioane de euro presupune înlocuirea și extinderea infrastructurii existente pentru a mări cantitatea de gaze care poate traversa centrul României.

Conducta Coroi–Botorca continuă traseul către vest, iar segmentul Hațeg–Petrovaselo îl apropie de interconectarea cu Serbia. Privite împreună, aceste investiții formează o axă est–vest, nu o colecție de proiecte izolate.

Această axă ar putea transporta gaze în mai multe direcții: din Marea Neagră spre vest, din Bulgaria spre Ucraina sau Serbia și, în funcție de evoluția pieței, din sistemele vecine către consumatorii români.

Gazele din Marea Neagră schimbă rolul rețelei

Transgaz leagă programul de investiții de intrarea în producție a noilor zăcăminte din Marea Neagră. O producție mai mare nu poate fi valorificată regional numai prin existența conductei care aduce gazele la țărm. Rețeaua internă trebuie să poată prelua volumele, să le transporte între regiunile țării și să le direcționeze spre punctele de frontieră.

Planul urmărește transformarea României dintr-un sistem construit în principal pentru distribuirea gazelor către consumatorii interni într-o platformă regională capabilă să opereze fluxuri în mai multe direcții.

Această schimbare poate crește siguranța energetică a României: o rețea mai bine conectată permite înlocuirea mai rapidă a unei surse indisponibile și oferă mai multe opțiuni producătorilor, furnizorilor și consumatorilor.

Rolul regional nu este însă garantat de construirea conductelor. Utilizarea lor va depinde de producția efectivă din Marea Neagră, de cererea din Ucraina, Republica Moldova și Serbia, de prețurile gazelor, de taxele de transport și de rezervările comerciale făcute de companii.

Modernizarea de la Negru Vodă nu mărește volumul transportat

Stația de măsurare Negru Vodă 1 este singurul proiect nou aflat într-un stadiu avansat, cu proiect tehnic și decizie finală de investiție. Lucrările sunt estimate la 12,77 milioane de euro și au termen orientativ anul 2027.

Investiția înlocuiește și modernizează instalațiile de filtrare, măsurare, automatizare și transmitere a datelor. Ea va permite controlul mai bun al fluxurilor și funcționarea bidirecțională în relația cu rețeaua bulgară.

Modernizarea nu creează capacitate transfrontalieră suplimentară. Documentul Transgaz precizează că rolul proiectului este îmbunătățirea măsurării, a interoperabilității și a controlului operațional, nu creșterea automată a cantității de gaze care poate traversa frontiera.

Ambiție de 9,9 miliarde de euro, dar puține proiecte mature

Întregul plan Transgaz pentru perioada 2026–2035 cuprinde investiții estimate la aproximativ 9,9 miliarde de euro. Suma include conducte de gaze, interconectări, modernizări, proiecte legate de depozite și infrastructură pregătită pentru transportul hidrogenului.