Demisie de răsunet din AUR: avocata Silvia Uscov își anunță demisia din partid

Avocata Silvia Uscov își anunță demisia din AUR și invocă faptul că ”nu suntem animați de aceleași valori”. Recent, Silvia Uscov a intrat pe contrasens cu liderii AUR, după ce a explicat public cât de costisitoare ar fi pentru România alegerile anticipate și cât de dăunător ar fi un blocaj politic pe termen lung.

Avocata Silvia Uscov este cea care a făcut o cerere la Curtea de Apel Bucureşti (CAB) de suspendare a executării decretului prezidenţial de numire a lui Dacian Dragoş în funcţia de judecător la CCR şi a hotărârii Senatului de numire a lui Mihai Busuioc la aceeaşi instituţie.

Silvia Uscov a demisionat din AUR

”Îmi anunț public demisia din partidul AUR.

Am intrat în acest partid cu bună credință, pentru a lupta pentru democrație, apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și a interesului național.

Din păcate, am descoperit că nu suntem animați de aceleași valori, deși port respect pentru câteva persoane deosebite din acest partid, și la care m-am gândit atunci când am revenit după prima tentativă de a ieși din partid pe data de 1 martie 2026.

Dumnezeu să binecuvânteze România!”, scrie Silvia Uscov.

Silvia Uscov, pe contrasens cu liderii AUR

În timp ce toți liderii AUR susțin la unison că este nevoie de alegeri anticipate, avocata Silvia Uscov a explicat public cât de mare ar fi riscul unui asemenea demers pentru România.

”Alegeri anticipate: ce ne costă, de fapt, pe noi toți?

Solicitare publică adresată tuturor grupurilor parlamentare din Parlamentul României.

Se vorbește despre alegeri anticipate, varianta nucleară. E o discuție legitimă. Dar înainte să împingem lucrurile într-o direcție sau alta, merită să înțelegem concret ce e în joc, nu la nivel de partide, ci la nivelul portofelului fiecăruia dintre noi.

—————

Din punct de vedere juridic, NU se poate modifica prin lege calendarul electoral pentru a stabili termene de mai scurte deoarece o astfel de lege nu ar trece testul constituționalității. Comisia de la Veneția și CCR au spus constant ca legislația electorală nu se poate schimba cu mai puțin de 1 an înainte de alegeri deoarece nu e democratic. E logic, nu?

—————

Problema nici nu mai e calendarul electoral în sine. Problema e momentul. Exact acum statul reintră în discuții cu agențiile de rating. Iar până la sfârșitul lui august, România trebuie să bifeze reforme cheie ca să nu piardă în jur de 11 miliarde de euro din fondurile europene (PNRR).

România are acum cel mai slab calificativ din categoria recomandată investitorilor (BBB- / Baa3), cu perspectivă negativă. Junk înseamnă coborârea sub această linie, în zona considerată „speculativă”, adică riscantă.

Nu înseamnă faliment. Țări în junk continuă să se împrumute. Dar o fac mai greu, mai scump și cu condiții mai dure. În plus, multe fonduri mari de investiții nu au voie, prin reglementări proprii, să țină bani într-o țară cu rating speculativ, deci sunt forțate să vândă. Asta înseamnă capital care iese din țară și presiune pe bursă și pe leu.

Efectele nu se văd peste noapte, dar se transmit în lanț asupra populației:

– cursul euro va urca (da, știu, argumentul din campania electorală), iar asta înseamnă combustibil, energie și produse importate mai scumpe, deci inflație mai mare și putere de cumpărare mai mică

– credite mai scumpe (pentru a ține cursul și inflația sub control, BNR tinde să majoreze dobânzile; adică protejează leul, dar scumpește și mai mult creditele și încetinește economia)

– mai puțini bani pentru investiții publice (statul plătește deja sume uriașe doar pe dobânzile la datorie, bani care altfel ar fi mers în spitale, școli și autostrăzi și, cu cât ratingul e mai slab, cu atât factura crește)

– austeritate/taxe noi pentru ca se scumpește finanțarea

– bruma de fonduri europene în pericol.

La acestea se adaugă costul direct al organizării unor noi alegeri (milioane de euro din bani publici) și câteva luni de paralizie administrativă, în campanie și în formarea noului guvern, exact când ai nevoie de decizii rapide.

Blocajul are și el un cost. Dacă actualul Parlament nu poate produce o majoritate stabilă, reformele tot stau pe loc, iar incertitudinea se prelungește oricum. Peste jumătate dintre români spun în sondaje că vor anticipate, ca o resetare a clasei politice.

Argumentul corect de pus pe masă este o comparație între două riscuri:

– riscul anticipatelor: instabilitate fix în fereastra critică (rating + PNRR), câteva luni de gol administrativ, fără garanția că noul Parlament va fi mai puțin fragmentat.

– riscul blocajului prelungit: guvern interimar fără pârghii reale, reforme amânate, aceeași presiune pe rating și pe fonduri, dar cu o criză care se întinde la nesfârșit.

Nu alegerile, ca proces democratic, sunt periculoase. Periculos este momentul prost ales. Piețele nu pedepsesc votul oamenilor, ci lipsa de predictibilitate și de disciplină fiscală.

De aceea, întrebarea pe care merită să o punem nu e doar „vrem sau nu anticipate?”, ci „avem un plan ca, indiferent de drum, sa ne apărăm de aceste riscuri?”. Asta ar trebui să ceară fiecare cetățean de la oricine cere votul lui.

Pentru că, la final, nota de plată o achităm tot noi.

————

Pentru a demonstra responsabilitate față de cetățeni și urmărirea interesului național, solicit public liderilor grupurilor parlamentare care sunt chemate la consultări să publice un raport scris în termen de 3 zile prin care să arate riscurile asupra economiei, iar cei care propun organizarea de alegeri anticipate, și un plan de atenuare al acestor riscuri.

Acesta va fi întocmit într-o formă ușor de înțeles de către cetățeni și cu o componentă tehnică pentru a putea fi combătut de specialiști.

Va fi asumat public de către grupurile parlamentare și, în eventualitatea organizării alegerilor anticipate, va fi obligatoriu parte din programul de guvernare.”, scria Silvia Uscov.