Pe durata armistițiului de șase săptămâni, care a debutat la începutul lunii aprilie, Teheranul a demarat deja procesul de fabricare a unei tranșe de drone. Această acțiune transmite un mesaj fără echivoc despre dorința Republicii Islamice de a-și restabili prompt potențialul militar, serios știrbit în urma incursiunilor americano-israeliene, după cum relatează persoane la curent cu analizele serviciilor de spionaj americane. În plus, reprezentanții oficiali subliniază că viteza cu care Iranul își consolidează armata devansează considerabil prognozele făcute anterior de oficialii de la Pentagon.
Refacerea infrastructurii militare, inclusiv înlocuirea siturilor de rachete, a lansatoarelor și a capacităților de producție pentru sistemele de arme cheie distruse în timpul conflictului recent, demonstrează că Iranul rămâne o amenințare majoră la adresa aliaților regionali ai Washingtonului, în cazul în care președintele Donald Trump va decide reluarea campaniei de bombardamente. De asemenea, această dinamică pune sub semnul întrebării retorica oficială privind eficiența pe termen lung a atacurilor aliate.
În timp ce durata necesară pentru repornirea liniilor de producție variază în funcție de complexitatea componentelor, anumite estimări ale serviciilor de informații americane arată că Iranul ar putea să își refacă complet capacitatea de atac cu drone în doar șase luni.
„Iranienii au depășit toate termenele pe care comunitatea de informații le anticipase pentru reconstituirea forțelor”, a declarat un oficial american sub protecția anonimatului.
Cum fentează Teheranul blocada
Atacurile cu drone reprezintă o preocupare majoră pentru aliații regionali ai SUA. Dacă ostilitățile vor fi reluate, Iranul ar putea compensa arsenalul de rachete balistice, semnificativ degradat, printr-o utilizare masivă a dronelor, capabile să lovească ținte din Israel și din statele din Golf.
Președintele Donald Trump a amenințat în repetate rânduri cu reluarea operațiunilor de luptă dacă cele două țări nu ajung la un acord ferm pentru încheierea războiului. Recent, liderul de la Casa Albă a afirmat public că s-a aflat „la o oră distanță” de a ordona noi bombardamente, ceea ce înseamnă că noua producție militară a Iranului ar putea intra rapid în ecuație.
Conform analizelor, capacitatea Teheranului de a se reinventa atât de rapid se datorează parțial sprijinului logistic primit din partea Rusiei și Chinei, dar și faptului că loviturile americano-israeliene nu au provocat daunele totale scontate. De exemplu, sursele indică faptul că Beijingul a continuat să furnizeze componente esențiale pentru fabricarea rachetelor, deși acest flux a fost parțial limitat de blocada navală impusă de SUA, scrie adevarul.ro.
Premierul israelian Benjamin Netanyahu a acuzat direct China că oferă Iranului tehnică de producție militară, acuzație respinsă ferm de Ministerul de Externe de la Beijing, care a calificat declarațiile drept „lipsite de fundament real”.
Contradicții la vârful armatei americane
Evaluările recente arată că războiul a slăbit armata iraniană, dar nu a distrus-o. Aproximativ două treimi din lansatoarele de rachete ale Teheranului au supraviețuit campaniei aeriene, un procent mai mare decât cel estimat în primăvară, pe fondul armistițiului care le-a permis inginerilor militari să scoată la suprafață echipamentele îngropate sub dărâmături. De asemenea, stocul de drone a rămas intact în proporție de 50%, iar rachetele de croazieră destinate apărării de coastă sunt operaționale, menținând ridicat riscul pentru traficul maritim din Strâmtoarea Ormuz.
Această realitate de pe teren intră însă în contradicție flagrantă cu declarațiile oficiale ale comandanților militari americani. Recent, amiralul Brad Cooper, comandantul CENTCOM, a susținut în fața Congresului că operațiunea aliată a distrus 90% din baza industrială de apărare a Iranului, asigurând că regimul nu se va putea reface „timp de ani de zile”.
Raportul serviciilor de informații sugerează o concluzie mult mai realistă și îngrijorătoare: avariile suferite de fabricile de armament ale Teheranului au dat înapoi programul militar cu doar câteva luni, nu cu ani de zile. Având încă o infrastructură industrială parțial funcțională și canale de aprovizionare deschise, Iranul demonstrează o reziliență care forțează Washingtonul să își recalculeze strategia de descurajare în Orientul Mijlociu.
