Judecătorul Alin Ene, membru al Consiliului Superior al Magistraturii, demontează dur un articol de presă în care se sugerează că numărul redus de ședințe de judecată programate vinerea la Înalta Curte de Casație și Justiție ar ridica semne de întrebare privind repartizarea aleatorie a dosarelor. Magistratul arată că textul pornește de la o confuzie juridică elementară și construiește, pe baza ei, o teză alarmistă fără suport logic.
Într-o postare pe Facebook, Alin Ene afirmă că articolul amestecă două chestiuni complet diferite: repartizarea dosarelor către completuri și stabilirea zilelor în care completurile au ședințe publice. Prima ține de mecanismul aleatoriu prin care dosarul ajunge la un complet de judecată. A doua ține de organizarea activității completului după ce cauza a fost deja repartizată.
„Mare anchetă jurnalistică de calitate: dubii cu privire la repartizarea aleatorie la ÎCCJ pentru că sunt prea puține ședințe de judecată vinerea. Și nu, nu e Times New Roman!”, a scris judecătorul.
Eroarea centrală: ziua ședinței nu spune nimic despre repartizarea dosarului
Critica magistratului vizează transformarea unei statistici despre zilele de ședință într-o suspiciune privind repartizarea aleatorie. Or, cele două planuri nu se suprapun.
Repartizarea aleatorie privește momentul în care dosarul este distribuit către un complet, prin sistemul informatic, fără ca părțile, conducerea instanței sau judecătorii să poată alege discreționar completul. Stabilirea termenului de judecată este o etapă ulterioară și ține de organizarea completului, de încărcătura cauzelor, de calendarul secției și de regulile interne de funcționare.
Alin Ene explică faptul că articolul confundă „intenționat sau nu” aceste două etape.
„Prima ține de algoritmul de distribuire către complet (dosarele se distribuie aleatoriu, fără a putea determina la ce judecător vor ajunge). A doua ține de organizarea ședințelor de judecată (în ce zile își stabilesc judecătorii ședințe publice în care să judece dosarele deja repartizate aleatoriu)”, a explicat membrul CSM.
Cu alte cuvinte, faptul că un complet judecă luni, marți sau joi, iar nu vinerea, nu arată că dosarul nu a fost repartizat aleatoriu. Pentru o asemenea acuzație ar fi nevoie de indicii privind manipularea repartizării, schimbarea nelegală a completului sau intervenții asupra sistemului, nu de simpla constatare că într-o anumită zi sunt mai puține ședințe publice.
„Aberație logică”: comparația folosită de judecător
Alin Ene califică legătura făcută în articol drept o „aberație logică” și folosește o comparație sugestivă pentru a arăta disproporția raționamentului.
„Să legi repartizarea aleatorie a dosarelor de zilele în care un complet are ședință publică este o aberație logică atât de mare, încât frizează ridicolul. Este ca și cum ai spune că elevul nu a fost corect repartizat aleatoriu la clasa pregătitoare A pentru că nu are ora de sport vinerea”, a scris magistratul.
Comparația surprinde problema pe înțelesul tuturor. Repartizarea într-o clasă și orarul clasei sunt două lucruri diferite, la fel cum repartizarea dosarului către un complet și ziua în care completul ține ședință sunt operațiuni distincte.
Articolul criticat ajunge să sugereze că lipsa ședințelor vinerea ar ridica semne de întrebare asupra repartizării aleatorii, deși nu prezintă niciun element care să privească efectiv mecanismul de repartizare. Este o concluzie mai gravă decât datele prezentate..
O statistică despre ședințe nu dovedește că judecătorii nu muncesc
O altă eroare majoră a articolului este insinuarea că lipsa ședințelor publice în unele zile de vineri ar însemna „activitate aproape zero” la ÎCCJ. Această premisă ignoră modul real în care funcționează o instanță.
Munca judecătorului nu se reduce la ședința publică. În afara sălii de judecată, judecătorii studiază dosare, redactează hotărâri, deliberează, verifică acte, pregătesc ședințe viitoare, soluționează incidente procedurale și participă la activități administrative sau profesionale. Prin urmare, o zi fără ședințe afișate pe portal nu este automat o zi fără activitate.
Afirmația că vinerea ar fi „fără activitate” pentru judecătorii ÎCCJ este, astfel, o generalizare forțată. Cel mult, pe baza listelor publice, se poate spune că într-o anumită zi nu au fost programate ședințe publice sau că au fost programate puține cauze. Nu se poate trage de aici concluzia că instanța nu lucrează, că judecătorii nu muncesc sau că repartizarea aleatorie este afectată.
Acuzația lui Alin Ene: se speculează frustrarea publică față de justiție
Judecătorul afirmă că articolul folosește nemulțumiri reale ale publicului față de sistemul judiciar pentru a alimenta o teză conspiraționistă despre justiție.
„Se speculează frustrarea parțial justificată a cetățenilor față de sistemul judiciar pentru a inventa teorii ale conspirației din analfabetism funcțional, deghizate în investigații jurnalistice, doar pentru a legitima teza justiției capturate”, a scris Ene.
Astfel, nu orice problemă reală din justiție poate fi folosită pentru a susține orice acuzație. Durata mare a proceselor, blocajele din instanțe, volumul ridicat de dosare sau nemulțumirea justițiabililor sunt teme legitime de presă. Dar ele nu justifică, fără probe, lansarea unei suspiciuni privind încălcarea repartizării aleatorii.
Altfel spus, articolul pleacă de la o observație discutabilă (numărul redus al ședințelor de vineri) și ajunge la o concluzie mult mai gravă: că ar exista probleme la repartizarea aleatorie. Între cele două nu există însă legătura juridică necesară.
„Lipsă cruntă de cunoștințe juridice” sau „ticăloșie jurnalistică”
Alin Ene formulează una dintre cele mai dure acuzații la adresa autorului articolului, afirmând că inducerea ideii potrivit căreia repartizarea aleatorie ar fi încălcată pentru că vinerea nu sunt procese ține fie de necunoașterea gravă a domeniului, fie de manipulare deliberată.
„Să induci ideea că repartizarea aleatorie e încălcată pentru că vinerea nu sunt procese este fie o lipsă cruntă de cunoștințe juridice și logică elementară, fie o ticăloșie jurnalistică”, a transmis membrul CSM.
Magistratul pune sub semnul întrebării și competența profesională a autorului, în condițiile în care acesta s-ar prezenta drept jurnalist specializat pe domeniul justiției.
„Fie autorul nu a călcat în viața lui într-o instanță și nu are nicio cunoștință despre cum funcționează acestea, fie mizează pe faptul că cititorii săi pot fi mințiți pe față cu teorii absurde”, a mai scris Alin Ene.
Jurnalismul care confundă termenii juridici de bază
Alin Ene afirmă că este greu de acceptat scuza necunoașterii atunci când autorul articolului se prezintă ca jurnalist specializat pe justiție. În opinia sa, cine scrie specializat despre instanțe nu ar trebui să confunde repartizarea aleatorie cu programarea ședințelor.
„Dar oricât am dori să plecăm de la prezumția de bună-credință implicată de prima variantă, câtă vreme în finalul articolului autorul se autointitulează reporter «specializat pe domeniul justiției», devine clară intenția de a manipula grosolan opinia publică. Pentru că nu ai cum să fii specializat pe domeniul justiției și să confunzi cele două noțiuni”, a scris judecătorul.
Membrul CSM invocă și regula elementară a verificării informațiilor înainte de publicare, sugerând că articolul ar fi trebuit confruntat cu persoane care cunosc procedura judiciară.
„Cu atât mai mult cu cât plecăm totuși de la premisa capacităților cognitive ridicate ale jurnaliștilor și de la faptul că verifică informația din 2 surse independente înainte de a o răspândi în spațiul public. Sau nu mai e așa?”, a punctat Ene.
Alin Ene își încheie postarea cu o întrebare ironică la adresa presei: „Ce voiam să întreb: jurnalism când mai facem și noi?”
