Un film pe care nimeni nu îl va vedea vreodată. Nu pentru că e pierdut sau interzis, ci pentru că a fost construit să aștepte un secol întreg. În 2015, închegat într-un oraș din Franța, un seif a fost sigilat cu o peliculă înăuntru. Mecanismul de deschidere e programat să declanșeze în 2115.
Capsula timpului și filosofia răbdării
Până atunci, niciun ochi uman nu va mai atinge acele cadre. Proiectul poartă numele „100 Years” și a fost gândit de John Malkovich, care a scris scenariul, și de Robert Rodriguez, care l-a regizat.
Cei doi au lucrat cot la cot cu producătorii de cognac Louis XIII, oameni obișnuiți să îmbătrânească băuturi aproape o sută de ani înainte să le dea cuiva să le guste. Aceeași filozofie a răbdării, a creației care nu e pentru tine, ci pentru cineva care încă nu există, a devenit miezul filmului.
Nu există nicio copie de rezervă. Niciun fișier digital ascuns, niciun DVD, niciun backup. Singurele dovezi că acest film chiar s-a făcut sunt câteva imagini promoționale, în care actorii poartă costume futuriste și orașele sunt reconstruite pe calculator.
Trei viziuni asupra viitorului, un singur secret
În spatele lor, o întrebare rămâne fără răspuns: ce fel de viitor a fost ales? Malkovich a scris trei variante diferite. Una în care tehnologia controlează fiecare aspect al vieții. Alta în care natura a recucerit totul. Și una în care societatea e strânsă într-un sistem ultra-represiv.
Doar una dintre ele a fost filmată. Care? E un secret păstrat cu o strășnicie aproape religioasă. Nici măcar cei care au lucrat la el nu știu, sau nu spun, care dintre cele trei lumi a fost capturată pe peliculă.
Unii au comparat proiectul cu albumul unic al trupei Wu‑Tang Clan, „Once Upon a Time in Shaolin”, produs tot în 2015 într‑un singur exemplar și cumpărat la licitație de Martin Shkreli. Dar diferența e fundamentală. Acolo, opera a ajuns să fie proprietatea unui singur om, inaccesibilă pentru toți ceilalți. Aici, filmul nu aparține nimănui. Nu e vorba de exclusivitate, ci de timp. E păstrat pentru oameni care nici măcar nu s‑au născut, scrie incredibilia.ro.
Distribuția aduce nume din trei continente: Shuya Chang, cunoscută din producții independente chinezești, Gedeon Manlulu, actor filipinez, și Marko Zaror, specialist chilian în scene de acțiune. Toți au intrat într‑un proiect despre care știu că nu îl vor vedea niciodată pe ecran.
O conversație peste generații
„Mi-a plăcut ideea de a crea ceva ce nu îți aparține cu adevărat”, a spus Malkovich într-un interviu. „E o conversație lăsată în urmă pentru cineva pe care nu îl vei întâlni niciodată.” Robert Rodriguez, la rândul lui, a fost atras de gândul că munca lui nu va avea public în timpul vieții sale. „Am fost intrigat de conceptul de a lucra la un film pe care nimeni nu îl va vedea… cel puțin nu în timpul vieții mele”, a explicat regizorul.
Robert Rodriguez are un trecut care trădează aceeași îndrăzneală. A făcut „El Mariachi” cu 7.000 de dolari, a regizat „Sin City”, „From Dusk Till Dawn” și „Spy Kids”. John Malkovich, nominalizat la Oscar, a jucat în „Dangerous Liaisons” și „Being John Malkovich”. Acum, a scris un scenariu pe care nimeni nu îl va citi până peste aproape un secol.
Filmul a fost sigilat la Cognac, în Franța, într‑un seif care se va deschide automat în 2115. Nicio copie digitală, niciun backup, nicio versiune alternativă. Până atunci, tot ce avem e o promisiune: în 2115, cineva va vedea pentru prima dată ce a fost filmat acum o sută de ani.
