O echipă de cercetători propune o abordare diferită în tratamentul cancerului, inspirată din principiile evoluției. Ideea de bază este simplă în teorie, dar ambițioasă în practică: medicii ar putea obține rezultate mai bune dacă ajustează momentul administrării terapiilor, pentru a rămâne cu un pas înaintea celulelor canceroase care dezvoltă rezistență.
Potrivit unui nou studiu matematic, condus de dr. Robert Noble, lector la Departamentul de Matematică al Universității St. George din Londra, problema majoră în oncologie rămâne aceeași. Tumorile pot răspunde inițial la tratament, însă în multe cazuri reapar ulterior, alimentate de un grup restrâns de celule care capătă mutații și devin rezistente.
„Deși tumorile se pot micșora inițial în timpul terapiei, în multe cazuri cresc din nou. Recidivele provin din celule canceroase care au dobândit mutații și au devenit rezistente”, explică cercetătorul, potrivit SciTechDaily.
O altă logică a timpului în tratament
În practica medicală actuală, schimbarea terapiei se face adesea abia după ce tumora revine. Însă această întârziere poate juca în favoarea cancerului, oferindu-i timp să se adapteze și să dezvolte rezistență inclusiv la al doilea tratament.
Modelul propus de cercetători mizează pe o schimbare de ritm: introducerea unui nou tratament înainte ca tumora să revină, cât timp aceasta încă răspunde la terapia inițială. Este o strategie inspirată din biologia evoluționistă, unde presiunea timpurie poate limita capacitatea de adaptare a sistemelor biologice.
Dr. Noble compară această abordare cu alte domenii medicale unde evoluția este deja luată în calcul, precum rezistența la antibiotice sau actualizarea vaccinurilor gripale de la un sezon la altul.
Modele matematice și teste clinice în derulare
Pentru a valida ipoteza, echipa a folosit modele matematice inspirate din studiul evoluției în condiții de stres, inclusiv schimbări de mediu. Concluzia preliminară: strategia ar putea funcționa mai bine decât abordările standard, dar necesită confirmare prin studii clinice.
De altfel, trei astfel de studii sunt deja în desfășurare, vizând cancere de țesut moale, de prostată și de sân, iar altele sunt în pregătire.
Ce ar putea însemna pentru viitor
„Modelele noastre sugerează că această abordare ar putea depăși tratamentele standard”, arată dr. Noble. El explică faptul că două terapii aplicate secvențial ar putea fi eficiente mai ales în cazul tumorilor mici, în timp ce extinderea strategiei la trei sau mai multe tratamente ar putea deschide calea către controlul tumorilor mai mari.
Studiul, publicat în revista Genetics, deschide astfel o direcție de cercetare în care matematica și evoluția devin instrumente directe în optimizarea tratamentelor oncologice, cu potențial de a schimba modul în care este gândită terapia cancerului în anii următori.
