Alina Mungiu-Pippidi critică dur strategia politică din jurul fostului premier Ilie Bolojan și pune sub semnul întrebării capacitatea acestuia de a conduce o coaliție, în condițiile în care conflictul cu PSD a dus la prăbușirea guvernului. Într-o opinie publicată pe HotNews.ro, politologul susține că responsabilitatea pentru criza politică nu poate fi pusă exclusiv în seama președintelui Nicușor Dan, ci trebuie analizată și conduita premierului demis.
Mungiu-Pippidi afirmă că Bolojan nu poate fi prezentat doar ca victimă a jocurilor politice, în condițiile în care decizia sa de a nu-și depune mandatul după ce a pierdut majoritatea parlamentară „nu sună altruist”. Ea spune că îl apreciază pe fostul premier, dar nu poate accepta ideea că Nicușor Dan ar fi singurul vinovat pentru moțiunea de cenzură, în condițiile în care conflictul real a fost între PSD și Bolojan.
„Dacă dl. Bolojan nu poate face compromisuri, nu era omul potrivit să conducă o coaliție”, scrie Alina Mungiu-Pippidi, într-una dintre cele mai dure observații din textul său.
Bolojan, între disciplina fiscală și imposibilitatea guvernării minoritare
Politologul critică și contradicția dintre discursul privind disciplina fiscală și ideea unei guvernări minoritare. Mungiu-Pippidi susține că nu poți cere austeritate, ordine bugetară și reforme dure, dar în același timp să guvernezi fără o majoritate solidă în Parlament.
Ea amintește că liberalii au mai avut guverne minoritare, iar acestea au produs, în opinia sa, „doar deficite fiscale”. Explicația este simplă, spune Mungiu-Pippidi: un guvern minoritar ajunge să plătească politic, în Parlament, pentru a supraviețui moțiunilor și blocajelor.
„Nu poți să spui în același timp că vrei disciplină fiscală, dar și guvern minoritar. Cădem cu Bolojan în Parlament, dar vrem să mergem la vot cu el în același Parlament. Greu de înțeles”, notează ea.
În această cheie, Mungiu-Pippidi sugerează că proiectul politic construit în jurul lui Bolojan riscă să fie incoerent: pe de o parte, fostul premier este prezentat ca simbol al reformei și al austerității responsabile, iar pe de altă parte este împins în scenarii parlamentare fragile, fără majoritatea necesară aplicării unor politici dure.
„Tabăra anticorupție”, fără strategie anticorupție
O altă critică importantă vizează zona anticorupție. Alina Mungiu-Pippidi susține că PNL și USR nu pot pretinde că reprezintă tabăra anticorupție, în timp ce guvernul condus de Ilie Bolojan nu a avut nici strategie, nici responsabil clar pentru acest domeniu.
Ea afirmă că două mari probleme au fost lăsate practic neatinse: dublarea licitațiilor preferențiale în ultimul deceniu și frauda de TVA. În opinia sa, acestea erau teme majore pentru un guvern care revendica reforma statului și eficientizarea administrației.
„PNL-USR nu pot pretinde că sunt tabăra anticorupție, dar guvernul Bolojan să nu aibă nici strategie, nici responsabil pe anticorupție”, scrie Mungiu-Pippidi.
Politologul consideră că inclusiv aderarea la OECD riscă să fie o nouă ocazie ratată, comparând situația cu perioada fostului președinte Klaus Iohannis. Critica lovește direct în imaginea de guvern reformist proiectată în jurul lui Bolojan, sugerând că reforma a rămas mai degrabă la nivel de discurs decât de arhitectură instituțională coerentă.
Pensiile speciale și ținta aleasă: magistrații
Mungiu-Pippidi critică și felul în care a fost gestionată tema pensiilor speciale. Ea se întreabă de ce, dacă problema reală era reprezentată de pensiile militare și ale serviciilor, guvernarea a insistat luni de zile asupra magistraților, afectând în primul rând credibilitatea acestora.
„Sunt pensiile militare și ale serviciilor problema? Atunci de ce am săpat luni de zile doar credibilitatea magistraților, ca și cum doar ei aveau pensii speciale?”, întreabă politologul.
Observația vine în contextul în care Mungiu-Pippidi consideră că încercările din justiție „au ieșit prost”. În opinia sa, guvernarea Bolojan nu a reușit să construiască o reformă echilibrată și convingătoare, ci a concentrat presiunea publică asupra unei categorii, fără să trateze întregul sistem al privilegiilor.
Conflictul cu PSD, miezul crizei
Alina Mungiu-Pippidi respinge interpretarea potrivit căreia prăbușirea guvernului ar fi fost doar rezultatul lipsei de mediere a președintelui. Ea susține că miezul crizei a fost conflictul dintre PSD și Ilie Bolojan, iar imposibilitatea de a menține coaliția funcțională trebuie pusă și în contul premierului demis.
„Da, președintele trebuia să medieze până la moțiune, dar nici decizia lui Bolojan de a nu-și depune mandatul după ce nu mai avea majoritate nu sună altruist”, afirmă Mungiu-Pippidi.
În analiza sa, o coaliție nu poate funcționa fără compromisuri. Or, dacă Bolojan nu a putut sau nu a vrut să le facă, atunci nu era, în opinia politologului, omul potrivit pentru conducerea unei formule politice complicate, care depindea de negociere permanentă între partide cu interese diferite.
Popularitatea lui Bolojan nu rezolvă problema taberei proeuropene
Mungiu-Pippidi admite că moțiunea de cenzură ar putea să îi aducă lui Ilie Bolojan mai multă popularitate, dar avertizează că aceasta nu ar însemna neapărat un câștig politic real pentru tabăra proeuropeană. Motivul: eventuala creștere s-ar produce tot în interiorul aceluiași bazin electoral.
„M-aș bucura ca moțiunea să îi aducă lui Bolojan popularitate, dar e probabil tot în tabăra noastră, deci nu câștigăm nimic”, scrie ea.
Cu alte cuvinte, Bolojan ar putea deveni mai puternic în interiorul electoratului anti-PSD sau proreformist, dar fără să atragă voturi din zona AUR sau din afara taberei deja existente. Pentru Mungiu-Pippidi, aceasta este una dintre marile limite ale strategiei PNL-USR: nu luptă cu adevărat pentru electoratul lui George Simion, ci încearcă să conducă țara fără să ajungă vreodată la 51%.
PSD, AUR și decontul politic al moțiunii
Deși critică sever rolul lui Bolojan, Mungiu-Pippidi nu cruță nici PSD. Ea afirmă că social-democrații „s-au dat pe mâna AUR” și au plătit inutil un cost de imagine la Bruxelles. În opinia sa, PSD ar fi avut o victorie politică dacă reușea să scape de Bolojan fără să se alieze cu AUR și fără să își dea jos propriul guvern.
„Era o victorie dacă scăpau de Bolojan fără alianțe cu AUR și dat jos guvernul propriu. Așa, au aruncat și copilul odată cu apa”, susține Mungiu-Pippidi.
Analiza sugerează astfel că moțiunea a produs pierderi pentru toate părțile: Bolojan a căzut pentru că nu a putut ține coaliția, PSD și-a afectat imaginea europeană prin apropierea de AUR, iar tabăra proeuropeană a rămas fără o formulă clară de guvernare.
Refacerea coaliției, greu de imaginat după eșecul Bolojan
În final, Mungiu-Pippidi susține că obiectivul refacerii coaliției proeuropene, invocat de Nicușor Dan, este corect, dar pare mai degrabă „un act de credință” decât o speranță realistă. După criza politică, negocierile slabe de la Cotroceni și conflictul dintre PSD și Bolojan, perspectiva unei reconstrucții rapide pare fragilă.
În opinia sa, la vârful statului nu există un mecanism politic eficient și nici un consilier cu acces real la partidele care ar trebui împăcate. În lipsa acestui efort, refacerea coaliției rămâne mai mult o dorință declarată decât un plan concret.
