Un medicament utilizat frecvent în diabet ar putea activa în organism mecanisme asociate efortului fizic, chiar şi la pacienţii care nu pot face mişcare. Descoperirea sugerează o posibilă cale de susţinere a sănătăţii metabolice în perioadele în care activitatea fizică este limitată.
Exerciţiul fizic este recunoscut ca un factor important pentru menţinerea sănătăţii în timpul tratamentului oncologic. Acesta contribuie la controlul greutăţii, stabilizarea glicemiei şi menţinerea sănătăţii cardiovasculare. Toate aceste elemente influenţează starea generală a pacientului şi recuperarea după tratament.
Cu toate acestea, mulţi pacienţi nu pot face mişcare în mod regulat din cauza oboselii, a efectelor adverse ale tratamentului sau a stadiului bolii. În acest context, cercetătorii au analizat dacă efectele benefice ale exerciţiului fizic, determinate de anumite semnale biologice, pot fi activate şi prin alte metode, potrivit News.
Un studiu realizat de cercetători de la Sylvester Comprehensive Cancer Center, parte a Universităţii Miami Miller School of Medicine, arată că metforminul, un medicament utilizat pe scară largă în tratamentul diabetului, creşte nivelurile unei molecule implicate în reglarea energiei şi a greutăţii corporale la bărbaţii cu cancer de prostată.
Rezultatele au fost publicate recent în revista EMBO Molecular Medicine.
Studiul a arătat că metforminul creşte nivelurile unei molecule numite N-lactoil-fenilalanină (Lac-Phe), implicată în modul în care organismul utilizează energia şi îşi reglează greutatea. Lac-Phe este produsă atunci când organismul este supus unui stres metabolic. Molecula se formează prin combinarea lactatului, care creşte în timpul efortului fizic, cu fenilalanina, un aminoacid implicat în structura proteinelor. Nivelurile acestei molecule cresc semnificativ după exerciţii intense şi au fost asociate anterior cu reducerea apetitului şi controlul greutăţii.
Cercetătorii au observat că pacienţii cu cancer de prostată care primeau metformin aveau niveluri de Lac-Phe comparabile cu cele observate după exerciţiu fizic intens. Acest efect a fost detectat chiar şi în absenţa activităţii fizice şi s-a menţinut după iniţierea terapiei hormonale.
Terapia hormonală utilizată în cancerul de prostată este cunoscută pentru efectele sale asupra metabolismului, inclusiv creştere în greutate, rezistenţă la insulină şi risc cardiovascular crescut. În acest context, activarea unor mecanisme metabolice similare exerciţiului fizic ar putea avea relevanţă pentru gestionarea acestor efecte.
Nivelurile crescute de Lac-Phe nu au fost asociate cu un efect direct asupra tumorii. Molecula nu a fost corelată cu modificări ale antigenului specific prostatic (PSA), marker utilizat în monitorizarea cancerului de prostată. Rezultatul sugerează că Lac-Phe reflectă modul în care organismul gestionează energia şi stresul metabolic, nu evoluţia bolii oncologice.
Studiul a arătat, de asemenea, că metforminul influenţează metabolismul prin mai multe mecanisme. Deşi este cunoscut faptul că medicamentul creşte nivelurile hormonului de stres GDF-15, cercetătorii au observat că Lac-Phe are o legătură mai puternică cu modificările de greutate. Cele două molecule nu au crescut simultan, ceea ce indică existenţa unor căi biologice distincte.
Rezultatele au fost observate şi la pacienţi trataţi cu alte tipuri de terapii care influenţează metabolismul, nu doar cu metformin. Acest lucru arată că efectul nu aparţine exclusiv acestui medicament, ci reflectă un răspuns mai general al organismului la astfel de tratamente.
Autorii studiului subliniază că aceste rezultate nu arată că medicaţia poate înlocui exerciţiul fizic, ci că ajută la înţelegerea mecanismelor biologice prin care activitatea fizică produce beneficii metabolice. Studiul evidenţiază o posibilă cale de susţinere a sănătăţii metabolice la pacienţii cu cancer de prostată, în special atunci când activitatea fizică este limitată de tratament sau de boală.
