Potrivit Legii finanțelor publice, bugetul de stat ar trebui adoptat înainte de începutul anului bugetar, adică până la 31 decembrie a anului precedent. Guvernele au ținut rar cont de această obligație, însă Guvernul Bolojan urmează să împingă termenele mult mai departe decât predecesorii.
Surse: Amânare deliberată
Surse politice din interiorul coaliției susțin că bugetul de stat pe 2026 este împins deliberat spre finalul iernii, astfel încât primăriile și instituțiile publice să rămână cu spațiu minim de cheltuire în primele luni ale anului și să nu poată lansa plăți și proiecte noi în ritmul obișnuit.
Potrivit acelorași surse, deși public se vorbește despre adoptare în februarie, „negocierile sunt abia la început”, iar calendarul real ar depinde de aprobarea prealabilă a unor pachete legislative prin angajarea răspunderii Guvernului, inclusiv cel de reformă a administrației și un pachet de relansare economică discutat în coaliție, ceea ce ar împinge votul pe buget către final de februarie, început de martie.
Sursele afirmă că, în acest scenariu, legea bugetului pe 2026 ar ajunge să fie adoptată „cel mai probabil în martie”, ceea ce ar împinge aprobarea bugetelor locale spre luna mai, iar întârzierea ar funcționa ca un mecanism de „reducere a deficitului din pix”, prin blocarea cheltuielilor, nu prin măsuri structurale.
Calendarul oficial și „linia dreaptă” anunțată de Guvern
Din declarațiile publice, Alexandru Nazare a indicat că proiectul de buget ar urma să fie publicat și aprobat în Guvern la mijlocul lunii februarie, pentru ca apoi să intre în dezbatere și vot în Parlamentul României în a doua parte a lunii.
La rândul său, Ilie Bolojan a declarat că bugetul ar trebui să fie adoptat până la finalul lunii februarie.
Până la votul final și publicarea legii, miza nu este doar politică, ci și una de execuție bugetară. Fără buget aprobat, instituțiile rămân într-un regim care permite plăți curente, dar limitează puternic inițierea de cheltuieli și programe noi.
Cum funcționează statul „pe 1/12” până la adoptarea bugetului
Legea finanțelor publice prevede că, dacă legile bugetare nu sunt adoptate în termen, Guvernul României își desfășoară activitatea pe baza bugetului anului precedent, cu limite lunare de cheltuieli care nu pot depăși, de regulă, 1/12 din prevederile bugetare anterioare, cu excepții justificate.
În practică, asta înseamnă că se pot acoperi cheltuieli recurente precum salarii, utilități, funcționare și obligații deja asumate, dar se îngreunează lansarea de proiecte noi, comenzi publice mari ori extinderi de programe, pentru că ordonatorii de credite sunt constrânși de plafonul lunar și de prudența la angajamente.
În plus, pentru menținerea echilibrului bugetar, există și mecanisme prin care creditele bugetare deschise și neutilizate pot fi retrase în timpul anului în condiții strict reglementate, iar creditele neutilizate la final de an se anulează de drept, ceea ce întărește presiunea de „încadrare” în execuție.
De ce bugetele locale pot ajunge în aprilie-mai
La nivel local, blocajul este dublu, pentru că autoritățile locale trebuie să-și construiască bugetele și în funcție de sumele care vin din bugetul de stat. Legea finanțelor publice locale prevede că, după publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Ministerul Finanțelor transmite rapid către direcțiile de finanțe sumele defalcate și transferurile, iar apoi acestea sunt repartizate către unități administrativ-teritoriale, pentru ca proiectele de buget local să poată fi definitivate și supuse aprobării.
Textul legal stabilește că proiectul bugetului local se definitivează într-un termen legat de momentul publicării legii bugetului de stat, iar aprobarea bugetelor locale trebuie făcută în maximum 45 de zile de la publicarea legii bugetului de stat; dacă autoritățile deliberative nu aprobă la timp, finanțele pot dispune sistarea alimentării cu cote și sume defalcate, iar plățile se pot face doar din veniturile proprii încasate.
Asta explică de ce se vorbește despre luna mai ca un termen realist. Dacă bugetul de stat se votează și se publică efectiv în martie, fereastra de 45 de zile împinge natural aprobările locale către final de aprilie sau început de mai, mai ales acolo unde alocările și echilibrările se stabilesc greu sau unde apar dispute politice în consiliile locale.
„Ordonanța trenuleț” și disputa pe reducerea deficitului
Sursele politice mai susțin că, după o primă parte de an cu cheltuieli ținute jos, în octombrie ar urma să apară o nouă „ordonanță trenuleț”, prin care „se vor lua banii necheltuiți”, iar deficitul ar fi cosmetizat prin frânarea execuției, nu prin reforme.
În ultimii ani, „ordonanța trenuleț” a devenit un termen folosit pentru ordonanțe ample, cu multe modificări fiscal-bugetare, adoptate în jurul construcției bugetului sau la final de an, unele fiind motivate explicit prin nevoia de consolidare fiscală.
Dincolo de etichetă, mecanismul are un suport tehnic în regulile de execuție. Creditele neutilizate la final de an sunt anulate de drept, iar în cursul anului există posibilități de ajustare și retragere a creditelor deschise în condiții legale, ceea ce face ca ritmul de cheltuire să conteze direct în rezultatul pe deficit.
