Într-o perioadă nu foarte îndepărtată din istoria umanității, zahărul era o raritate. Strămoșii noștri îl întâlneau sporadic, în mierea albinelor sau în fructele bine coapte, iar organismul a învățat rapid să asocieze gustul dulce cu o sursă valoroasă de energie, esențială pentru supraviețuire.
De la avantaj evolutiv la risc modern: cum a devenit zahărul o problemă
Astăzi, însă, contextul s-a schimbat radical. Zahărul este prezent în aproape toate alimentele procesate, iar stilul de viață sedentar a devenit o constantă. În acest cadru, aceeași preferință biologică profund înrădăcinată începe să joace un rol nefavorabil, transformându-se dintr-un avantaj evolutiv într-o provocare pentru sănătate.
De fiecare dată când papilele gustative detectează dulceața, în organism se declanșează un mecanism automat. Creierul activează sistemul de recompensă și eliberează dopamină, substanță asociată cu plăcerea, explică dieteticianul Dawn Menning. Acesta este motivul pentru care alimentele dulci sunt atât de tentante, potrivit The Guardian.
Atracția față de zahăr diferă însă de la o persoană la alta. Studiile arată că factorii genetici pot explica aproximativ 30% din sensibilitatea individuală la gustul dulce. Dincolo de preferințe, specialiștii atrag atenția asupra tipului de zahăr consumat și a modului în care acesta este integrat într-o masă.
Dulceața care păcălește organismul: energie iluzorie și foame crescută
Glucoza, întâlnită frecvent în carbohidrații amidonoși, determină pancreasul să secrete insulină, hormon care ajută la transportul glucozei din sânge către mușchi și ficat. Atunci când aportul depășește necesarul organismului, excesul este transformat în grăsime, explică Sarah Berry, profesor de nutriție la King’s College London.
Fructoza urmează un traseu diferit, fiind metabolizată aproape exclusiv în ficat, unde, în cantități mari, poate fi de asemenea convertită în grăsime. Ambele tipuri de zahăr pot contribui la creșterea nivelului de trigliceride, crescând riscul de afecțiuni cardiovasculare.
Contrar credinței populare, zahărul nu oferă un „plus de energie” susținut și nici nu îmbunătățește performanța cognitivă sau starea de spirit pe termen lung. Analizele științifice arată că un consum rapid de zahăr provoacă un vârf de insulină, urmat de o scădere bruscă a glicemiei, fenomen care amplifică senzația de foame.
Acest efect îi determină pe consumatori să mănânce mai mult ulterior, subliniază Berry. Prin urmare, nu doar cantitatea de zahăr contează, ci și momentul zilei și combinația alimentară în care este consumat. De exemplu, organismul gestionează mai eficient glicemia dimineața, iar zahărul este mai bine tolerat atunci când face parte dintr-o masă echilibrată, alături de proteine și grăsimi sănătoase.
Specialiștii precizează că o creștere a glicemiei este un răspuns normal al organismului și nu trebuie eliminată complet. Mesajul comun al experților este unul de echilibru: zahărul nu trebuie demonizat, dar nici consumat fără discernământ.
În același timp, nici îndulcitorii artificiali nu reprezintă o soluție lipsită de riscuri. Există indicii că unii dintre aceștia pot influența negativ microbiomul oral și intestinal, avertizează Sarah Berry, subliniind complexitatea alegerilor alimentare și importanța informării corecte.
